Ofensiva împotriva statului român

Așa cum promiteam în numărul trecut, ATAC începe să prezinte dovezile modului în care, susțin specialiștii, a fost viciat, cu bună știință, un proces desfășurat la cele mai înalte instanțe ale justiției din România și care a adus un prejudiciu enorm statului român.

"Actorii principali"

1. Judecătorul Adrian Bordea, în acest moment vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii, care a jucat, în aces proces, în "rolul" judecătorului și al șefului Secției Comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

2. Procurorul Mihaela Cozmaciuc, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cunoscut drept cel mai bogat procuror din România.

După cum cititorii noștri cunosc, în cazul deja celebru, prin care societății Vitifam SRL i-au fost anulate drepturile asupra unei suprafețe enorme de teren arabil, procurorul Mihaela Cozmaciuc a reușit să uimească lumea justiției, prin declararea unui recurs la...recurs. Dintr-un foc, statul român a pierdut milioane de euro, fără să mai punem la socoteală și prejudiciile aduse societății în cauză.

Unde dai și unde...

După cum toată lumea știe, un recurs se face la nivelul instanței care a dat sentința. Mai pe românește, dacă faci un recurs împotriva unei sentințe pronunțate de Curtea de Apel, depui recursul la...Curtea de Apel. Ulterior, aceasta îl trimite către instanța îndreptățită să-l judece. În cazul nostru, Înalta Curte de Casație și Justiție. În cazul prezentat de noi, așa cum se vede în facsimilul alăturat, probabil pentru a fi siguri că totul se rezolvă așa cum își doresc, procurorii de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București au făcut recursul direct către ÎCCJ, unde Adrian Bordea probabil că îl aștepta. Mai mult, procurorii au dat și temă de lucru celor de la ÎCCJ: "Vă solicităm comunicarea hotărârii, pentru depunerea motivelor de recurs". Un fel de...măi băieți, cereți-ne voi, oficial, ce e nevoie, să vă spunem noi, după aceea, care-i treaba cu recursul ăsta". Sau, poate, nu înțelegem noi, și e un fel de cod juridic, ce înseamnă cu totul altceva.

Din păcate, aceasta nu este singura "scăpare" a procurorului Mihaela Cozmaciuc. Pentru cei care nu au urmărit acest caz de la început, vă prezentăm una dintre plângerile pe care "victimele" acestui procuror le-au făcut către organele competente. Doar că acolo existau alte interese. Toate cele care au urmat au demonstrat de ce nimeni nu a vrut să se implice în restabilirea adevărului, de ce toată această mascaradă a continuat fără ca cineva să-și facă datoria și să stopeze abuzurile.

Plângere împotriva procurorului

Cum era şi firesc, reprezentanţii Vitifam au adresat CSM o plângere prin care aduc la cunoştinţă acestei instituţii detaliile cazului. „Subscrisa, S.C. VITIFAM S.R.L., formulăm prezenta plângere, prin care solicităm Consiliului Superior al Magistraturii:

Să verifice în ce măsură au fost respectate de către procurorul Mihaela Cozmaciuc dispoziţiile legale privind promovarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri în materie civilă în dosarul nr. 1281/2/2008 aflat în prezent pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
Să declanşeze cercetarea disciplinară şi să procedeze la atragerea răspunderii disciplinare a magistratului Mihaela Cozmaciuc, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

Să aplice sancţiunile disciplinare corespunzătoare, în condiţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, împotriva procurorului Mihaela Cozmaciuc, având în vedere următoarele motive:

La sesizarea intervenientei A&S, procurorul Mihaela Cozmaciuc a promovat calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 270/16.06.2011.

În acest scop, magistratul nu a studiat nici actele dosarului, nici hotărârea recurată în vederea stabilirii necesităţii (ca urmare a unor vicii de legalitate ale acestei hotărâri) şi oportunităţii (prin prisma protejării intereselor statului român faţă de care are această obligaţie) promovării recursului, ci doar a preluat în mod fidel argumentele invocate prin recursul promovat de intervenienta A&S.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat decizia atacată ca urmare a învestirii cu rejudecarea apelului formulat de către Agenţia Domeniilor Statului conform deciziei de casare nr. 3932/30.11.2007 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor formulate de ADS şi intervenienta S.C A&S International 2000 S.R.L.
În soluţionarea apelului, Curtea de Apel Bucureşti a dispus efectuarea unui raport de expertiză în completare, având ca obiectiv stabilirea argumentată a suprafeţei de teren necesară exploatării activelor deţinute de reclamantă în raport de natura fiecăruia dintre acestea, aspect de fapt impus a fi lămurit exact în această formă de către înalta Curte prin ultimul paragraf al deciziei de casare.
După întocmirea acestei expertize suplimentare, instanţa de apel a analizat întreg probatoriul administrat şi a stabilit situaţia de fapt relevantă în cauză:
Din conţinutul şi concluziile raportului de expertiză rezultă că suprafaţa necesară exploatării activelor este de 8546,12 ha, aceeaşi suprafaţă cu cea stabilită prin sentinţa comercială nr.7786 din 09.06.2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vl-a Comercială, argumentându-se această concluzie prin conţinutul raportului de expertiză.

Procurorul Mihaela Cozmaciuc şi-a exercitat profesia cu gravă neglijenţă ceea ce a condus la o eroare judiciară. Procurorul a promovat o cale de atac vădit neîntemeiată, cu încălcarea normelor de procedură incidente

Dispoziţiile art. 45 alin. 5 C.proc.civ. îi conferă procurorului legitimare procesuală activă în promovarea căilor de atac împotriva oricăror hotărâri "în condiţiile legii".

Aşadar, pornind de la situaţia premisă a respectării dispoziţiilor legale incidente (de drept material sau procesual), procurorul poate promova cale de atac împotriva oricărei hotărâri.

În speţa de faţă, situaţia premisă nu este îndeplinită, în sensul că procurorul Mihaela Cozmaciuc a promovat un recurs cu nerespectarea principiilor elementare de drept şi ale normelor procedurale din materia recursului.

Procedând de asemenea manieră caracterizată de gravă neglijenţă, procurorul Mihaela Cozmaciuc a promovat un recurs profund neîntemeiat împotriva unei hotărâri temeinice şi legale, neinvocând niciun motiv pertinent de recurs ci doar aşa-zise critici care tind să repună în discuţie aspecte tranşate cu putere de lucru judecat de instanţa de casare, ignorând astfel dispoziţiile legale din materia recursului; cu ignorarea intereselor statului român care ar fi prejudiciate prin admiterea recursului pe care procurorul l-a promovat.

În primul rând, procurorul nu a studiat actele dosarului atunci când a promovat recursul, acest lucru fiind cu atât mai necesar cu cât procurorul nu a participat la judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 1281/2/2008, ci, din diverse motive, nu a făcut decât să răspundă prompt sesizării pe care i-a adresat-o intervenienta A&S şi să preia integral şi ad litteram motivele de recurs formulate de aceasta.

Dacă ar fi procedat în sens contrar, cum de altfel prevăd normele de procedură şi cele care reglementează activitatea procurorilor, acesta ar fi trebuit să observe aspectele pe care le vom dezvolta mai jos şi care l-ar fi împiedicat să procedeze la promovarea recursului.

Astfel, în al doilea rând, prin motivele de recurs invocate, Ministerul public prin reprezentantul său, procurorul Mihaela Cozmaciuc, invocă motive de netemeinicie a hotărârii recurate, mai exact se manifestă dezacordul cu privire la modul în care au fost apreciate şi valorificate probele în faţa instanţei de apel.

Or, formularea criticilor de netemeinicie încalcă dispoziţiile imperative ale art. 304 C.proc.civ. care reglementează controlul exclusiv de legalitate pe care îl permite calea extraordinară de atac a recursului, criticile de netemeinicie fiind inadmisibile.
În ceea ce priveşte solicitarea de efectuare a unui nou raport de expertiză, argumentele invocate de recurent pun în discuţie temeinicia soluţiei adoptate de către instanţa de apel şi modalitatea în care aceasta a interpretat probatoriul administrat cu privire la situaţia fiecărei categorii de active a fost analizata de ambii experţi, iar in final de către instanţa de judecată, chestiuni care în mod evident nu pot face obiectul verificării de legalitate din faţa instanţei de recurs.

Concluzionând cu privire la acest aspect, procurorul, prin grava neglijenţă de care a dat dovadă prin nerespectarea dispoziţiilor art. 304 C.proc.civ., a comis o gravă eroare judiciară prin promovarea unui recurs fundamentat pe critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, cum prevăd dispoziţiile legale din materia recursului (acesta fiind unul dintre aspectele care întăresc afirmaţia potrivit căreia procurorul nu a studiat actele dosarului anterior promovării recursului).

În al treilea rând, procurorul, prin motivele de recurs formulate, aduce în discuţie inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 211 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu ignorarea faptului că acest aspect a fost deja tranşat în mod irevocabil prin Decizia de casare a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.3932/30.11.2007.

Nu în ultimul rând, arătăm faptul că, prin promovarea unei căi de atac vădit nefondate împotriva unei hotărâri temeinice şi legale, procurorul Mihaela Cozmaciuc prejudiciază şi interesele statului român având în vedere faptul că redevenţa pentru care s-a încheiat Contractul de concesiune 11/27.05.2011 este inferioară celei prevăzute în Contractul de concesiune încheiat cu A&S nr. 10/05.08.2004, ceea ce înseamnă că, prin rămânerea în fiinţă a acestui din urmă contract de concesiune în detrimentul celui încheiat de ADS cu subscrisa, statul român ar suferi un prejudiciu de aproximativ câteva milioane de euro.

Mai mult decât atât, cu prilejul controalelor efectuate de autorităţile competente, s-au descoperit o serie de nereguli în exercitarea de către A&S a Contractului de concesiune nr. 10/05.08.2004, nereguli pe care procurorul Mihaela Cozmaciuc ar fi trebuit să le cunoască şi care i-ar fi trezit cel puţin câteva semne de întrebare cu privire la legitimitatea sesizării adresate de A&S, caz în care cel puţin ar fi lecturat dosarul în care a promovat calea de atac.

Având în vedere cele de mai sus, procurorul Mihaela Cozmaciuc a încălcat în mod flagrant dispoziţiile de drept procesual aplicabile, promovând o cale de atac profund neîntemeiată", arătau, atunci, reprezentanții Vitifam.

În numărul viitor vom continua cu prezentarea unor documente care fac lumină în acest caz extrem de controversat, în care angajații statului au reușit să producă un prejudiciu extrem de consistent aceluiași stat. Material, de imagine și cu implicații grave la nivel internațional.