Primul tun marca Stănescu: Institutul Pasteur

În numărul trecut, ATAC a dat publicității „Piramida lui Stănescu", care cuprinde o serie de nume care, într-un fel sau în altul, l-au ajutat pe Sorin Stănescu să obțină bunuri de valoare foarte mare, contra unui preț minim, în dauna statului român, dar și a unor societăți comerciale de bună credință.

În această piramidă se regăsesc Adrian Bordea, vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii, procurorul Mihaela Cozmaciuc, Adrian Didă, vicepreședinte al Agenției Domeniilor Statului, comisarul Gheorghe Chiurciu, dar și Cristina Gyemant, fostă angajată la Ministerul Agriculturii, un fel de jolly-joker al lui Stănescu, ce apare constant în afacerile acestuia, chiar dacă, uneori, doar în roluri episodice.

Pentru că, de la apariția materialului precedent, mulți cititori și-au exprimat nedumerirea privitor la rolul acesteia din urmă, dar și la legătura dintre Stănescu și Institutul Pasteur, vom dezvolta puțin această afacere, de mare răsunet în anii 2000, readucând în atenția opiniei publice modul de operare folosit atunci, care a primit câteva „update-uri" și aplicat și în conflictul Vitifam - ADS - A&S International 2000.

Rezultatul final este, în ambele cazuri, același:cu complicitatea unor personaje angajate în funcții-cheie, în instituții ale statului, firmele lui Stănescu reușesc să păgubească bugetul de zeci de milioane de euro. Cel puțin în aparență, toate aceste operațiuni par legale, acoperite fiind de decizii ale justiției. Realitatea este cu totul alta. Așa cum titra și presa vremii, din care vom spicui, în cele ce urmează, Cazul Pasteur a fost cel cu care Stănescu „și-a făcut mâna".

Asemănările și deosebirile față de cazul pe care ATAC îl prezintă, de luni bune, rămâne să le descoperiți dumneavoastră. Și să trageți concluziile de rigoare.

„Anul 2000 a fost fatal pentru Institutul Pasteur. Fără să se organizeze absolut nici o licitaţie, pachetul majoritar de acţiuni al institutului a fost pur şi simplu cumpărat de către A&S INTERNAŢIONAL 2000 SRL, vârful de lance al unui veritabil carusel de firme. Trebuie amintit că, până la ciudata privatizare, institutul activa în subordinea Ministerului Agriculturii, ca urmare a unei decizii guvernamentale puse în practică imediat după sfârşitul celui de-al doilea război mondial.

În octombrie 2000, stresat probabil de alegerile care băteau la uşă, Ioan Avram Mureşan, fostul ministru al Agriculturii, a aprobat fără să clipească suspecta tranzacţie, susţinut fiind şi de Mona Cristina Gyemant, pe atunci director în cadrul ministerului. Motivaţia celor doi demnitari poate fi lesne de bănuit. Pe de altă parte, "boom-ul" pe care actualii proprietari l-au dat atunci este din ce în ce mai evident. În prezent, ei deţin monopolul pe tot ce înseamnă vaccin veterinar şi, în plus, printr-un artificiu asociativ beneficiază şi de facilităţi fiscale. Cu toate acestea, profiturile colosale ale firmelor care trăiesc în baza activităţii desfăşurate în ceea ce a mai rămas din Institutul Pasteur sunt direct proporţionale cu datoriile uriaşe pe care acestea le au către stat.

În cele ce urmează vom încerca să desluşim păienjeniş ul economic care a pus mâna pe un asemenea obiectiv de importanta strategică naţională, configurând circuitul banilor.

Vârful piramidei

După cum arătăm mai sus, în prezent, SN Institutul Pasteur SA este deţinută în proporţie de 99,99% de către firma A&S Internaţional SA, profilată pe fabricarea preparatelor farmaceutice. Statul a păstrat o singură acţiune de control, alături de soţii Doina şi Sorin Stănescu, precum şi de Constantin Teofănescu Știrbu, un alt personaj strategic. Firma-mamă a Institutului Pasteur (A&S Internaţional) este patronată de Adrian Alexandru Stângă, un om de afaceri american, de origine română, în timp ce un procent nesemnificativ îi aparţine românului Stelea Stoenescu. Probabil, în vederea asigurării unei distribuţii eficiente, cei doi fac afaceri în aceeaşi formulă şi prin societatea A&S Impex 2000 SRL, specializată în comerţul produselor farmaceutice.

Acţionariatul firmei Pasteur Animal Health SRL este dominat tot de acelaşi Adrian Stângă. Restul acţiunilor (2,8%) se împart ca firimiturile către Stoenescu, asociatul credincios al lui Stângă, şi Mihai Claudiu Mitre. În SRL-ul cu nume asemănător, Pasteur Animal Health Internaţional, Stângă deţine 97,5% din acţiuni. Restul este "înghiţit" de Stoenescu. De asemenea, Alexandru Stânga este fericitul posesor a 99 de procente din structura acţionariatului a societăţii Alfa- Chem SRL din Bucureşti. Diferenţa de 1% aparţine lui Tiberiu Pop Nicolae, domiciliat în Capitală. Acesta din urmă este şi administratorul firmei.

Phoenix-Farm SA este o altă firmă în care prezenţa lui Adrian Stângă se face remarcată. Dincolo de cele 9 procente pe care le administrează în calitate de persoană fizică, întreprinzătorul Stângă controlează firma menţionată şi prin societatea Farmavet SA, al cărei acţionariat este controlat sută la sută de A&S Internaţional 2000 SA. În Phoenix- Farm, Adrian Stângă este asociat cu Sorin Stănescu, alături de care apare şi în SN Institutul Pasteur SA. În afară de ei, în Phoenix mai figurează încă doi asociaţi sub formă de persoane juridice: Daim Imobiliara SRL şi Romanian Industrial Development SRL.

În 2002, Phoenix-Farma a cumpărat fabrica Protan SA, care până în momentul achiziţiei menţionate făcea parte din portofoliul APAPS.

Şmecheria numită "Filipeşti de Pădure"

SN Institutul Pasteur SA controlează, la rândul ei, 10% din firma Pieţe Grup SA din Bucureşti, administrată de Sorin Stănescu, printre alţii. Aceasta este o unitate economică fondată de SC Trei Cocoşi - Complex Internaţional SRL, SC Branis Agro SRL (Dâmboviţa), SC Supercom SA şi de SC Dalli Exim SRL.

Dincolo de aceste asocieri juridice interesante, Adrian Stângă s-a gândit că singura formula de succes şi deocamdată legală de a nu se întâlni cu Fiscul ar fi să înfiinţeze niscaiva societăţi comerciale în zonele defavorizate. Şi pentru că cea mai apropiată dintre acestea este în Prahova şi se numeşte Filipeşti de Pădure, Stângă s-a forţat puţin şi a înfiinţat rapid trei firme, în decursul câtorva zile ale anului 1999", scria, în anul 2004, Jurnalul Național.

Legături bolnăvicioase

<<Sorin Stănescu susţine că îl cunoaşte vag pe Cristian Burci. "Am încercat în 2000 să ne facem publicitate la Prima TV (post înfiinţat de Burci - n.r.) Atunci ne-am întâlnit de câteva ori", ne-a declarat directorul Stănescu.

Istoria privatizării Institutului "Pasteur" releva însă mai multe legături între cele două grupări de afaceri. Institutul-fanion al cercetării româneşti în medicină veterinară a fost scos la mezat în septembrie 2000, pe ultima sută de metri a guvernării CDR. Vânzătorul a fost Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, condus de Ioan Avram Mureşan, cercetat penal pentru abuz în serviciu şi luare de mită.

Atunci, Institutul "Pasteur" a fost vândut fără licitaţie firmei A&S Internaţional 2000, patronată de Adrian Alexandru Stângă, un afacerist american de origine română. Absenţa licitaţiei a stârnit un scandal de pomină în presă vremii, dar, odată cu venirea PSD la putere, afacerea s-a muşamalizat.

Întâmplător sau nu, Adrian Stângă este partener de afaceri agricole derulate în sudul ţării cu baronii PSD Doru Ioan Tărăcilă şi Culiță Târâță.
Cea care s-a ocupat efectiv de vânzarea dubioasă a Institutului Pasteur a fost Cristina Gyemant, fosta directoare pe privatizare în MAA şi protagonista unui dosar penal pentru abuz în serviciu, întocmit de Poliţia Economică a Capitalei.

Imediat după căderea lui Mureşan, Cristina Gyemant a fost angajată ca administrator al lanţului de farmacii veterinare Farmavet, stăpânit de Adrian Stângă prin firma cu care a pus mâna pe Institutul Pasteur. Aceeaşi Cristina Gyemant mai este asociată cu Dumitru Creştin şi A&S Internaţional în societatea CYF SRL. Tot aici deţine participaţii şi un angajat al lui Doru Ioan Tărăcilă.

"Beneficiarul" gripei aviare

Patronul Institutului "Pasteur", Adrian Stângă, este unchiul directorului Sorin Stănescu. Pentru ambii, gripa aviară a fost mană cerească. Partener tradiţional al Direcţiilor Sanitar-Veterinare (DSV), firma celor doi - Farmavet SA - a furnizat acestor instituţii majoritatea dezinfectanţilor, kiturile pentru diagnostic.

Numai pentru primul val de gripă aviară, Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară a cheltuit 110 miliarde de lei pe dezinfectante şi echipamente achiziţionate fără licitaţie, de fiecare dată fiind invocate urgenţa şi forţa majoră.

Burci şi Creştin, pe orbita Institutului "Pasteur"

Interesele patronului Institutului "Pasteur" s-au intersectat cu cele ale lui Burci şi Creştin în Phoenix-Farm SA, firma care acum păstoreşte 76% din reţeaua naţională Protan.

Până în 2004, Adrian Stângă şi compania sa - Farmavet -, care distribuie produsele "Pasteur", au controlat Phoenix-Farm. Ulterior, Stângă s-a retras, lăsându-i majoritari pe Burci, Dumitru Creştin şi suveica lor. Directorul de la Pasteur, Sorin Stănescu - nepotul lui Stângă -,a rămas administrator la Phoenix-Farm şi la Farmavet.

Afaceri cu "Mafia de Băneasa"

SN Institutul Pasteur SA este unul dintre acţionarii juridici (10%) ai societăţii bucureştene Pieţe Grup SA din Bucureşti, administrată şi de Sorin Stănescu. În această afacere, printre partenerii "pastelurilor" sunt și alte firme de rezonanţă: Trei Cocoşi - Complex Internaţional, Dalli Exim.

De-a lungul timpului, acestea au derulat afaceri controversate cu statul fiind înfiinţate de gruparea de afaceri condusă de Alexandru Bitter şi Adrian Petracum, prietenii lui Adrian Năstase. Aceiaşi pe care preşedintele Traian Băsescu i-a numit "Mafia de Băneasa". În primele două firme, acționar-fondator a fost şi Dorin Cocoș, soţul Elenei Udrea, avocata lui Băsescu.

Sorin Stănescu, directorul Institutului "Pasteur", a comentat asocierea: "Pieţe Grup urma să facă administrarea unor pieţe. Oamenii lui Bitter au venit la noi pentru că au vrut un partener serios. Societatea însă n-a funcţionat">>, dezvăluia, doi ani mai târziu, și Evenimentul zilei, care ancheta o altă afacere a lui Stănescu.

Bilanț

În 2008, Qmagazine arăta ce s-a ales din Institutul Pasteur. <<Societatea Naţională „Institutul Pasteur" S.A. a fost vândută, fără licitaţie, în octombrie 2000, în ultima parte a mandatului ministrului de atunci al Agriculturii, Ioan Mureşan, acelaşi care a fost implicat în scandalul spăgii lui Remeș. Cumpărător a fost firma A&S Internaţional 2000 SRL.

Presa a considerat încă de atunci tranzacţia ca fiind o „jonglerie financiară", scriind că statul a vândut un institut strategic, cu un patrimoniu considerabil, pe o sumă infimă. Preţul real de vânzare nu se cunoaşte nici astăzi, din simplul motiv ca respectivul contract a fost clasat ca fiind confidențial. Unele surse susţin că ar fi fost vorba de numai un milion de dolari. Sorin Stănescu, manager general A&S Internaţional 2000 SRL şi vicepreşedinte al Institutului Pasteur, declară într-un interviu că ar fi achitat aproximativ 5,6 milioane de dolari, plus datoriile pe care le avea Pasteur în acel moment.

Exactitatea sumei nu poate fi garantată, mai ales că există şi diferenţe mari între ceea ce declară directorul şi ceea ce este prezentat oficial de Agenţia Domeniului Statului. Astfel, Sorin Stănescu afirmă că a preluat în 2000 datorii de 490 de miliarde de lei vechi, în timp ce ADS precizează că a fost vorba de numai 147 de miliarde de lei. Mai mult, într-un „raport privind activitatea de prevenire a corupţiei şi de acţiune împotriva corupţiei", redactat în 2001 de Ministerul Agriculturii se reclamă ca la Pasteur „acţiunile s-au vândut la un preţ mult inferior preţului de oferta propus" de stat.

În fine, un aspect interesant se referă la faptul ca după finalizarea privatizării, unul dintre directorii din Ministerul Agriculturii, Cristina Gyemant, a fost angajat la Farmavet S.A., firma deţinută de A&S Internaţional 2000 SRL.

Profit de 20 de ori mai mare

După opt ani ani de la privatizare, nu mai funcţionează niciuna dintre cele şase sucursale pe care Institutul Pasteur le avea în ţară. În schimb, noii proprietari au vândut, în 2006, biobaza Boja de lângă Bucureşti, una dintre cele două ferme primite în pachetul de privatizare. Vânzarea s-a dovedit o adevărată lovitură imobiliară şi financiară. Conform anunţurilor postate pe Internet, pentru cele 77 de hectare din fermă proprietarii solicitau circa 20 de milioane de euro. Adică, de aproape patru ori mai mult decât a costat întreg patrimoniul naţional al institutului, dacă luăm ca reper cifrele avansate de Sorin Stănescu. Şi de 20 de ori mai mult, dacă luăm în considerare sumele ce ne-au fost prezentate de diverse surse.

Managerul A&S Internaţional 2000 SRL, Sorin Stănescu, a evitat să răspundă la întrebări legate de această vânzare. Totuşi, tranzacţia a fost confirmată de un simplu angajat al Institutului Pasteur, paznic la baza Boja.

Cei care au cumpărat pe nimic Pasteur-ul au vrut să scape şi de o clădire a societăţii din Cluj, care de ani buni zăcea nefolosită. Printre cei care au negociat cumpărarea imobilului s-a aflat chiar Universitatea de Științe Agricole şi Medicină Veterinară din oraş. „Ne-ar fi fost utilă clădirea, ca o gură de oxigen, şi pentru învăţământ şi pentru cercetare. Noi am negociat cu ei, dar preţul pe care îl cereau era prohibitiv. Dar avem atâtea secţii care ar avea nevoie de extindere şi clădirea sta goală de ani de zile", a declarat prof. univ. dr. Ovidiu Roteau, fostul prodecan al Facultăţii de Medicină Veterinară care a negociat cu cei de la Pasteur.

Pentru a afla valoarea exactă de vânzare, l-am căutat pe Mihai Gudure, de la Farmavet S.A, care reprezintă interesele Pasteur în Cluj. Dar acesta a înjurat şi a închis telefonul. Atitudinea sa jignitoare s-a dovedit a fi doar reacţia la un articol al jurnaliştilor de la Ziua de Cluj, care, pretinzând telefonic că sunt cumpărători, au aflat că preţul cerut este de aproximativ 1,8 milioane de dolari.

Mutare în afara legii

Din emblema cercetării în medicină veterinară românească, Societatea Naţională „Institutul Pasteur" S.A. s-a transformat, după opt ani de privatizare, într-un simplu producător şi distribuitor de medicamente pentru animale. Toate filialele sale - din Iaşi, Arad, Constanța, Cluj şi Craiova - specializate pe cercetare au fost închise. În schimb, a fost înfiinţată o sucursală la Filipeştii de Pădure, în judeţul Prahova, cu laboratoare de producţie.

Deschiderea unui punct de lucru în acest oraş are o singură raţiune: fiind declarată zonă defavorizată, orice agent economic care deschide o activitate aici este scutit de plata impozitelor la stat pe o anumită perioadă de timp. Aşadar, raţiuni strict economice, fără legătură cu profilul de cercetare a Institutului, care ar cere existenţa unor filiale în oraşe universitare.

De altfel, chiar un raport al Ministerului Agriculturii arată că mutarea s-a făcut în afara legii: „Producţia de premixuri de medicamente a fost preluată de A&S Internaţional 2000 la secţia de la Filipeştii de Pădure, cu toate că autorizaţia de fabricaţie şi certificatul emis de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară s-a eliberat pentru S.N. Institutul Pasteur Bucureşti".

Aşa s-a ajuns la situaţia în care institutul mai deţine, potrivit cercetătorilor consultaţi, doar o mică pondere în zona cercetării veterinare. Membru al Consiliului ştiinţific al Institutului Pasteur şi în acelaşi timp fostul decan al Facultăţii de Medicină Veterinară din Iaşi, prof. univ. dr. Mihai Carp-Cărare a recunoscut, de asemenea, că cercetarea nu mai este prioritate la Pasteur. „Institutul Pasteur nu mai are filiale, care erau pe cercetare, a rămas doar cel din Bucureşti, care şi-a păstrat o parte, mă rog, are acolo un mic segment de cercetare, iar restul este pe producţie".

Iar prodecanul Facultăţii de Medicină Veterinară din Timişoara, colaborator al Pasteur, ne-a precizat că o parte din proiectele de cercetare pe care institutul încă le mai obţine pe fonduri publice sunt subcontractate către alte instituţii de cercetare. De altfel, chiar Sorin Stănescu a recunoscut, indirect, că nu cercetarea este în vizorul sau la Pasteur: „L-am cumpărat pentru o idee, un vis că pot să realizez producţie chiar şi aici, în estul Europei", a declarat acesta într-un interviu >>.

Sună, cumva, cunoscut?