Radu Cristescu, fost preşedinte ADS, victima MAFIEI terenurilor din agricultură

Grup infracţional ADS IV. Crimă organizată şi spălare de bani

Pute, pute tare în ograda ADS. Cu cât am săpat mai adânc în privatizarea institutului Pasteur, mirosul arginţilor lui Iuda îşi spune cuvântul. Cutia Pandorei a încercat să fie deschisă de Radu Cristescu, fost preşedinte ADS.

La scurt timp după aceea, a fost schimbat.
Acestuia, fostul ministru al agriculturii, Valeriu Tabără, îi reproşează şi altele. Când l-am întrebat dacă acele altele au fost probate, ministrul a recunoscut că nu a avut nicio probă, doar informări ale serviciilor. Probleme grave au fost şi încă mai sunt şi cu Balta Brăilei, care până nu demult a fost arendată. Pentru arendă nici până în ziua de azi nu a fost achitată redevenţa. În schimb, o instanţă a decis că acea datorie - redevenţa de circa 25-30 milioane de euro - să fie anulată, în prezent contractul fiind transformat în contract de....concesiune pe o redevenţă derizorie. Perdant fiind statul, pentru simplul fapt că anumiţi funcţionari ADS, uniţi în stilul famigliior mafiote, fac totul după cum le dictează propriul buzunar. ADS, în momentul actual, este o instituţie pe care guvernul Ponta a lăsat-o pe mâna grupului mafiot format din anumiţi funcţionari, care se înrudesc şi combină între ei în funcţie de interesele personale şi de grup.

Contactat de reporterii ziarului ATAC, Radu Cristescu a răspuns cu nonşalanţă incomodelor întrebări referitoare la schimbarea din funcţia de preşedinte ADS.
Elegant, Radu Cristescu nu arată cu degetul pe nimeni, spre deosebire de mulţi alţii, evitând să dea nume de instituţii sau persoane. La întrebarea noastră dacă SORIN STĂNESCU a primit sprijin din partea SRI în privatizarea şi falimentarea Institutului Pasteur, acesta, zâmbind, ne-a declarat: „Niciodată SRI nu se complică cu dubioşi ca Stănescu, poate ceva pensionari din SRI".

Valeriu Tabără: „Actualul ministru al Agriculturii să facă ceva!"

Contactat telefonic, fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, a recunoscut că în cazul privatizării Institutului Pasteur nu s-a urmărit decât să se pună mâna pe terenurile care aparțineau instituției și că totul n-a fost decât un mare tun imobiliar. Mai mult decât atât, Tabără spune că aceste terenuri au fost făcute și mai valoroase, cu complicitatea unor funcționari din Primăria Capitalei, care ar fi ajutat ca terenul arabil să fie transformat în intravilan, sporindu-i, astfel, prețul în mod sumstanțial.
„Cunosc situaţia Institutului Pasteur, a fost o mare greşeală. Trebuie făcut totul pentru salvarea institutului. Acolo - la Pasteur - este o problemă legată de pământuri, este în mare pericol cercetarea românească. Privatizarea Institutului Pasteur a fost făcută pentru a pune mâna pe pământuri. Ar fi necesar ca actualul ministru al Agriculturii să facă ceva. Informaţii directe pe tema asta nu am avut din partea serviciilor. Cu complicitatea Primăriei Capitalei şi a celor de sector au fost posibile schimburi de teren şi obţinerea autorizaţiilor de construcţie pe terenuri care erau extravilane, agricole", a declarat, în exclusivitate pentru ATAC, fostul ministru al Agriculturii.

Exemplu clar
Modul în care Stănescu a jonglat cu terenurile este bine cunoscut autorităților, dar, cu toate astea, nimic nu se întâmplă. Una dintre aceste afaceri, făcută cu fostul primar al sectorului 6, Cristian Poteraș, era tratată, în amănunt, de presa vremii. DNA, însă, nu a considerat necesar să se aplece asupra acestui caz.
Astfel, în 26 aprilie 2007, Institutul Pasteur condus de directorul Sorin Stănescu a vândut 13,87 hectare firmei Sten Consulting, cu 15,9 milioane de euro. Motivul cumpărării terenului a fost ridicarea unui complex rezidențial și au fost purtate mai multe discuții între reprezentantul Pasteur, Sorin Stănescu, și patronul firmei Sten Consulting, Eugen Stănculescu, pentru cumpărarea unei alte suprafețe de teren, de 2,54 ha, ce asigura ieșirea la stradă. Cu sau fără știrea patronului Institutului Pasteur, directorul Stănescu a refuzat să vândă direct acea suprafață de teren, el vânzând-o societății finilor săi, Highstown, cu 2,8 milioane euro, pe 14 decembrie 2007. O săptă­mână mai târziu, 20 decembrie 2007, societatea Highstown Romania SRL, a Georgeștilor (via un offshore, Highstown SA din Tortola, Insulele Virgine Brita­nice), l-a revândut către Sten Consulting cu 7,45 milioane euro.
În afacere fost plasat, cum altfel, și reprezentantul familiei Poteraș, că trebuia să-și primească și el partea, un anume Lucian Viorel Grecu, verișorul primar al soției lui Poteraș despre care presa scria că atunci când a început urmărirea penală a primarului de la șase, individul s-ar fi evaporat peste ocean, în SUA. Același individ a fost plasat în numeroase alte afaceri ilegale ale lui Poteraș, inclusiv în cea aflată pe rolul instanței, ca inter­mediar-colector băgat la înaintare. Insti­tutul Pasteur i-a dat lui Lucian Grecu, vărul soției lui Poteraș, și repre­zen­tant al firmei Al-Tel Communications SRL, alte două loturi de teren în suprafață de 2,7 ha. Terenurile preluate de firma administrată de Grecu ar fi fost date de institut cu titlul de „contract de dare în plată" autentificat la 1 august 2007, în schimbul unei datorii mai vechi, de 10,3 milioane de lei, ce reprezenta comisionul neachitat pentru intermedierea vânzării unui alt teren, sau, altfel spus, „un contract de prestări servicii" încheiat  în 29.01.2007. Că e vorba de o șpagă mascată nici nu mai încape îndoială, câtă vreme un teren mai mic decât acesta a fost revândut rapid cu o sumă de peste 3 ori mai mare decât suma datorată (2,4 milioane euro) firmei lui Grecu.
Ulterior derulării acestei afaceri imobiliare, Ministerul Apărării Naționale, proprietarul de drept al terenului atribuit ilegal la inițiativa și cu semnătura primarului-interlop Cristian Poteraș, a acționat în instanță toate părțile implicate în escrocheria imobiliară, solicitând pe bună dreptate anularea titlului de proprietate al Institutului Pasteur, precum și contractele ulterioare de vânzare-cumpărare a loturilor de teren din Bulevardul Ghencea.
 Presa a dezvăluit și faptul că dincolo de relația dintre Elena Udrea (protec­toarea pe linie de partid a lui Cristian Poteraș) și soții Georgescu Bogdan (fost șef al Piețelor din Sectorul 6 și fost șef al RA APPS) și Georgescu Narcisa (fosta șefă a Directiei Sanitar Veterinare - București), există și o relație a lui Dorin Cocoș cu Institutul Național Pasteur (împroprietăritul din această afacere): Dorin Cocoș a fost asociat, prin SC Trei Cocoși Complex Internațional și SC Dalli Exim SRL, cu Institutul Național Pasteur, în firma Piețe Grup SA.  Printre admi­nistratorii Piețe Grup s-a aflat Dorin Cocoș, Radu Jianu (cel care a preluat de la Cocoș firma Dalli) si Ilie Ciuclea, patronul firmei de salubritate Supercom din sectorul 2.

Infracţiunea de bancrută frauduloasă
Bancruta frauduloasă a fost reglementată iniţial în Codul comercial, respectiv prevederile art. 876 - 872, fiind prevăzut a fi săvârşită în două modalităţi, cea de bancrută simplă şi cea de bancrută frauduloasă.
Infracţiunea de bancrută simplă era incriminată de dispoziţiile art. 876 şi art. 879 Cod Comercial, pentru existenţa acesteia cerându-se ca încetarea plăţilor să fi fost precedată, însoţită sau urmată de acţiuni sau inacţiuni imputabile comerciantului, prin care se reliefa o culpă în producerea falimentului sau evidenţia o săvârşire vădită a faptei în dauna creditorilor.
Din punct de vedere a modalităţii de săvârşire a bancrutei simple, aceasta putea îmbrăca următoarele forme:
* Neţinerea sau ţinerea incorectă a registrelor;
* Neefectuarea sau efectuarea incorectă a inventarelor;
* Neexecutarea obligaţiilor decurgând dintr-un concordat anterior;
* Nedeclararea încetării plăţilor în termen legal;
* Neprezentarea nejustificată la invitaţiile judecătorului sindic;
* Diminuarea patrimoniului prin operaţiuni de noroc;
* Operaţiuni comerciale ruinătoare în scopul de a întârzia încetarea plăţilor;
* Plata creditorilor în detrimentul masei credale, dupa încetarea plăţilor;
* Dolul pentru obţinerea moratoriului.
Alături de bancruta simplă, Codul Comercial prevedea şi varianta agravantă a bancrutei frauduloase, reglementată de art. 180 Cod Comercial, infracţiunea de bancrută frauduloasă presupunea următoarele modalităţi de săvârşire, modalităţi circumscrise unei intenţii frauduloase:
- Sustragerea sau falsificarea registrelor, distrugerea, tăinuirea sau disimularea activului;
- Simularea de datorii şi declararea frauduloasă a pasivului;
- Vânzarea de active sub valoare;
Iniţial, Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale reglementa în prevederile art. 208 infracţiunea de bancrută frauduloasă.
Ca urmare a renumerotării textelor din Legea nr. 31/1990, sancţionarea infracţiunii de bancrută frauduloasă a fost prevăzută în dispoziţiile art. 276 din lege. Conform acestui text, se pedepseau cu închisoarea de la 3 la 12 ani persoanele vinovate de bancrută frauduloasă constând în următoarele fapte:
În prezent infracţiunea de bancrută frauduloasă este reglementată şi sancţionată de dispoziţiile art. 143 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, la data intrării în vigoare a  respectivei legi fiind abrogate prin art. 156, alin. 3 prevederile referitoare la bancruta frauduloasă ale art. 282 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Infracţiunea de bancrută frauduloasă este o infracţiune complexă sub aspectul modalităţii de săvârşire, caracterizându-se  prin existenţa a două activităţi, una omisivă, ce duce la săvârşirea infracţiunii de bancrută simplă, şi una comisivă, ce duce la săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă.

Constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care:
a) falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;
b) înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşite în frauda creditorilor;
c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvenţa a debitorului, o parte din active.

Pentru cei care cunosc, cât de cât, modul în care s-a făcut privatizarea Institutului Pasteur și felul în care a fost condus, până la intrarea lui în insolvență, definițiile de mai sus, așa cum sunt prezentate în lege, par ceva extrem de cunoscut. Pentru toți ceilalți, vom detalia, în numerele viitoare.