Scandal în jurul Arenei "Lia Manoliu"

Primarul general Sorin Oprescu vrea să concesioneze operarea şi mentenanţa noului stadion al Capitalei - preferabil unei companii cu experienţă din afara graniţelor - dar consilierii municipali se opun. Potrivit majorităţii acestora, o asemenea afacere ar echivala cu un furt de proporţii din buzunarul bucureştenilor, deoarece municipalitatea nu-şi va putea recupera niciodată investiţia. După ce s-au cheltuit circa 170.000.000 de euro, Oprescu vrea să concesioneze complexul pentru doar un milion de euro pe an. Caz în care fericitul concesionar, ales pe sprânceană de oamenii primarului general, îşi va recupera investiţia în maximum doi ani, iar municipalitatea în 170 de ani.

Oprescu i-a scandalizat pe edilii Capitalei, prin iniţiativa de a concesiona Arena "Lia Manoliu", care este aproape de finalizare, pentru doar 15% din profit, după plata tuturor taxelor şi impozitelor. Potrivit planurilor puse la cale de acesta, investiţia va putea fi recuperată, teoretic, în 170 de ani. Şi asta doar în cazul în care concesionarul va avea capacitatea de a organiza minimum 15 evenimente majore pe an, va atrage suficiente fonduri din reclame, organizând şi alte manifestări profitabile adiacente. Tot edilul-şef consideră că o concesionare pe o perioadă de sub 25 de ani nu este realistă, "având în vedere aportul financiar semnificativ al operatorului la începutul perioadei de concesiune". Aşadar, optează pentru perioadă cuprinsă între 45 şi 49 de ani, ca bietul de concesionar să nu iasă în pagubă.

Uite cum ne vindem Capitala pe nimic

Lucrările au fost demarate în anul 2008, la momentul actual fiind aproape de finalizare. Acestea au costat municipalitatea aproximativ 170.000.000 de euro. Conform calculelor Direcţiei de Investiţii, primăria ar avea de încasat de la concesionar - în eventualitatea că acesta va fi unul serios şi descurcăreţ, respectându-şi totodată clauzele contractuale - circa 20 de milioane de euro în primii 20 de ani. Altfel spus, la fiecare milion de euro plătit Primăriei Municipiului Bucureşti, concesionarul va înregistra un profit de peste 5,6 milioane de euro. Frumoasă afacere, dacă ne gândim că investiţiile prezumtivului operator, care sunt estimate la şase milioane de euro, vor putea fi amortizate chiar din primii doi ani ai concesiunii. Mai ales că primele plăţi către primărie vor fi efectuate, după o perioadă de graţie, abia în al cincilea an de operare. Mărinimie greu de explicat într-un mediu de afaceri necorupt.

Concesionarea nu va fi licitată

Principalele criterii de atribuire a concesiunii stadionului, luate în calcul de specialiştii lui Oprescu, se referă la "experienţa necesară şi resursele financiare corespunzătoare pentru atingerea acestui scop". De asemenea, operatorul trebuie să aibă "o reputaţie solidă în domeniul sportiv şi al activităţilor de divertisment în general, care să vină şi cu finanţarea necesară". Şi cum în România nu există firme ori oameni de afaceri care să îndeplinească aceste cerinţe, se aşteaptă străinătatea. De preferat investitori din Uniunea Europeană, dar nici chinezii n-ar fi de lepădat. Concesiunea este plănuită a fi acordată prin negociere directă cu mai multe surse, pe baza unui sistem de punctare, şi nu prin licitaţie. Chestie de care se va ocupa o comisie formată tot din subalternii primarului general.
Capacitatea stadionului va fi de 55.200 de locuri, 42 de loje VIP şi 3.600 de locuri VIP.

Oamenii lui Oprescu stau prost la "jurisprudenţa" aritmetică

Tot din calculele fanteziste ale iniţiatorului proiectului de concesionare, respins de consilierii bucureşteni, mai rezultă că, la o medie de 15 evenimente majore pe an, Arena "Lia Manoliu" ar putea fi vizitată de 35 de milioane de persoane, într-un ciclu de 40 de ani. Ar putea fi, dacă la fiecare eveniment şi în fiecare lună stadionul ar fi umplut până la refuz, ceea ce e de-a dreptul hilar şi denotă ca angajaţii lui Oprescu habar n-au despre ce vorbesc. La fel se fac estimări cu privire la oportunităţile de angajare, apreciindu-se un personal de 760 de persoane, pe criterii doar de iniţiator ştiute. Vezi Doamne, ce mai aport îşi va aduce Bucureştiul la bugetul consolidat al statului şi la diminuarea şomajului.

Primăria va mai suporta cheltuieli în timpul concesionării

O altă trăsnaie de proporţii constă în faptul că, pentru ridicola cotă de 15% din profit, municipalitatea îşi va asuma pe perioada concesiunii "responsabilitatea asigurării integrităţii structurale a complexului, a drumurilor de acces aferente şi a infrastructurii pe perioada operării stadionului". Adică, din amărâtul de milion încasat anual, municipalitatea va fi obligată să renoveze arena în caz de necesitate, să asfalteze parcul, să-i monteze bordurile lui Videanu, să schimbe ţevile deteriorate, să reabiliteze reţelele electrice şi alte asemenea lucrări de infrastructură. Mai mult, pe perioada concesiunii, concesionarului nu i se va solicita "plata niciunei taxe de proprietate sau chirii asupra complexului", indiferent ce activităţi va derula el aici. Prevedere care este greu de acceptat de o minte sănătoasă; că dacă investitorul va deschide în complexul "Lia Manoliu" un bazar tip Europa, sau vreun parc de maşini la mâna a doua?!

Soluţie alternativă la concesionarea aproape moca

Ce-i drept, nici Municipiul Bucureşti nu are experinţa necesară în domeniu, pentru a asigura exploatarea şi managementul profitabile ale stadionului. Dar asta nu înseamnă că arena trebuie concesionată aproape moca, fără şansa ca bucureştenii să-şi mai recupereze vreodată investiţia. În vreme ce concesionarul se va umple de bani; în timp, câteva sute de milioane de euro, după calculele noastre. Poate o soluţie mai viabilă şi mai normală ar fi angajarea unui administrator priceput din străinătate, care să se ocupe de toate acestea, chiar şi pe bani grei. Iar primăria să mai investească singură încă şase milioane de euro. Deoarece unde s-au dus 170 de milioane, mai merg alte şase. Că dacă lucrurile nu se vor petrece aşa, din nou ne vom gândi la comisioane şi şpăgi, başca faptul că vom pierde tot ce am investit până acum, doar pentru mândria de a avea o arenă cu moţ în inima Capitalei.

Dan Coste