SECURITATEA ȘI ARABII DIN ROMÂNIA

Răpirea celor trei jurnaliști români în Irak a focalizat, mai mult ca oricând, atenția opiniei publice asupra arabilor stabiliți în România și asupra Orientului Mijlociu.

Veniți la studii înainte de Revoluție și stabiliți aici, arabii au găsit în România de tranziție un adevărat el dorado, în care și-au putut acumula, peste noapte, averi impresionante. Unii prin muncă cinstită, alții la limita legii și dincolo de aceasta. Unii și-au câștigat respectul, alții disprețul.

În anii ‘80, România comunistă devenise un real paradis pentru tinerii din ţările arabe care voiau să facă o facultate. Marile centre universitare din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara sau Craiova erau luate cu asalt de tineri din Irak, Siria, Liban sau Iordania, după cum rezultă din registrele matricole ale vremii.
Neoficial, prin România au trecut, din 1980 până la începutul anilor ‘90, aproape o jumătate de milion de studenţi arabi.
O explicaţie a acestui fapt poate fi găsită în relaţiile privilegiate pe care le avea Ceauşescu cu Orientul Mijlociu. Studenţii arabi contribuiau la bunele relaţii externe, constituind o importantă sursă de valută pentru statul român.
Cei mai mulţi ajungeau să studieze în ţara noastră pe baza unor burse oferite de statele lor de origine, pentru a obţine o licenţă de medic sau de inginer.

Studenți puțini, mulți afaceriști

Lucrurile s-au schimbat după Revoluţie, în ultimii ani înregistrându-se o scădere drastică a numărului studenţilor arabi.
Mulţi dintre studenţii arabi s-au căsătorit cu românce şi s-au stabilit în România, un exemplu fiind chiar Omar Hayssam. Alţii au revenit aici după 1989, decişi să profite de noua conjunctură a tranziţiei politico-economice.

Afaceri sub „umbrela" fostei Securități

Alte motive pentru care arabii au ales să se stabilească în România au avut la baza fie continuarea vechilor relaţii de afaceri derulate până în 1989 cu Departamentul de Comerţ Exterior al regimului Ceauşescu, fie legăturile cu membrii fostei Securităţi. De exemplu, Mohamed Farzat - unchiul lui Omar Hayssam - a fost deconspirat în 1988 ca ofiţer al Serviciilor de Informaţii Siriene.
Cu ajutorul unei firme siriene, Farzat exporta tractoare româneşti în ţara sa de origine prin ICE Dunarea, firma aparţinând fostei Securităţi. După cum presa a relatat în repetate rânduri, de aceste afaceri nu era străin nici liderul PUR Dan Voiculescu, prin firma Crescent.
Cozmin Guşă, preşedintele Partidului Iniţiativa Naţională, susţine că unii arabi mai colaborează şi astăzi cu serviciile secrete româneşti pentru a face bani negri destinaţi ţărilor arabe şi chiar finanţării organizaţiilor islamice teroriste, fapt relevat şi de raportul SRI pe anul 2003.
Irakienii, liderii investitorilor arabi interesaţi să-şi plaseze banii în imobiliare şi comerţ.
Un sector preferat de oamenii de afaceri arabi este cel imobiliar. „Pot confirma ca o parte a investiţiilor imobiliare mari - terenuri, imobile de lux - sunt făcute de cetăţeni arabi.
(...) Începând din acest an vom avea la dispoziţie o monitorizare clară a pieţei imobiliare şi vom putea vedea clar cine si cât investeşte", a declarat Liviu Ureche, preşedintele Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare. Analistul imobiliar Radu Zilisteanu susţine că arabii sunt jucători importanţi pe piaţă, dar de regulă acţionează prin interpusi.
„E foarte greu să afli cine este iniţiatorul sau beneficiarul tranzacţiei. Cum cetăţenii străini nu au voie să cumpere terenuri, se cumpără în numele unei firme şi nu prea stă nimeni să vadă cine sunt asociaţii acesteia", explica specialistul. Surse demne de încredere susţin că una din 10-15 achiziţii imobiliare importante are în spate un arab.
Investitorii arabi s-au profilat şi pe alte zone atractive ale economiei româneşti, cum este cea a turismului (hoteluri sau agenţii de turism), alimentaţiei (producţie sau restaurante şi fast-food-uri), alcoolului şi cafelei.

Pădurile românești, în Orientul Mijlociu

Cele mai multe firme deţinute de arabi activează în domeniul comerţului, importurilor şi exporturilor. Anual, România vinde în ţările arabe mărfuri de 650 de milioane euro şi cumpără de doar 60 de milioane euro. Deşi exportul depăşeşte de zece ori importul, cifrele sunt cu mult mai mici în comparaţie cu 1989, iar la export predomină materiile prime.
Analistul economic Daniel Dăianu susţine că „oamenii de afaceri români au pierdut startul şi am ajuns să pierdem pieţele tradiţionale pe care le aveam în ţările arabe". Principala materie primă care ia drumul Orientului Mijlociu este lemnul, iar o treime din masa lemnoasă exportată din România a trecut prin firmele unor arabi.

De la corectitudine la contrabandă

Din punctul de vedere al corectitudinii, afaceriştii arabi din România se împart în trei categorii mari: corecţi (până la proba contrarie), controversaţi şi dovediţi ca infractori. Trebuie precizat foarte clar că această clasificare se potriveşte tuturor oamenilor de afaceri, indiferent de naţionalitate şi/sau etnie.

Teroriștii arabi nu au ocolit țara noastră

• 1968 - serviciile specializate ale Securităţii au evidenţiat intensificarea pătrunderii organizaţiilor extremiste pe teritoriul ţării, vizând obiective ale altor state, dar şi personalităţi sau instituţii din România.

• 1972 - Prin cooperarea dintre Ministerul Român de Interne şi serviciile secrete israeliene a fost prevenită ocuparea Ambasadei Israelului din Bucureşti.

• 1973 - Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA) a capturat o importantă cantitate de explozibil, aparţinând organizaţiei Septembrie Negru, destinat unui atentat împotriva Ambasadei Israelului din Bucureşti.
• 1974 - Patru terorişti au încercat să-l asasineze pe preşedintele Consiliului Mondial Evreiesc, aflat în vizită oficială în România. Încercarea a fost dejucată de comandamentul ARTA al MI.

• 1975 - a fost expulzat din România un grup de terorişti germani, aparţinând organizaţiei Baader Meinhof, care încercau să livreze arme, explozibili şi documente false unui terorist palestinian.

• 1977 - Ambasada Egiptului la Bucureşti a fost ocupată în forţă de câţiva studenţi arabi.

• 1984 - Ahmad Mohammed Ali Al-Hersh, student palestinian cu cetătenie iordaniană, l-a împuşcat mortal pe diplomatul iordanian Azmi Al-Mufti. Al-Hersh era membru al Organizaţiei Abu Nidal (OAN), iar arma şi muniţia îi fuseseră furnizate de Mustafa Said Hasan Al-Khardali, un alt membru OAN.

• 1985 - o maşină-capcană a explodat la Universitatea Politehnica Bucureşti, în cartierul Grozăveşti, provocând moartea a doi ofiţeri USLA. Atentatul a fost revendicat de organizaţia Fratii Musulmani şi a implicat patru membri ai acesteia: irakienii Hassan Adil Al-Ali şi Tarek Awad, sirianul Haytham Rahmeh, poreclit „Doctorul", şi iordanianul Ibrahim Ali Ahmad Dawood.

• 1991 - ambasadorul indian la Bucureşti, Julio Francis Ribeiro, a fost împuşcat de membrii grupării Babbar Khalsa a Frontului de Eliberare a Khalistanului, organizaţie extremistă care lupta pentru crearea unui stat Sikh independent în Punjab. Dintre teroristi, Jugraj Singh a fost ucis în schimbul de focuri, Jagwinder Singh a fost grav rănit, Gurpal Singh şi Balwinder au reuşit să scape, iar Pargat Singh a fost prins şi condamnat la opt ani de închisoare.

• 1996 - Ali Safwan Mohsen, membru Hezbollah, a fost depistat în România de ofiţerii BA. Acesta a făcut parte din grupul de comando implicat în deturnarea avionului TWA care legă Atena de Roma, în 1995.
• 1998 - o bombă artizanală a fost descoperită sub Podul Izvor din Bucureşti, cu putin timp înainte de Ziua Naţională. Atentatul nu a fost revendicat.

• 2000 - o bombă artizanală a fost descoperită la Craiova, în WC-ul unui vagon CFR. Aceasta a fost dezamorsată cu 15 minute înainte de momentul exploziei. Este primul atentat cu bombă din istoria CFR.

Mafia arabă, între PDSR și PSD

Relatiile arabo-pesediste se învârt în jurul a două nume „grele": Ion Iliescu şi Viorel Hrebenciuc. Cei doi au avut în preajma lor mai multe personaje controversate din comunitatea arabă, de la Zaher Iskandarani la Kamel Kader, Mohammad Murad, Fathi Taher şi până la Omar Hayssam.
Generalul (r) Ion Pitulescu, fost sef al poliţiei române între 1995 si 1997, declara de curând pentru Evz: „Toţi mafioţii arabi - Zaher Iskandarani, Omar Hayssam şi ceilalţi - erau foarte apropiaţi de PDSR şi ţineau legatura cu Viorel Hrebenciuc prin intermediul lui Kamel Kader. (...) Mi s-a părut curios că un arab era numit consilier al secretarului general al guvernului (n.r. - Viorel Hrebenciuc). Au dispărut apoi unele documente strict secrete de la SGG şi, imediat, a dispărut şi Kamel Kader. Apoi l-am văzut cu ochii mei pe Kader în dreapta lui Arafat şi am rămas interzis", scria Pitulescu. În carte, numele lui Omar Hayssam apare alături de cel al lui Zaher Iskandarani, Jabri Tabizi si alţi afaceristi arabi.

Murad, „frate" cu Agathon

Veniţi în România înainte de 1989, fraţii libanezi Ahmad şi Mohammad Murad au reusit să se căpătuiască după Revoluţie cu ajutorul unor TIR-uri de ţigari şi cafea de contrabandă. În prezent, ei sunt proprietarii lanţului de restaurante Spring Time, ai hotelurilor Perla-Majestic din Mamaia, Olimp şi Jupiter, precum şi ai altor hoteluri.
Potrivit ziarului „România liberă", fraţii Murad au fost monitorizaţi de antitero pentru că provin din Libanul de Sud, zonă cunoscută ca loc de recrutare a gherilelor islamiste şi pentru simpatizarea organizaţiei „Amal", aripa politică a mişcării Hezbollah. Apropierea lor de PSD este dovedită şi de prezenţa fostului preşedintele Ion Iliescu la inaugurarea Hote­lului Majestic din Mamaia.
Murad, cotat nu de mult ca fiind „cel mai tare investitor străin de pe litoral", era un apropiat al fostului ministru al turismului din guvernerea PSD, Dan Matei Agathon, care obişnuia să-l prezinte în anumite cercuri ca fiind „fratele său".

Spălare de bani prin firme-fantomă

Afacerile dubioase ale arabilor nu au fost niciodată străine serviciilor secrete.
Acest fapt reiese şi dintr-o declaraţie a deputatului Ion Stan, fostul preşedinte al Comisiei parlamentare de control a SRI, difuzată în noiembrie 2001, la Radio România Actualităţi:
În perioada 1999-2001, printr-o sucursală a unei bănci, s-au efectuat transferuri în valoare de circa 160 milioane dolari într-o ţară din Orientul Mijlociu, în contul unor firme sau oameni de afaceri cunoscuţi ca aparţinând unor grupări islamice extremiste.
Aceste aspecte au fost semnalate, în luna februarie 2000, guvernului condus de Mugur Isă­rescu, care nu a dispus nici un fel de măsuri, situaţia perpetuîndu-se şi în anul 2001".