Siria, mărul discordiei între Occident şi Rusia

Revoltele din Siria, dirijate împotriva regimului lui Bashar al-Assad, continuă după scenariul deja cunoscut în statele arabe din nordul Africii și, mai ales, în Libia. Demonstrații cuprind oraș după oraș, în timp ce forțele de securitate și armata încearcă să le înăbușe în sânge. Comunitatea internațională este gata să declanșeze încă o operațiune „gen Tripoli", de această dată în Siria.

Ministrul român de externe, Teodor Baconski, i-a cerut ambasadorului nostru la Damasc să conceapă un plan de evacuare - terestră, aeriană sau maritimă - a celor circa 15.000 de cetățeni români care trăiesc în această țară. Semn că, la nivel internațional, se discută serios despre o posibilă intervenție a NATO, situație în care trupele siriene ar da o replică deloc neglijabilă. Deocamdată, militarii fideli președintelui contracarează extrem de dur orice mișcare de protest, în localități din regiunile Homs și Idlib. Potrivit datelor furnizate de ONU, de la începutul revoltelor izbucnite la mijlocul lunii martie, în Siria au fost ucise peste 2.200 de persoane.

La sfârșitul lunii august, Secretarul de Stat american Hillary Clinton a declarat, în timpul unei reuniuni care a avut loc la Paris și avea ca subiect situația din Libia, că întreaga comunitate internațională trebuie să-și intensifice presiunea asupra președintelui sirian Bashar al-Assad pentru a-l forța să demisioneze. Șefa Departamentului de Stat sugera un embargou asupra exportului de petrol și gaze naturale al Damascului, referindu-se în special la Uniunea Europeană, care cumpără aproximativ 95% din aceste produse siriene. Această blocare a exporturilor nu va putea deveni efectivă până la 15 noiembrie, în ceea ce privește contractele deja existente, după ce Italia a cerut o amânare a luării deciziei, sunt de părere diplomații europeni. Potrivit acelorași surse, citate de AFP, este posibil ca UE să mărească lista personalităților siriene ale căror conturi au fost „înghețate" și cărora li se aplică interdicția de intrare în Uniune. Premierul britanic David Cameron s-a declarat dezamăgit că, la nivelul Comisiei Europene, nu s-a putut găsi o soluție comună în privința Siriei, dar a apreciat ca pozitiv faptul că Marea Britanie, Franța, Statele Unite și Germania sunt de acord că președintele sirian trebui să demisioneze. „Este un început bun, dar este nevoie de o acțiune comună", a spus Cameron.

Liga Arabă dorește liniște

După o reuniune specială a miniștrilor de externe ale statelor arabe, care a avut loc la sfârșitul lunii trecute, a fost anunțată decizia Ligii Arabe de a interveni în „problema siriană". Nabil al-Arabi, secretarul general al Ligii se va deplasa la Damasc pentru a transmite președintelui al-Assad propuneri de rezolvare a crizei. Printre acestea se numără organizarea alegerilor prezidențiale, retragerea armatei din orașe, eliberarea prizonierilor politici și a persoanelor reținute în timpul protestelor și formarea unui guvern de uniune națională care să cuprindă și membri ai opoziției. Într-un comunicat făcut public duminică, 28 august, miniștrii arabi de Externe și-au exprimat îngrijorarea față de deteriorarea gravă a situației din Siria și au cerut „încetarea vărsării de sânge și adoptarea unei poziții rezonabile, înainte de a fi prea târziu", subliniind că stabilitatea în Siria este esențială pentru întreaga lume arabă. Și Rusia, care, împreună cu China, se opune adoptării de către Consiliul de Securitate al ONU a unei rezoluții împotriva Damascului, a anunțat că va trimite un diplomat de rang înalt, pentru a discuta cu Bashar al-Assad.

Poziții diferite la Consiliul de Securitate

Statele Unite, Anglia, Franța, Germania și Portugalia au pus în circulație ciorna unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU, împotriva regimului lui Bashar al-Assad, dar nu se știe încă dacă se va ajunge la vot. Vitali Ciurkin, ambasadorul Rusiei la Națiunile Unite, a lăsat să se înțeleagă că țara sa este gata să uzeze de dreptul său la veto, dacă se va ajunge la votarea unei astfel de rezoluții. Drept urmare, diplomații occidentali sunt de părere că trebuie intensificate eforturile pentru a convinge Moscova și Beijingul să participe la negocierile pe tema Siriei, pentru a se ajunge la un consens al celor 15 state membre ale Consiliului. Pe aceeași poziție reticentă față de adoptarea unor sancțiuni față de Damasc se situează și Brazilia, India și Republica Sud-Africană, țări care aspiră la titlul de membru permanent al Consiliului. Rusia a propus o altă rezoluție în privința Siriei, care nu include măsuri punitive, ci doar cere autorităților de la Damasc să urgenteze implementarea măsurile democratice anunțate, iar opoziției, să înceapă dialogul cu actualul guvern. În semn de protest față de intențiile Occidentului, reprezentanții Chinei și Rusiei nu au participat la o ședință informală a membrilor Consiliului de Securitate, programată pentru marți, 30 august. De altfel, statele care refuză adoptarea unor sancțiuni împotriva Siriei sunt aceleași care au afirmat că, în cazul intervenției în Libia, NATO și-a depășit mandatul dat de ONU și că nu vor ca această situație să se repete și în cazul Siriei.

O atitudine politică dictată de interese economice

Este evident că unele state europene, ca Franța, Italia și Marea Britanie au avut de câștigat de pe urma răsturnării regimurilor dictatoriale din țările din nordul Africii, reușind să-și asigure contracte avantajoase atât în exploatarea resurselor naturale din regiune, cât și în procesul de reconstrucție a țărilor respective. Pe de altă parte, Statele Unite, susținătoare fervente ale intervenției militare în Libia, au readus zona la o relativă stabilitate politică și, în același timp, au eliminat „din ecuație" personalități cu influență în lumea arabă, cum ar fi Moammar Gaddafi. Prin adoptarea unei poziții similare și în privința Damascului și înlăturarea lui Bashar al-Assad ar apărea o nouă piață pentru companiile multinaţionale cu sediile în Europa, iar SUA ar reuși să strângă lațul în jurul Iranului, socotit de Washington drept „Inamicul public nr.1".
La rândul ei, Rusia nu are de gând să piardă avantajoasele contracte pe care le are deja cu Siria, dintre care cel mai important este de furnizare de armament. În acest domeniu, contractele aflate în derulare sunt în valoare de 4 miliarde de dolari, incluzând furnizarea de avioane de luptă MIG-29, rachete sol-aer Pantsir, sisteme de artilerie și arme antitanc. Firme rusești sunt implicate în această țară prin activități în infrastructură, energie, servicii și turism, exporturile rusești au ajuns la 1,1 miliarde de dolari, în 2010, iar investițiile valorează 19,4 miliarde USD. De asemenea, Siria adăpostește, la Tartus, și singura bază navală rusă la Marea Mediterană.

Dan Papij