Sistemul atacă! (7)

Sistemul atacă! (7)

În episodul anterior al anchetei noastre jurnalistice am menționat că este lipsit de credibilitate modul în care s-a reacționat la informația referitoare la dialogul dintre procurorul Daniel-Constantin HORODNICEANU și doi polițiști de la o secție de poliție rurală, toate reacțiile din ,,societatea în civil”, fiind marcate de accente false și prezentate pe un ton apocaliptic, ca și cum reacția de ripostă la un abuz polițienesc ar fi echivalent cu sfârșitul lumii. 

Dacă analizăm reacțiile celor care în mod obișnuit reacționează ,,la ordin  putem constata că ei nu sunt credibili în general iar subiectul în sine nu este credibil în condițiile în care în mod justificat de modul cvasigeneral de comportare al polițiștilor și de percepția societății la adresa lor, aceștia nu sunt simpatizați nici de către societate și nu se simpatizează nici între ei.

Aceasta este o realitate socială pe care nu o poate schimba nimeni pe termen scurt și mediu, cu atât mai mult cu cât comportamentul polițiștilor în planul atitudinii față de cetățeni lasă foarte mult de dorit.

Crizele aparent sevratice ale păreologilor, deontologilor și inutililor social ,,de serviciu” și/sau ,,de servicii”, nu au cum să schimbe realitatea că polițiștii nu sunt percepuți pozitiv de către cetățeni, iar la ajungerea la acest rezultat incontestabil, generații întregi au ,,lucrat” intens și cu succese notabile pentru a pierde încrederea populației care nu identifică motive reale pentru a-i percepe ca fiind corecți în exercitarea atribuțiilor lor profesionale.

O altă componentă a percepției publice privește faptul că în mod obișnuit polițiștii sunt asociați mental de către membrii societății cu acțiuni ale căror rezultate au de multe ori un rezultat dezagreabil pentru persoane care au încălcat reguli de necesitate, utilitate și importanță discutabilă, impuse prin acte normative de către politicieni despre care cu greu poți găsi vreun motiv să spui/scrii ceva de bine.

Acțiunile de încălcare a regulilor la care facem referire nu lezează în mod semnificativ valori sociale ocrotite, însă prin măsurile luate de către polițiști sunt afectați cetățeni care nu comit vreo faptă gravă și care încearcă să supraviețuiască în păienjenișul din ce mai des de reglementări care le  sufocă viața, iar polițiștii care aplică măsuri de represiune pentru astfel de fapte, nu pot fi și nu sunt percepuți pozitiv.

Luând în calcul această situație, este greu de găsit o explicație logică pentru care atât de mulți dătători cu părerea au sărit să strige că polițiștilor care l-au interceptat, oprit și legitimat pe procurorul Daniel-Constantin HORODNICEANU li s-ar fi făcut...

De fapt ce li s-a făcut?

În mod concret nu li s-a făcut nimic dar...

În aceste condiții putem să constatăm că o acțiune de reacție la abuzul evident al unor polițiști este trecută cu vederea iar reacția de apărare împotriva abuzului comis de către aceștia este etichetată aproape ca o acțiune teroristă, nu poate să conducă decât la concluzia că ceva, aproape nimic, nu este în regulă cu această poveste horror probabil scrisă de persoane talentate și cu imaginație creatoare ,,specifică”, în vreun birou de instituție și care are ca scop prezentarea autorilor ca victime și a victimei  ca agresor.

O astfel de poveste în mod cert nu este scrisă pentru creierele cititorilor publicației noastre, ci pentru neuronul leneș și/sau obosit al celor care acceptă fără să aibă capacitatea de a analiza ceea ce li se livrează de către unii dintre cei a căror preocupare nu vizează informarea corectă a populației.

Cititorii noștri sunt de un nivel superior vizibil iar noi oricum scriem pentru cei care au terminat școala și nu doar că știu să citească, dar mai au și capacitatea de a înțelege.

Unii în mod sigur încearcă să înțeleagă de ce anume cei care reacționează ca sau ,,la ordin”, încearcă să convingă opinia publică că cei doi polițiști de la secția rurală care la ceas târziu în noapte, l-au interceptat, oprit și legitimat în condiții de încălcare a legii, pe cetățeanul conducător auto Daniel-Constantin HORODNICEANU care are și calitatea de procuror, au procedat în mod legal.

Răspunsul corect la această întrebare este acela că cei care i-au instigat să se implice în această acțiune de compromitere cu certe conotații penale, au scopul, obligația și interesul major să îi scoată din cauză pe cei doi polițiști de la secția rurală, care în contextul acțiunilor lor de încălcare a dispozițiilor legale, s-au trezit la trista și periculoasa realitate și au constatat cu justificată îngrijorare că sunt ,,prea mici pentru un război atât de mare”, iar riscurile la care sunt expuși sunt direct proporționale cu mărimea războiului în care cu inconștiență s-au implicat.

Pentru atingerea acestui obiectiv logic și ușor de înțeles pentru persoanele care posedă exercițiul gândirii la un nivel corespunzător, cei care în mod întemeiat se presupune că se află în spatele acestui banal act de abuz polițienesc cu valoare de practică curentă în relațiile cu cetățenii României, în mod previzibil au apelat la persoane din mediul public și din ,,societatea în civil”, care au declanșat corul de ,,bocitoare” care rup hainele de pe ele de grija și mila polițiștilor care fiind în exercitarea unei activități abuzive, aparent în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe care le aveau, s-a încercat intimidarea lor.

Din perspectiva celor care acționează în scopul dezinformării populației României, acțiunea lor pare una corectă, deși este vădit imorală ca urmare a faptului că ei distorsionează o evidentă situație de fapt în scopul favorizării unor persoane care au comis fapte penale.

Despre posibilele motive pentru care respectivii ,,spălători” de opinie acționează în acest fel, este cert că atât timp cât la ei principiul subordonării ierarhice funcționează, ordinele nu se discută ci se execută, astfel încât dragostea bruscă și intensă care i-a cuprins brusc față de funcționarii polițiști care s-a încercat să fie corectați în avântul lor infracțional, nu poate fi interpretată în alt mod.

Eforturile lor cu penibil efect vizibil, au ca scop atât favorizarea autorilor unor fapte penale ci și încercarea de a realiza compromiterea procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU, din motive care la acest moment nu pot fi decât prezumate.

În vederea corectei înțelegeri a situației de fapt, vom recurge la prezentarea dispozițiilor legale care sunt aplicabile în cauza ce face obiectul prezentei anchete jurnalistice.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului (O.U.G.) nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice,

,,Îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora.”

În art. 35 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice este prevăzut că,

,,(2) Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.

(3) În exercitarea atribuțiilor care îi revin, polițistul rutier are dreptul să verifice vehiculul, precum și identitatea conducătorului sau a pasagerilor aflați în interiorul acestuia atunci când exista indicii despre săvârșirea unei fapte de natura contravențională sau penală.”

Așa cum se poate constata la o simplă lectură a dispozițiilor legale reproduse mai sus, rezultă că cei doi polițiști de la secția de poliție rurală, nefăcând parte din poliția rutieră, nu au dreptul să verifice vehiculele și identitatea conducătorilor auto, iar acțiunea lor are un evident caracter nelegal pentru care nu poate fi prezentată vreo explicație ori justificare care să îi exonereze de răspunderea legală pentru ceea ce au făcut.

Dacă la nivel de percepție publică acțiunea lor de îndeplinire în timpul serviciului de acte care nu le intră în atribuții, cu consecința vătămării drepturilor sau a intereselor legitime ale unei persoane, pare a fi motivate de intenția comiterii de fapte din categoria celor aflate în competența de cercetare a procurorilor Direcției Naționale Anticorupție, din analizarea derulării evenimentelor care s-au produs, motivele acțiunilor lor par cu mult mai complexe.

Pentru cei care au dubii cu privire la corectitudinea punctului nostrum de vedere, precizăm că acesta este fundamentat pe dispoziții legale, nu pe susțineri ,,folclorice” și/sau ,,specifice”, deoarece la redacția publicației ,,Atac la persoană”, legile sunt citite și înțelese în spiritul și litera lor, spre deosebire de personalul I.P.J. Iași și I.P.J.  Vrancea unde lucrurile stau în mod total diferit.

Referitor la ceea ce trebuiau să facă și nu au făcut polițiștii din I.P.J. Iași, este de precizat că șeful inspectoratului avea și are obligația legală de a dispune efectuarea de verificări și să prezinte concluziile acestora, nu de a formula așazise ,,puncte de vedere”, iar modul în care s-a acționat în această cauză nu este doar criticabil ci și generator de suspiciuni și încadrări penale.

În mod cert, faptele celor doi agenți de poliție rurală de a acționa la modul descris, de îndeplinire în timpul serviciului de acte care nu le intră în atribuții, în condițiile în care s-au produs urmări concretizate în  vătămarea drepturilor sau a intereselor legitime ale unei persoane, constituie infracțiune fiind incriminată în conținutul art. 300 din Codul penal sub denumirea de uzurpare a funcției.

Acest punct de vedere nu poate fi contrazis de întreg Inspectoratul de Poliție Județean Iași, organizațiile sindicale polițienești și corul de ,,bocitoare”, care la sau ca la ,,comandă/ordin”, se văicăresc de ceea ce li s-a făcut celor doi polițiști.

Pentru toți cei aflați în această situație, vă scriem doar atât:

,,Va urma!”