Corectitudinea politică și măruntaiele sale

Corectitudinea politică și măruntaiele sale

De unde o fi apărut isteria duduii Cosette Chichirău în Parlamentul României? Manifestarea este atît de veche încît s-ar putea ca mulți să fi uitat de ea. A fost multiplicată de zeci și sute de ori de alți politicieni. Între timp, duduia s-a mai liniștit și a devenit o cucoană politică. Asta nu înseamnă că primatul ei în România a dispărut și că ieșirile unor Iulian Bulai și ale lui George Simion sau circul Dianei Șoșoacă nu au aceleași rădăcini. Agresivitatea lui Mălin Bot, Angi Șerban și Cristian Dide și a întregii lor cete, precum și a celor din Rezist vin de la același curent. Nu avem de-a face cu o simplă găselniță românească. Sus-pomeniții și alții au șocat și au derutat populația. Adică și-au atins scopul.  Dar comportamentul lor nu era decît prelungirea mimetică a unui curent politic gestionat de la mare distanță și cu origini mult mai vechi. Toată agresivitatea ONG-urilor care în numele unor adevăruri simple sunt gata să-ți scoată ochii reprezintă același curent politic. Să nu vă imaginați că Monica Macovei și Raluca Prună, Mihai Polițeanu sau Dan Barna, cu Cioloș și cu Drulă vin din altă parte.                                   „Din SUA, corectitudinea politică a fost exportată, pe filieră academică, dar și cu ajutorul mass-media, în Uniunea Europeană, unde domină deja politicile publice. Valori promovate de corectitudinea politică sunt: toleranță, echitate, diversitate, incluziune, egalitate de gen (mai curînd egalitate în privința rezultatelor, decât a oportunităților), multiculturalism.               Și în România suflul corectitudinii politice se simte tot mai puternic, alimentat de facultățile de Sociologie, Filosofie, Științe Politice și comunicare, în care scrierile corifeilor Școlii de la Frankfurt sunt de bază, așa cum, în comunism, scrierile corifeilor marxismului erau de bază (n.n.).  Curentul „demitizării” istoriei și literaturii se află în expansiune. În România, sunt declarați incorecți politic Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Ion Antonescu etc., ca „agresori” și „violenți” față de popoarele vecine. Incorecți politic sunt catalogați mai toți marii noștri cărturari și creatori, de la Eminescu și Iorga, la Mircea Eliade și Constantin Noica.                       Același tratament îl au și stâlpii de susținere ai culturii europene. Shakespeare este incorect politic în Neguțătorul din Veneția, de exemplu, pentru că Hitler a îngăduit să se joace în lagărele de concentrare doar o singură piesă, a lui Shakespeare; este condamnat și de feministe„.  Scena politică românească a fost surprinsă de manifestările curentului progresist. Mulți le-au pus pe seama caracterului sau al educației celor în cauză. Abia după ce curentul a devenit vizibil și aiurea, a făcut valuri și a obținut victorii mai mici sau mai mari, el a fost încadrat în ceea ce este. Un curent politic produs în universitățile americane și exportat (sau importat) și în Europa, inclusiv în România.  Pentru a ajuta cititorii români să înțeleagă ce este progresismul și care sunt expresiile sale politice, publicăm articolul doamnei dr. Afrodita Iorgulescu, intitutlat „Corectitudinea politică- ideologia progresismului„.  Sinteza de față scrisă de doamna Afrodita Iorgulescu este și o prezenare a cărții „Corectitudinea Politică: „Religia marxistă” a Noii Orânduri Mondiale„, coordonată de William S. Lind, Andrei Dîrlău, Irina Bazon, apărută la Editura ROST din care „am preluat liber (pentru ușurința lecturii) idei și pasaje în scurta prezentare (sinteza) de mai sus„.