Best Dental

Democrație cu ploconul la „Inalta Poartă”?

Pavel Roman, 8 iulie 2015, Ora 11:48

  • print
  • |
democratie-cu-ploconul-la-inalta-poarta-46621-1.jpg

"Ioan Mirescu este șef cu acte în regulă la Poliția Timis. A luat concursul!" titrează o publicație din Timișoara, știre preluată și de alte publicații, de parcă respectivul candidat a fost înscăunat și selectat, după niște examene complexe, reale, în care i-a fost testată capacitatea intelectuală și profesională, la cel mai înalt nivel posibil și politicul n-are nici un amestec.

Măi, sâ fie! Care concurs și în ce a constat acest concurs, întreb și eu ca un pățit, trecut prin multe astfel de farse numite concursuri, de mi s-a făcut greață și lehamite de sistemul „performant" de promovare a competențelor în România ? Un sistem ce s-a dovedit, în mai toate cazurile, că produce generali fără stagiul militar și doctori analfabeți. Farsele prin care știe și portarul instituției cine va primi postul, indiferent de numărul și pregătirea candidaților, se mai pot numi, corect și literar, concurs ? Nu ne batem joc până și de limba română, numind concurs un aranjament penibil cu câștigătorul prestabilit ? Cine mai e atât de tâmpit astăzi să nu perceapă că funcția de șef de inspectorat este o funcție politică și faptul că așa zisul concurs nu este decât un teatru și o regie ieftină și hilară ? In România anului 2015, în administrația publică nu mai există concursuri, ci numiri, pentru că ingerința politicului în administrație face ca toate concursurile să fie niște piese de teatru absurde, jucate pentru naivi și cei care mai cred în democrație, selecția și promovarea competențelor.

Și pentru că democrația înseamnă respectarea legii, iar legea (188/1999) prevede concurs pentru ocuparea funcțiilor publice, politicienii se conformează, cu amendamentul că noțiunea de concurs a fost pervertită rău, devenind ceva pur formal.

Nu contest calitățile sau competența D-lui Mirescu. Poate e un profesionist desăvârșit, incontestabil și merită funcția ocupată. Că, desigur, în ranița oricărui polițist se află și bastonul de chestor, nu ? Făcând abstracție însă de persoană, îmi rezerv derptul legitim să nu mai cred în concursuri și în promovări competente prin concursuri organizate sub umbrela politicului, pentru că, evident, totul este o farsă și o înscenare penibilă, când este vorba de selecție și promovări. In fapt toate numirile, în funcții publice, fiind exclusiv politice, nu contează nici competența, nici calitățile manageriale, ci doar sprijinul politic. Iar D-l Mirescu, păstrându-ne în sfera logicii momentului și a firescului, ori a fost suținut, pentru a ocupa postul, de către vreun personaj important din PSD sau alt partid din coaliție (Ilie Sârbu, Titus Bojin, Ion Răducanu), ori de către vreun chestor important din MI. Restul, adică așa zisul concurs, nu e decât praf aruncat în ochii fraierilor și circ ieftin destinat mass-media, circ care mimează respectarea legii, respectiv promovarea prin concurs și selecție de competență.

De ce totuși atâta circ și atâta teatru carambolesc ? Cui folosește ridicolul și penibilul acestor mistificări numite concursuri și prezentările ca reale a unor situații imaginare ? Cumva progresului societății ? De ce ascundem adevărul, ne prefacem că nu înțelegem, mimăm normalul și nu recunoaștem că toată administrația publică a devenit un apendice al politicului, de o ineficiență și o lipsă de profesionalism cronice, pentru că toate posturile publice sunt ocupate prin numiri politice, pe considerente de servilim și nepotism ? De ce, dacă de facto, concursurile sunt de un formalim ridicol, nu adaptăm și legislația, așa cum s-a făcut în cazul OUG 74/2013, când s-a înființat antifrauda fiscală și toate posturile de conducere din antifraudă, prin lege, s-au atribuit politic, încălcându-se flagrant și Statutul funcționarului public și Constituția ? Doar ca să mimăm existența democrației în administrația publică, respectiv că procedăm la selectarea și promovarea competențelor prin concurs, când așa ceva nu există ? Cui folosește perpetuarea acestui circ și a acestei minciuni ordinare că selectarea are loc chiar prin concurs, cu respectarea regulilor concursului, prin care nu facem altceva decât să ne discredităm substituind realitatea ? Cumva democrației și statului de drept ? Nu e clar că totul e un teatru jenant, de prost gust, o mistificare a realității și că nu trăim în democrație ci în dictatură politică, adică într-o realitate faptică alta decât cea declarată ca reală ? Nu e clar că farsele de acest gen, precum concursurile pentru ocuparea funcțiilor publice, nu sunt decât trucaje prin care se imită democrația, regizate de clasa politică și care au ca scop ascunderea adevărului, respectiv că PSD-ul, PDL-ul, PNL-ul și toată clasa politică, când ajung la putere, își subordonează toată administrația și se comportă exact ca foștii (și prezenții) comuniști sau ca dictaturile autocrate din America de Sud, Africa, Asia sau republice ex-sovietice ? E vreo diferență între numirile pe criterii politice din timpul lui Ceaușescu sau din țările unde funcționează autocrația și dictatura și cele actuale practicate în România ? Cu siguranță, exceptând forma, adică teatrul prin care se mimează selecția prin examene și faptul că absolvenții de facultăți din perioada comunistă erau mai bine pregătiți profesional, nu e nici o diferență.

Restul nu e decât o cacealma penibilă și ridicolă, servită naivilor, numită formal democrație, în care mai cred doar cei ce vor să credă. O cacealma tolerată suspect însă din punct de vedere al pretențiilor de garanți ai promovării democrației, indiferent de efecte și de UE și de SUA, care asistă pasivi la modul cum se derulează promovarea pe funcții în Romania, în batjocură, mimându-se doar respectarea regulilor democratice. Să fie de vină principiul că e bine să fie liniște în colonia România și scopul scuză mijloacele ? Să fie, din nefericire pentru cetățenul onest, suficientă liniștea garantată si asigurată de politicienii și guvernanții români, ce asigură devalizarea României de către corporațiile mondiale, pentru ca democrația să devină autocrație ? Să nu-i pese nimănui de faptul ca se fetișizează conceptul de democrație, cât timp cei ce guvernează țara stau în genunchi în fața corporațiilor și a stăpânilor UE, Germania, Franța, Anglia ?

Marele adevăr e că numirile politice, de regulă pe principii de nepotism sau servilism, promovează nu competențe, ci incompetențe și mediocritate, ce se răsfrâng, în timp, asupra întregului sector coordonat de aceste promovări. Din păcate, românul este orgolios, vanitos și avid de funcții și nu face diferența dintre a vrea și a putea, din contra, se lasă condus, în principal, de orgolii, fapt ce implică și determină compromisuri imorale incredibile. Lipsa unui sistem performant de selecție a competențelor, care ar fi trebuit, legal, să fie realizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în care politicul să nu se implice, reprezintă marele handicap și marea nenorocire a României și motivul pentru care toate concursurile pentru ocuparea funcțiilor publice în România sunt niște farse ordinare. Ocolirea sistemului legal, adică depolitizarea administrației publice și predarea reală a competențelor organizării concursurilor și promovării funcționarilor publici de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, este un fapt care a generat și generează un haos total în administrația publică, devenită o piatră de moară legată de gâtul Romaniei, cu consecințe incalculabile pentru prezentul și viitorul România în ceea ce privește eficiența managementului public și, în special, al resurselor publice. Incompetența și ineficiența administrației publice, selectată politic, prin examene trucate, este dovada incontestabilă că România, la acestă dată, nu este și nu poate fi nici stat de drept, nici stat democratic, ci avem de-a face cu o dictatură politică a mediocrității impuse, mult mai gravă și mai periculoasă chiar decât dictatura comunistă, pentru că nu se mai respectă nici o regulă.

Din păcate, acceptând formalul ca și cum ar fi normal, ne amagim că trăim în democrație. În realitate, facem parte dintr-un surogat de demograție, un „no man's land" creat artificial de oportunismul politic în care politicul dictează și controlează totul, iar instituțiile publice, precum Parchetele, Inalta Curte de Casație și Justiție, CSM si Curtea Constituțională, aflate și ele sub control politic total, nu numai că asistă impasibile la încalcările flagrante, de către grupările politice aflate la putere, a Constițuției, ci și tolerează astfel de încălcări și le și încurajează, prin decizii controvresate, protejând practic dictatura politică ce instaurează mediocritatea la cârma societății.

In ce privește aparatul administrției publice, există o lege a funcționarilor publici, nr. 188/1999, foarte bine concepută. Insă nimeni n-o respectă și n-o aplică, așa cum ar trebui, guvernele și instituțiile publice, controlate politic, încalcă frecvent această lege, violând-o și siluind-o consecvent. Pentru că legea contravine intereselor de tip mafiot și politice, orice modificare de guvern presupune un atac direct la Legea funcționarului public, întrucât nici un guvern nu-și dorește o administrație nepolitizată și profesionistă, ci o administrație servilă, subordonată intereselor politice, de tip mafiot. Cel mai grav însă este faptul că frecventele încălcări ale Legii 188/1999, de către guverne, au fost tolerate și acceptate chiar de către Curtea Constituțională, care prin decizii controversate, a legiferat abuzurile guvernelor, acestea fiind astfel încurajate să comită frecvent abuzuri, epurări și politizări ale administrației publice, transformată într-un instrument politic și o colonie pentru clientela politică.

Or, când un guvern, sub justificări demagogice, penibile, își permite să reorganizeze instituții publice, să le desființeze și epureze pentru a face loc clientelei politice în instituțiile publice, încălcând flagrant legile în vigoare și Constituția, fără ca garantul aplicării Constituției, Curtea Constituțională, societatea civilă sau mass-media să reacționeze, ce mai reprezintă un examen trucat ? A devenit o banalitate acceptată general, care definește nivelul incalificabil al blazării societății în fața atacului mediocrității politice. O resemnare a inteligenței în lupta cu prostia vanitoasă, ce condamnă societatea la închistare și regres intelectual, moral și social și Romania la o țară tentantă doar pentru oportuniști.

Când Curtea Constituțională, la ordin politic și sugestia SRI, se autofaultează susținând, prin infirmarea propriilor decizii anterioare, că instituțiile subordonate ministerelor, nu aparțin de ministere, ci de grupări, eventual extraterestre, cum a fost cazul Deciziei 366 din 2014, când a susținut că Garda Financiară nu a fost subordonată ANAF și Ministerului de Finanțe sau Guvernului și, în aceste condiții „nu reprezintă o instituție fundamentală a statului, care să cadă sub incidența protecției prevederilor art.115 alin. (6) din Constituție", deși conform art. 1 din HG 1324 din 2009, „Garda Financiară este instituţie publică de control, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect frauda şi evaziunea fiscală, precum şi alte fapte date prin lege în competenţa sa", iar potrivit art. 1 și 2 din HG 109 din 2009 „Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, finanţată din bugetul de stat şi din venituri proprii. În subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală funcţionează Garda Financiară, Autoritatea Naţională a Vămilor, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, ca instituţii publice cu personalitate juridică", iar în Decizia 1257 din 2009, aceeași Curte Constituțională susține că „Printre instituţiile fundamentale ale statului şi care fac obiectul criticii de neconstituţionalitate a Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 se identifică şi "serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale", prin raportare la art. 123 alin. (2) din Constituţie", iar societatea civilă și mass-media, manipulate grosolan, nu înțeleg că asemena încălcări grave ale Constituției înseamnă un atac fără precedent la statul de drept, ce mai contează niște examene trucate ? Când susții că desființarea unei instituții fundamentale a statului, servind interesele mafiei politice, este constituțională chiar dacă anterior ai susținut contrariul, ce naiba de stat de drept servești și ce democrație promovezi ca și Curte Constituțională susținând că încălcarea flagrantă a legii de către guverne este constituțională ? În aceste condiții, niște examene trucate, mai reprezintă anomalii ? Păi pe lângă numirile directe, în Antifrauda pontisto-chițoisto-diaconesciană și detașările din SRI la Antifraudă (adică dintr-un domeniu militarizat în cel al funcționarilor publici), ce se fac prin încălcarea Legii 188/1999 și a Constituției, examenul lui Ion Mirea este, evident, o glumă și pare deja normal !

Deși toată țara este subordonată mediocrității politice, beizadelelor, amantelor, nepoților sau servitorilor politici și toate promovările se fac prin filtrul politicului, competența fiind ultimul criteriu, nu este stupidă campania de rechemare în țară a adevăratelor competențe care au ales să muncească acolo unde le este recunoscută valoarea și profesionalismul ? Ce să facă în țară ? Să muncească pentru beizadele, amante, nepoți, cei puși în funcții prin examene trucate, pentru a le face munca, iar când primesc șuturi cu bocancii cazoni în gură, Curtea Cosntituțională să declare că era legal să fie așa ? Să producă profit și să achite taxe și impozite pentru a susține camarila politică și să fie concediați când pun întrebări despre destinația banilor publici ? Acestea sunt ofertele reale prin care vrem să convingem valorile să revină în România ? Un sistem de promovare profesională arhaic, de tip comunist, cu examene trucate, în care nu contează pregătirea profesională, ci apartenența politică, nepotismul și slugărnicia ? Să fie subordonați promovaților prin examene trucate și victimile orgoliilor și vanității acestora ? Să fie subordonați fiicei lui Duicu, lui Mihnea Năstase, Andreei Hrebenciuc, Elenei Băsescu, Ioanei Scripcaru, Ioanei Surpăteanu, Ioanei Rus, Georgianei Drăghici, Dacianei Sârbu, Tudor Mataragiu, Vlad Cosma și altor asemena beizadele, împinse în față de părinți și nu de propria valoare, emanații ale sistemului ce ocolesc filtrul competenței și strecoară aceste creații artificiale în vârful piramidei puterii ? Pentru asta să vină în țară competențele ? Să fie slugile mediocrității ?

Măcar nu mai anunțați astfel de evenimente, domnilor pretinși jurnaliști echidistanți. Era suficient să spuneți că D-l Mirescu, începând cu data de astăzi, este, oficial, șeful IPJ Timiș. Era suficient și ar fi înlăturat ridicolul și penibilul, pentru că restul știam noi cum se întâmplă în fapt. Că totul se întâmplă precum în vremea Înaltei Porți, când funcțiile se ocupau de cei ce dădeau mai mult sau de cei ce se puneau bine cu Sultanul. Că ploconul, peșcheșul, nepotismul și credincioșia sunt argumentele de bază. Nu credeți că mergem greșit ? Nu credeți că mergem, în fapt, spre Est susținând că mergem spre Vest ?

 

Pavel Roman

 

 

 

EDITORIAL

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

Ce se întâmplă azi în România nu sunt accidente și nici întâmplări banale. Este efectul disoluției autorității publice, prin politizarea și, implicit, mediocrizarea profesională a administrației publice. O administrație infestată de sistemul clientelar, servil, controlată politic până la cel mai m ...

ziare

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
02:04