Pensiile: Morcovul amăgirii naționale!

Pensiile: Morcovul amăgirii naționale!

O trecere retrospectivă în revistă a informațiilor din mass-media reliefează caracterul excepțional al zilelor în care politicienii nu au vorbit de pensii!

Primul-ministru Nicolae Ciucă (PNL) a cerut Ursulei von der Leyen înlocuirea plafonului de 9.4% din PIB cu un alt mecanism de referință, în timp ce ia în calcul toate variantele pentru creșterea pensiilor, urmând ca cea mai bună dintre ele pentru populație să fie anunțată, dar în funcție de buget și doar dacă va agrea și coaliția; Marcel Ciolacu (PSD) are aceeași abordare ca domnul prim-ministru, dar – ca social democrat – dorește să fie corect cu toată lumea în această perioadă un pic (!) încărcată pentru noi toți, și pentru cei cu venituri mari dar mai ales pentru cei cu venituri mici; Klaus Johannis (Președintele României) vorbește de creșterea pensiilor în contextul mai larg (!), procentele de creștere vehiculate (10-11%) nu ar fi corecte și, ținând cont de inflație (15%) creșterea ar trebui să fie chiar mai mare, neascunzând temerea că bugetul nu ar permite procentul sugerat; Kelemen Hunor (UDMR) este chiar mai generos decât Johannis, propunând o creștere a pensiilor cu 15-16% pe care o va discuta în coaliție cu ocazia analizei proiectului de buget…

Concluzia dorințelor înduioșător de sincere impregnate de altruism ale liderilor politici? Pensiile ar trebui să crească, cu condiția ca bugetul să permită și coaliția să fie de acord! Din declarațiile individuale ale liderilor coaliției, reiese că fiecare în parte ar vrea, întrecându-se în procente (10%, 11%, 15%, 16%… ) dar,în mod straniu pare că niciunul nu ar cunoaște declarațiile celorlalți!Generozitatea cu care sunt formulate procentele sugerează o licitație deschisă pentru atragerea voturilor segmentului votanților care se dovedesc de ani buni cei mai conștiincioși participanți la votare: aproximativ 5 milioane de pensionari, care reprezintă mai mult de 50% din numărul efectiv al participanților la vot.

Strategia este veche și simplă: politicienii caută să obțină voturi făcând promisiuni votanților care sunt gata să-și dea voturile contra promisiunilor sperând că de această dată – ca niciodată – vor fi îndeplinite! Votați-ne și creștem pensiile cu 15% plus, dacă nu, creșterea va fi mult mai mică sau chiar deloc… Logica? Promite recompense (morcovul!) fără a neglija să menționezi,explicit sau subliminal, consecințele negative ale alegerii adverse!

Creșterea pensiilor fiind factor comun, pensionarilor nu le va rămâne decât să voteze cu partidul care va promite procentul cel mai mare, ceea ce, logic, ar putea genera o escaladare a ofertelor de procente din partea fiecărui partid către un nivel improbabil, dar credibil pentru categoria socială a cărei vulnerabilitate financiară favorizează naivitatea de a spera. Pe de altă parte, indiferent de promisiuni, majorarea promisă pentru 2023 va fi minimă – invocându-se limitarea din buget – și trebuie lăsat loc promisiunilor în vederea următoarei campanii electorale!

Alternativa promisiunilor ar fi extrem de simplă, dacă politicienii guvernanți nu s-ar feri ca Lucifer de tămâie de… aplicarea legilor și dacă ar putea fi trași la răspundere pentru aceasta sau pentru încălcarea jurământului constituțional! Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede, negru pe alb și necondiționat, că “valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent.” (art. 102 – 2)!