Adevărul din spatele siglei politice

Ziarul Atac, 9 iunie 2014, Ora 00:00

  • print
  • |
adevarul-din-spatele-siglei-politice-40843-1.jpg

Diletanţii, ca şi specie majoritară, dornici de parvenire indiferent de preţul plătit şi de compromisurile impuse de scop, nu sunt altceva decât instrumentele pe care „profesioniştii" artei manipulării, „greii" machiavelismului şi marii oportunişti - perfect adaptaţi societăţii pe care o modelează în permanenţă potrivit cu interesele lor -, le utilizează frecvent în acţiunea de subordonare şi exploatare a naivităţii.

Oferindu-le iluzia valorii, păpuşarii societăţii înregimentează marea masă a diletanţilor, transformându-i în executanţi docili - chiar şi fanatici -, a unor interese pur materiale, ascunse în spatele demagogiei şi dogmelor, în care diletanţii chiar cred că şi cum ar fi reale. Nenorocirea - pe care cetăţeanul neînregimentat în găşti politice, o plăteşte cu vârf şi îndesat, înjurând în surdină - este că, din când în când, sistemul se defectează şi propulsează, accidental, câte un diletant sadea chiar în posturi de decizie, unde nu produc decât catastrofe.

Un astfel de scenariu tâmpit, cu actori amatori ce au substituit profesioniştii, s-a întâmplat şi în cazul Partidului Naţional Liberal (P.N.L.), unde, după schimbarea regimului socialist, câţiva păpuşari oportunişti, speculând momentul prielnic, au pus mâna pe gruparea politică substituindu-se adevăraţilor reprezentanţi morali, introducând ca regulă promovarea pe principiul obedienței şi purtatului genţii.

Poate e prea dur spus - dar din nefericire pentru cei care plătesc - mai mult decât adevărat, partidele politice, în ultima perioadă, promovând necontrolat diletanţii, au ajuns să fie dominate de aceştia devenind în fapt grupuri de crimă organizată, constituite şi funcţionând pe principiile Camorra.

Când un Ionescu Quintus, Nicolae Cerveni, Radu Câmpeanu sau alţi liberali cu pedigree real s-au lăsat încălecaţi şi manipulaţi de oportunişti precum Dinu Patriciu, Radu Ruşanu, Valeriu Stoica, Gheorghe Flutur sau Relu Fenechiu, Mihăiță Calimente şi multe alte personaje, din PNL n-a rămas decât un brand, în spatele căruia s-a construit unul dintre cele mai mizerabile bordeluri ale prostituţiei morale şi a parvenirii fără scrupule. Ce-au avut şi ce au în comun Patriciu, Ruşanu, Stoica, Flutur sau Fenechiu cu doctrina liberală nu e o enigmă decât pentru fraieri!

Pentru cei care privesc dincolo de minciună, teatru şi aparenţe, răspunsul e simplu: nici unul n-a avut nimic comun cu liberalismul şi nu le-a păsat de doctrina liberală, ci au folosit partidul ca un paravan pentru a-şi ascunde adevăratele scopuri şi că o rampă de lansare pentru acapararea puterii. Şi ca „tacâmul" să fie complet, parveniţii politici, păstrând figurile emblematice ale partidului doar că pe mumii necesare întreţinerii brandului, au acaparat întreaga grupare, înconjurându-se de slugi docile, marionete credincioase, promovaţi din postura de anonimi în challengeri şi aspiranţi la administrarea averii publice a României.

Ce va rămâne în istoria României privind P.N.L., dacă analizăm activitatea acestei grupări, constituită după criteriile sau apucăturile unui Patriciu, Ruşanu, Stoica, Flutur, Tăriceanu sau Fenechiu, scoţând în factori comuni minciuna, lisa de scrupule, lăcomia, parvenitismul, înşelăciunea sau furtul de la bugetul de stat, este faptul că P.N.L. n-a fost decât o umbrelă care, în loc să atragă şi să unească energiile cu adevărat liberale şi valorile reale, a adăpostit şi a ascuns o gaşcă de netrebnici al căror unic scop a fost îmbogăţirea rapidă şi acapararea puterii prin orice mijloace. Şi, mai mult decât atât, a creat şi o pepinieră de cadre, recrutata şi promovată pe criterii imorale, care au misiunea de a menţine starea de fapt şi a asigura „liniştea" şi controlul asupra administraţiei a celor care i-au recrutat şi promovat, precum Radu Ruşanu.

Un Olteanu, un Chiţoiu, un Diaconu şi alte „ordonanţe", promovate pe criterii clientelare, de „fin" sau de obediență, care au cotropit administraţia publică, sunt setaţi să nu-şi trădeze niciodată „discipolii" care - împotriva tocmai a regulii de căpătâi liberale, prin noi înşine, ceea ce presupune promovarea prin valoare -, i-au pescuit din mocirla mediocrităţii în care îi aşezase Dumnezeu, intervenind în predestinaţie, metamorfozându-i în „modele" profesionale şi sociale. Iar când instituţiile statului au ajuns să fie conduse de astfel de indivizi, coordonaţi din penitenciare, la ce viitor bazat pe asanare morală şi depolitizare administrativă ne putem aştepta ? Nu e o utopie să crezi în pasărea „Phoenix"?

Mi-e greu să cred că Antonescu n-a ştiut, când i-a fost încredinţat partidul, cine sunt sforarii şi protejaţii acestora şi ce hram poartă cei care l-au propulsat. Mi-e greu să cred că n-a ştiut cine sunt Dinu Patriciu, Relu Fenechiu, Radu Ruşanu sau Daniel Chiţoiu, Gelu Diaconu şi alte „ordonanţe" credincioase promovate de gruparea Rușanu-Fenechiu.

Acceptând „rolul", Antonescu a acceptat, implicit şi hârdăul colcăind de imoralitate „găzduit" în spatele siglei P.N.L. Exact cum am anticipat acum un an, Antonescu n-a perceput esenţialul, respectiv faptul că sigla şi doctrina sunt faţada şi decorul care trebuie să ascundă adevăratul scop al accesului la putere, conceput de sforarii Fenechiu şi Ruşanu: jefuirea statului şi împărţirea prăzii. N-a înţeles că în spatele siglei U.S.L. doctrinele şi platformele nu mai există şi că există o „frăţie" a hoţiei, dirijată de sforarii din spatele politicului, precum Ruşanu, Fenechiu şi grupurile de interese din care fac parte. Şi, exact cum anticipam, Chiţoiu şi Diaconu, „profesioniştii" promovaţi de Ruşanu şi Fenechiu, alături de un alt oportunist de profesie, Radu Stroe, înregimentaţi încă din perioada tatonărilor în barcă dezideratului comun, au dinamitat orice încercare a lui Antonescu de a menţine P.N.L. într-un echilibru, cel puţin aparent, în ceea ce priveşte apartenenţa la Mafia politică creată de această uniune contra naturii. Dacă a crezut în buna credinţă a trio-ului Rușanu-Chițoiu-Diaconu, lăsându-se sedus de ipocrizia acestora, înseamnă că doza de naivitate a lui Antonescu este dincolo de limita admisibilă, iar dacă a înţeles ce se petrece şi a fost obligat să aprobe şi să susţină astfel de promovări, înseamnă că a acceptat imoralul ca mod de operare şi şi-a introdus, conştient de riscuri, singur, „calul troian" în propria cetate.

Când ai pus la dispoziţia lui Radu Ruşanu şi Relu Fenechiu, întreg sistemul fiscal al României şi transporturile, participând direct la distrugerea prin înregimentare, respectiv politizarea, până la portar, a acestor instituţii şi trecerea acestora sub controlul total al Mafiei politico-financiare, permiţându-le să fie organizate în sistem piramidal în ce priveşte colectările şi protecţia, pe modelul vamal luat ca referinţă (creat şi exploatat, cu mici intermitente, de Ruşanu şi Diaconu), ce credibilitate mai poţi avea impunând că sloganuri pentru o aşa zisa nouă dreapta, tocmai depolitizarea administraţiei ? Cum poţi susţine depolitizarea când tocmai ai finalizat cea mai profundă politizare şi clientelizare posibilă în administraţie ? Când toţi şefii din Ministerul de Finanţe, A.N.A.F., Direcţia Generală Antifrauda Fiscală au fost recrutaţi pe criterii de obedienta, apartenentă politica, nepotism şi spaga şi ai subordonat sistemul unui singur individ, promovat de grupurile de interese coordonate de Fenechiu şi Ruşanu, cum poţi să „repari" aceste anomalii?

Cum poţi să lupţi împotriva evaziunii fiscale şi, implicit, a corupţiei generată de aceasta, când tu, la presiunile Mafiei, ai ai înlocuit profesioniştii adevăraţi, din structurile fiscale, cu vameşi (specializaţi în colectările piramidale), amatori, ageamii şi neiniţiaţi, care ştiu despre evaziunea fiscală exact cât ştiu studenţii din facultăţi ? Sau, servindu-ne aceeaşi lecţie de machiavelism, reluând la infinit ciclul demagogiei şi minciunii, când, eventual, va prelua puterea, „nouă dreapta" ne mai va trage o ţeapă, păstrând indivizi „neînlocuibil" (!?) precum Chiţoiu şi Diaconu şi va „transfera" întreaga administraţie, înregimentând-o sub nouă umbrelă, în noua barcă, reluând ciclul exploatării diletanţilor şi al cultivării obedientei, minţindu-ne că a depolitizat administraţia?

Nu mi-l pot închipui nici pe Blaga, nici pe Antonescu, nici „baronii locali", nici deputaţii, senatorii sau leaderii locali de partid, după adjudecarea scrutinului, că sunt capabili să renunţe la cel mai important privilegiu al luptelor politice: împărţirea funcţiilor şi instalarea protejaţilor în funcţii cheie din administraţie. Mai degrabă cred că totul este o strategie de prosteala publică, o vânătoare disperată de voturi pentru reaccederea la putere, mizând, la infinit, pe toleranţă şi pe prostia umană.

Omerta politică, extrem de eficientă, nu ne va permite niciodată să aflăm adevărul despre „divorţul" U.S.L. Putem doar specula că, în ton cu rutina, „divorţul" a fost determinat şi de destinaţia colectelor piramidale şi de faptul că „greii" P.S.D., se pricep mai bine la „sfori". Se pare că tot ca rod al trădării unora precum Chiţoiu sau Diaconu, ghişeul colectelor, în mod incorect, a fost instalat în curtea P.S.D., iar P.S.D. a avut grijă să „convertească" casierii şi să mai instaleze şi o uşă secretă pe unde să dispară banii.

Cu majoritatea miniştrilor poziţionaţi „cu fundul în două luntrii", precum Chiţoiu, Stroe, Fenechiu şi cu şeful ANAF devenit „de neînlocuit" în viziunea P.S.D. (deşi rezultatele reformei A.N.A..F, în care s-au pompat peste 73 milioane euro sunt un dezastru), Antonescu s-a trezit, trădat de de „profesioniştii" lui Ruşanu şi Fenechiu, din ipotetic partener egal al lui Ponta, un biet măscărici, menestrel ce-şi deplânge soarta, gelos pe „partenerul" ce l-a lăsat fără pot şi fără miniştri. Asta pentru că s-a lăsat corupt şi manipulat de o grupare transpartinică care l-a utilizat ca pe un simbol de imagine, iar el, constant, prin minciună şi ascunderea adevărului, se străduia să convingă opinia publică de bunele intenţii ale lui Chiţoiu şi Diaconu, în contrast cu realitatea. Şi atunci de ce-i incorectă „nota de plată"?

Dacă P.S.D., este un partid, ce-şi întemeiază doctrină imorală pe un melanj dintre demagogia socialistă şi protecţia socială şi se bazează constant pe o „maşinărie" de vot ultraperfecţionată, exploatată de primari şi „baroni" locali şi, în special, pe o categorie stabilă de nostalgici a-i perioadei comuniste - care văd în P.S.D. speranţa că se va reinstaura cancerul roşu ce le asigură supravieţuirea fără griji, dar şi fără muncă -, la polul opus, opoziţia, formată, în principal, din P.N.L. şi P.D.L., a câştigat puterea, până în prezent, nu pe programe, nu pe platforme, nu pe obiective concrete, ci pe baza votul negativ generat de erodarea, minciunile, lăcomia, corupţia şi evaziunea fiscală întreţinute de P.S.D.

Acum însă, prezenta la vot arată altceva: faptul că lipsa de memorie nu mai este o soluţie şi că electoratul este satul de minciună. Când ai defilat cu miniştrii care sunt în puşcărie sau condamnaţi definitiv (Relu Fenechiu, Traian Remeș, Tudor Chiuariu), cercetaţi penal (Varujan Vosganian, Daniel Chiţoiu) sau cu membrii marcanţi a-i partidului, precum Radu Ruşanu, aflat în arest preventiv şi ai susţinut numiri în posturi cheie din ministere (vezi cazul A.N.A.F. şi modul cum a fost numit „neînlocuibilul" Gelu Diaconu) „cârtiţe" ale unor grupuri mafiote precum cele conduse de Fenechiu şi Ruşanu sau ai tăiat din sursa unică de subzistenţă (salariu) pentru a îmbuiba clientela politică (P.D.L.), cu ce ai demonstrat că eşti mai bun şi ce diferenţă este între P.N.L. şi P.S.D. pentru a constitui o alternativă ? Credeai că este suficient să declari că Ponta şi P.S.D. sunt hoţi când în partidul tău ai acelaşi probleme şi oamenii tăi s-au asociat cu cei din P.S.D. la furat?

Poţi prosti un eşantion de creduli dar nu poţi prosti o ţară întreagă să nu observe că în numele luptei împotriva corupţiei, Antonescu a girat vendeta lui Ponta şi Chiţoiu şi a fost de acord cu desfiinţarea Gărzii Financiare, permiţându-le lui Chiţoiu şi Diaconu să intoxice opinia publică cu minciuni vânzându-le „gogoşi" că au creat o instituţie nouă, superperformantă şi au eliminat corupţia din sistem. În realitate rezultatele arată că, făcând jocul Mafiei, au distrus o instituţie eficienta, necoruptă (procentul celor din Garda Financiară, cercetaţi penal, trimişi în judecată şi condamnaţi este mult sub procentul celor din Parlamentul României care a votat desfiinţarea Gărzii sau a celor din vamă, de unde au recrutat „specialişti") înlocuind-o cu una formată din vameşi, şcoliţi la cursurile colectei piramidale, ale cărei eficienţa este percepută doar de Diaconu şi Ponta, iar rezultatele, comparativ cu cele ale Gărzii, care nu avea nici jumătate din efectivul D.G.A..F, sunt, evident, catastrofale.

Credeţi că sunt chiar atât de tâmpiţi cetăţenii să nu observe că au distrus şi ceea ce funcţiona şi că, sub masca combaterii evaziunii, în fapt au creat cadrul perfect pentru că Mafia să colecteze taxele plătite de cetăţeni ? Conştienţi (ba chiar cred că premeditat şi că acesta a fost scopul urmărit, fapt ce va fi demonstrat în scurt timp) prin desfiinţarea Gărzii Financiare Ponta, Chiţoiu şi Diaconu au asigurat libertate de mişcare deplină, protecţie şi securitate Mafiilor arabe, turce, kurde şi autohtone care spoliază bugetul de stat, încasând taxele bugetare, în locul A.N.A.F., atentând asupra suveranităţii naţionale, iar A.N.A.F., aşa cum arată rezultatele, mimează doar combaterea fraudelor fiscale, ce au explodat, ascunzând falimentul activităţii prin statistici mincinoase şi împrumuturi externe.

Oricât ai modifica şi cosmetiza publicitatea şi reclama la un produs prost, poţi, eventual, să mai prosteşti o dată consumatorul. Repetând, rişti să ajungi în faliment. Şi în politica este identic. Când ai dat-o în bară cu leaderi compromişi şi repeţi „isprava", schimbând doar denumirile partidelor sau alianţelor şi platformele electorale, cât de tâmpit crezi că poate fi electoratul să înghită astfel de stratageme ? Exemplu P.N.T.C.D. care n-a cedat sub nici o formă la menţinerea leaderilor compromişi electoral, forţând, până la dispariţia de pe scenă politică, impunerea unor leaderi depăşiţi şi a unei doctrine neacceptate de electorat, nu spune nimic ? Setea de putere şi lăcomia întunecă chiar atât de mult minţile încât facem abstracţie totală de realitate ?
Ceea ce este de reţinut este faptul ca cetăţeanul este sătul de minciună, de ipocrizie şi promisiuni neonorate, de mimare a combaterii evaziunii fiscale şi a corupţiei, în condiţiile în care realitatea arată contrariul. Procentul celor care au boicotat alegerile, pentru că n-au mai avut opţiuni viabile şi credibile spune totul despre clasa politica actuală care se încăpăţânează să rămână sau să revină la putere considerându-se legitima în condiţiile în care este votată de maxim 11% din totalul cetăţenilor cu drept de vot.

Realitatea, pe care găştile politice - ce se ascund în spatele partidelor şi doctrinelor demagogice -, ne-o oferă, este una sumbră. Şomajul, mai ales în rândul tinerilor, este la cote alarmante; evaziunea fiscală este unica sursă de profit şi a cuprins toate sectoarele economiei; corupţia a devenit instituţie publică oficială; sistemul sanitar şi învăţământul sunt în colaps, deşi se pompează sume uriaşe, care dispar ori în conturile Mafiei ori în paradisuri fiscale; agricultura a devenit nerentabila, practicându-se doar cea de subzistenţă; sistemul bancar este blocat şi aproape de catastrofa din cauza creditelor neperformante. Şi după ce-au infestat administraţia publică cu lepre politice, fini, naşi, cumetri, cârtiţe, transformând-o într-un balast ce atârnă greu şi sufocant de gâtul unei economii muribunde, întreţinută cu miliarde de euro împrumutate lunar de pe pieţele externe, având efectul unui cancer generalizat, politicienii ne vând iluzii că deţin soluţii pentru a salva situaţia creată chiar de ei.

Nici în ceasul al doisprezecelea, când aproape nu mai e nimic de făcut, Antonescu nu recunoaşte, nu-şi face „mea culpa" şi nu spune adevărul , continuând să creadă în „valori" precum Chiţoiu şi Diaconu, care, alături de „mentorii" lor au adus P.N.L. în postura de astăzi. De cealaltă parte, îmbătat şi ameţit de putere, Victor Ponta, precum în „Matrix", încearcă să ne determine să credem că realitatea nu-i realitate şi că nu e adevărat ceea ce vedem, ci cea ce ne spune el, visând la renaşterea partidului-stat care să controleze până şi gândurile cetăţenilor.

O astfel de clasă politică, ce nu înţelege că nu este altă soluţie decât reforma ei radicală şi eliminarea de pe scena politică a tuturor figurilor, fără excepţie, care au monopolizat peste douăzeci de ani politica românească şi au adus România în pragul colapsului la toate capitolele, este singura soluţie şi continuă să îşi creeze obiective false, sperând că se vor salva şi reinventa, nu face decât să ocolească adevărata probleme ce o caracterizează: minciuna şi demagogia, de care cetăţeanul este sătul şi îngreţoşat şi să menţină un mediu social imoral, pepinieră pentru diletanţi, oportunişti şi propice pentru evaziune şi corupţie.

Şi cum în toate există o soluţie, cine va opri hemoragia bugetară către politicieni şi grupurile de crimă organizată pe care le deservesc, introducând sancţiuni concrete şi aspre pentru cei care nu virează la buget taxele şi impozitele colectate în numele statului şi pentru cei care risipesc banul colectat la buget, dirijându-l către structurile de crimă organizată şi cine va depolitiza real administraţia publică, eliminând clientela politică şi subordonarea politică, va asana moral întreaga societate românească.

Ştiind că nu mai pot dispune asupra banilor publici după bunul plac, că nu mai pot „recompensa" clientela politică cu posturi în administraţie şi că nu mai pot da ordine instituţiilor publice, interesul clasei politice pentru putere va scădea, pentru că nimeni nu se duce nici în Parlament şi nici în administraţie (Guvern) pentru salariul oferit, ci pentru restul avantajelor „colaterale", respectiv trafic de influenţă, corupţie, accesul la şi „spălarea" banului public, protecţia fraudei fiscale, dirijarea fondurilor bugetare contra comisioane, care permit acumularea de averi uriaşe în scurt timp şi fac funcţiile publice deosebit de „atractive". Antecedentele însă arată că în România aşa ceva nu va fi posibil !

Pavel Roman

 

 

 

EDITORIAL

Atac la prostie si incompetenta

Atac la prostie si incompetenta

Atac la prostie si incompetenta De ce acest titlu de ziar, care, la o apreciere superficială, ar putea lăsa impresia că încalcă deontologia profesională. Deontologia jurnalistică. Nu ai voie să ataci persoane. Nimic  însă mai fals. Dimpotrivă! Publicaţia  relanseze presa adevărată, presa de informaţie şi atitudine, p ...

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
11:09
BREAKING NEWS:

„Atac la persoană” atacă din nou