Atentat împotriva regelui Carol al II-lea

Escapadele amoroase ale Regelui Carol al II-lea au rămas în istorie. La vremea lor au provocat însă nenumărate scandaluri. Mai mulţi ofiţeri transilvăneni, printre care şi Octavian Fleşariu, au decis să rezolve problema printr-un atentat. Tânărul căpitan Octavian Fleşariu, originar din Făgăraş, a participat în 1934 la un complot împotriva Regelui Carol al II-lea, condus de vărul său, colonelul Victor Precup. Mai mulţi ofiţeri, indignaţi de promiscuitatea în care trăia regele, au decis să-l înlăture de la conducerea ţării. Complotul a eşuat. Octavian Fleşariu a fost arestat. A făcut 7 ani de temniţă grea la Doftana. După venirea comuniştilor la putere, s-a retras, cu familia, la Braşov. Aici a murit în 1992. Şi-a trăit ultimii ani cu nostalgia tinereţii aventuroase.

Amanta şi politica

În 1927, Regele Ferdinand a murit. Tronul îi revenea de drept lui Mihai, un copil de doar 6 ani. Situaţia politică instabilă i-a făcut pe politicieni să-l recheme pe Carol al II-lea în ţară. După mai multe aventuri ruşinoase, acesta fugise împreună cu amanta lui, Elena Lupescu, la Paris. Primul-ministru, Iuliu Maniu, a delegat un tânăr ofiţer, Victor Precup, să se ocupe de revenirea lui Carol. Una dintre condiţiile impuse viitorului rege a fost renunţarea la legătura cu Elena Lupescu. Carol a fost de acord.
În 6 iunie 1930 a plecat spre ţară de pe aeroportul din Luxemburg. „Un rege nu-şi poate călca cuvântul", gândea tânărul căpitan Victor Precup. De cum a fost proclamat rege, Carol şi-a uitat însă cuvântul dat în Franţa. Şi-a readus amanta în ţară, neţinând cont de indignarea clasei politice şi a opiniei publice. Din acel moment, Victor Precup a considerat că trebuie să-şi spele într-un fel onoarea de ofiţer. A adunat în jurul lui mai mulţi prieteni de încredere.

Ţinta... Elena Lupescu

În 1933, făgărăşeanul era căpitan, la Cluj. A luptat pe front în Franţa şi Italia, iar în 1918 a participat la evenimentele de la Alba Iulia. Mai mulţi ofiţeri originari din Ardeal, indignaţi de escapadele amoroase ale Regelui Carol al II-lea, au decis să rezolve problema printr-un atentat. Fleşariu a fost contactat de Precup cu câteva luni înainte de data planificată acţiunii. Dorinţa complotiştilor era de a o elimina pe Elena Lupescu din preajma regelui. Atentatul pus la cale de Victor Precup trebuia să aibă loc la Bucureşti, în timpul sărbătorilor de Paşti din 1934. Carol şi Elena Lupescu ar fi trebuit să fie „răpiţi" în seara de 7 aprilie, când mergeau la slujba de Înviere de la Biserica „Domniţa Bălaşa". O parte a complotiştilor urma să lanseze patarde şi grenade şi să deschidă focul de la ferestrele Hotelului Bulevard asupra convoiului regal care se îndrepta spre biserică. În acelaşi timp, ceilalţi participanţi la complot urmau să-i atace pe demnitarii aflaţi deja la biserică, în aşteptarea cortegiului regal.

Deconspiraţi de Serviciul Secret

Evenimentele planificate n-au mai avut loc. În dimineaţa zilei de sâmbătă, 7 aprilie, Mihail Moruzov, şeful Serviciului Secret al Marelui Stat Major, şi comisarul regal Romulus Hotineanu au dat ordin să înceapă arestarea complotiştilor. Fleşariu se afla la părinţii lui, la Toarcla. Acolo a fost arestat. Procesul complotiştilor a început în 20 aprilie. Sentinţa aplicată tuturor prevedea 10 ani de închisoare la Doftana. Toţi ofiţerii au fost retrogradaţi. În timp ce li se citea sentinţa, acuzaţii strigau în cor: „Trăiască regele, trăiască adevărata armată română!", „Jos Lupeasca!". Nici până azi nu se ştie exact ce urmărea complotul din 1934. Se vehiculează mai multe posibilităţi: înlăturarea lui Carol al II-lea de pe tron prin asasinarea sa, uciderea Elenei Lupescu şi a „camarilei" regale, înlocuirea regelui cu mareşalul Averescu, care urma să fie înscăunat rege, ori crearea unei dictaturi regale cu Carol în frunte, după ce Lupeasca ar fi fost exilată, un grup de ofiţeri loiali urmând să-l sprijine. Unii istorici consideră că de complot nu ar fi fost străin guvernul de la Budapesta.

Argumentul este un raport informativ trimis la Bucureşti de către Centrul de Informaţii din Oradea, subordonat Marelui Stat Major al Armatei. În cuprinsul acestuia se arată faptul că pe data de 3 aprilie 1934, cu 4 zile înaintea datei preconizate pentru declanşarea acţiunii complotiste de la Bucureşti - ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii din armata maghiară aflaţi în concedii sau permisii au fost rechemaţi urgent la unităţi.

Din cauza cenzurii impuse în ţară de Regele Carol al II-lea, complotul de la Bucureşti a fost prea puţin mediatizat în presa română, ori acest fapt a dat frâu liber imaginaţiei şi speculaţiilor... Radio Budapesta a difuzat ştiri alarmante şi exagerate referitoare la respectivul complot arătând că la acesta ar fi participat 120 de ofiţeri, toţi din Transilvania şi că de fapt, în toată armata din Transilvania ar fi existat o stare „de fierbere". În 14 aprilie 1934, publicaţia britanică „Daily Express" publica ştirea că Regele României s-ar afla la Sinaia, unde este păzit de detectivi înarmaţi, pentru că nu mai are încredere în armată. Cea mai alarmistă ştire despre complot, apărută în „Frankfurter Volksblatt", în 18 aprilie 1934, anunţa ca iminentă izbucnirea unui război civil în România.

Sentinţa....şapte ani de temniţă grea

Fleşariu a fost condamnat la zece ani de temniţă grea, din care a executat şapte. A fost eliberat în 1940, când Carol al II-lea a abdicat. Soţia lui, Emilia, a fost singura dintre soţiile celor acuzaţi care n-a intentat proces de divorţ. Eliberat, a venit la Braşov, retrăgându-se definitiv din viaţa politică. După 23 august 1944, şeful complotiştilor şi vărul lui Fleşariu, Victor Precup, a devenit unul dintre apropiaţii comuniştilor, după ce, la Doftana, s-a împrietenit cu Gheorghiu Dej. A colaborat cu Emil Bodnăraş şi a participat la Conferinţa Naţională a Partidului Comunist din 1945. A fost avansat general. Fleşariu a stat departe de toate acestea. S-a angajat funcţionar la Gaz Metan, pentru a nu fi nevoit să se înscrie în Partidul Comunist. În 1950 i s-a acordat dreptul de a primi pensie militară, fiind şi avansat de la gradul de căpitan la cel de locotenent-colonel.

Personaj de roman

La Braşov, Octavian Fleşariu a rămas cu nostalgia aventurilor din tinereţe. A scris mai multe pagini de memorii. Înainte de a muri, şi-a încredinţat notiţele scriitorului braşovean Doru Munteanu, actualul preşedinte al Uniunii Scriitorilor, Filiala Braşov. Într-un capitol întreg din romanul „Vinerea neagră", publicat în 1986, scriitorul descrie complotul pus la cale de Victor Precup. Personajele apar chiar cu numele lor reale. A fost căutat de Octavian Fleşariu după apariţia romanului, când i-a mărturisit că l-a impresionat cartea. „I se părea că a fost scris de unul dintre foştii săi camarazi", îşi aminteşte autorul. Paginile galbene ale însemnărilor bătrânului au învins timpul.
„Acţiunea trebuia să fie rapidă şi atotcuprinzătoare. Planul era simplu, chiar foarte simplu, dar eficient şi şocant. Pentru un timp foarte scurt se paraliza totul, regele şi guvernul fiind scoşi din joc cu desăvârşire" din romanul „Vinerea Neagră", de Doru Munteanu.

Escapadele regale

Fiul Principelui moştenitor Ferdinand şi al Principesei Maria, Carol, s-a născut în 1893. O dată cu accederea la tron a tatălui său, Carol devenea, la 21 de ani, moştenitorul direct al tronului României. În 1918, în timpul primului război mondial, a părăsit garnizoana în care se afla, fugind la Odessa, împreună cu iubita lui, Zizi Lambrino, fiica unui maior din anturajul curţii. Acolo s-au căsătorit pe ascuns, iscând un mare scandal. Căsătoria a fost anulată de către Tribunalul din Ilfov. Tinerii au continuat însă să se întâlnească şi în 1920 se năştea fiul nelegitim Mircea. În 1921, Carol s-a căsătorit cu Elena, fiica regelui Constantin al Greciei, mama viitorului rege Mihai. Carol a iscat cel de-al doilea scandal când a fugit împreună cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris. Carol al II-lea şi Elena Lupescu au rămas împreună până la sfârşitul vieţii. În 1940, după abdicare, cei doi au părăsit ţara într-un tren cu 12 vagoane, încărcate cu obiecte de valoare. După ce a locuit în mai multe ţări latino-americane, Carol s-a stabilit în Portugalia. În 1949 s-a căsătorit cu Elena Lupescu. În 1953 a murit, dărâmat de cancer. Imensa lui avere a fost moştenită de soţia sa, care i-a supravieţuit aproape 25 de ani. Carol al II-lea a fost înmormântat în capela Regilor Portugaliei din Estoril. Elena Lupescu a moştenit toată averea lui Carol al II-lea.

Legătură patologică

Elena Lupescu, pe numele adevărat Magda Wolf, era fiica unui negustor evreu din Bucureşti. Presa anticarlistă îi spunea „Duduia" şi făcea deseori referire la trecutul ei uşuratic. Legătura dintre cei doi amanţi a fost explicată de istorici şi în termeni medicali. Regele suferea de priapism, o boală sexuală care se manifestă printr-o stare de erecţie a penisului prelungită în mod anormal, dureroasă şi neurmată de ejaculare. Pe de altă parte, Elena Lupescu era recunoscută pentru apetitul sexual exacerbat, ceea ce explică compatibilitatea fizică dintre cei doi, care a dus şi la o dependenţă emoţională. Se spunea chiar că, în timpul partidelor de amor, Elena se folosea de „piatra acră", un astringent foarte puternic, pentru a-l putea face pe rege să se simtă bine un timp mai îndelungat.

Aventurierul Precup

Victor Precup s-a născut în 1889, în Miercurea Sibiului. În 1916 a intrat ofiţer în armata austro-ungară. La 23 noiembrie 1918 a fost copilotul avionului care a decolat de pe un aerodrom din Bacău, ducând românilor adunaţi pe Câmpia Libertăţii de la Blaj mesajul moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului, referitor la Unire. Peste ani, zborul a fost numit „Zborul Marii Uniri". În 1919 a luat parte la campania militară a României contra trupelor lui Bela Kun, din Ungaria. După Unire i s-au recunoscut vechimea şi gradul în armata română. A fost cel care l-a însoţit pe mitropolitul Bălan la Iaşi, pentru a anunţa guvernul român, retras în Moldova, de acţiunile transilvănenilor.

În 1928 a ajuns la Paris şi a pătruns în anturajul lui Carol al II-lea, pe care l-a însoţit la întoarcerea în ţară. Arestat în urma deconspirării complotului, este graţiat în 1940. În anul următor a devenit proprietarul unei firme de marochinărie. După 1944 s-a raliat comuniştilor. În mai 1945 este numit şef peste departamentul care se ocupa cu educaţia politică şi propaganda în Armată, ocupându-se de epurările ofiţerilor din primii ani ai regimului comunist. În 1949 este trecut în rezervă şi moare în 1958. Din cauza vieţii sale aventuroase, a fost tot timpul în atenţia serviciilor secrete, care l-au bănuit de spionaj.

Adrian Militaru