Best Dental

Bugetul PSD, Bugetul statului sau Bugetul “Mafiei”?

Ziarul Atac, 24 noiembrie 2014, Ora 00:00

  • print
  • |
bugetul-psd-bugetul-statului-sau-bugetul-mafiei-44518-1.jpg

Euforia nu astâmpără foamea, nu înlătură frigul din case, nu crează locuri de muncă, nu ţine loc de investiţii profitabile, nu aduce prosperitate şi nu curăţă țara de corupţie, furtul banilor publici sau evaziune fiscală.

Este doar o victorie de moral, asupra blazării instaurată şi impusă pervers de profitorii celor 25 de ani de brambureală a României prin mlaştinaă materialismului dialectic leninist - ale cărui efecte contaminatoare, având la baza minciuna, imoralitatea şi diletantismul, continuă să ne urmărească ca un blestem.

Victoria lui Iohannis este o victorie, deocamdată, care, lăsată însă în acest stadiu, nu poate avea efecte în plan material asupra cetăţeanului - cetăţean ce depinde încă de sistemul de tip mafiot care guvernează România, instaurat, prin rotaţie, în special, de PSD (UNPR, PC), PNL şi PDL.

Prin politizarea totală a administraţiei publice - ocazie cu care au eliminat profesioniştii, oamenii de valoare şi integrii care n-au acceptat să se prostitueze moral şi să devină slugi pupincuriste - şi prin alocarea, discriminatorie, către clientela de partid, a resurselor bugetare, partidele politice au distorsionat piaţă şi concurenta liberă, întărind controlul statului asupra economiei, prin această intervenţie arbitrară generând falimentul multor firme private care nu au avut acces la contracte publice.

Poate sunt mai tâmpit decât cred când nu înţeleg (gândind în spiritul unui sat de drept) de unde provin milioanele de euro (poate zeci, poate sute!) lunar, ce întreţin cea mai mare parte din media ce poluează zilnic eterul (zeci de posturi de televiziune, sute de posturi de radio, presa tipărită şi on-line), zăpăcind atât ascultătorul cât şi adevărul, având ca scop manipularea, prin deformarea opiniei publice, în interesul celor care plătesc. Pentru că, oricât aş fi de credul, nu pot crede că publicitatea acoperă cheltuielile şi nu pot crede că balanţa fiscală a trusturilor media, oricât de bun management ar avea, este pozitivă.

Mai degrabă cred că, interactiv, între bugetele media, Bugetul de Stat şi economia României, există o legătură de cauzalitate directă şi o trăsătură comună: toate sunt falimentare, dar se susţin reciproc, pentru a ascunde adevărul, tocmai pentru că sunt interdependente, iar rolul mediei, pentru a supravieţui în actualul format, este de a ascunde falimentul economiei, care, paradoxal, este susţinut tot dintr-o activitate falimentară. Altfel nu-mi pot explica "ignoranta cronică" în materie fiscală a media.

Şi dacă sectorul media supravieţuieşte cu pierderi la vedere, acoperite dintr-o economie ce se târăşte greu, cu mari sacrificii, slalomând printre credite, sufocată de dobânzi uriaşe, ce generează, în cele mai multe cazuri, insolventa şi faliment, modul cum este conceput, structurat şi realizat Bugetul de Stat - care, logic, oglindeşte eficienta managementului ţării de către Guvern şi rentabilitatea economiei -, deşi reprezintă o radiografie clară, dar mereu ascunsă cetăţeanului needucat în domeniul fiscal, a unui dezastru consecvent amplificat, nu trezeşte interesul celor numiţi "paznici ai democraţiei".

Atent analizat, dezbrăcându-l de termeni şi denumiri specifice, chiar dacă, aparent, alacambristice pentru neiniţiaţi, Bugetul poate reflectă realitatea necosmetizata, respectiv ce ar trebui şi ce se poate cheltui în realitate statul, în raport cu veniturile reale (un fel de profit contabil, fără a îngloba împrumuturile la venituri) pe care se poate, predictibil, bază (încasa) dar şi cât reprezintă influenta politicului şi a tandemului Mafie-crima organizată asupra volumului încasărilor bugetare.

Ce nu se reflectă distinct în Bugetul de Stat, în capitole separate, accesibile logicii cetăţeanului - care ar fi trebuit să fie informat fără rezerve, fiind vorba de bani publici ce-i aparţin şi de drept şi de fapt şi nu să I se prezinte nişte cifre, ascunse în conturi şi denumiri ce nu-I spun nimic -, este procentul şi volumul în structura veniturilor bugetare reprezentat de împrumuturile de la băncile comerciale, împrumuturi care, înglobate în venituri, ascund în fapt randamentul real şi eficientă managementului politic al economiei.

Dacă în veniturile bugetare, pe lângă cele curente (venituri fiscale şi nefiscale, venituri din capital, donaţii, etc.) n-ar fi adăugate "sume de la UE în contul plăţilor efectuate" şi împrumuturile de la băncile comerciale, Bugetul de Stat ar fi mai aproape de realitate, nemachiat şi nedeformat de sume pe care nu le realizează economia, ci doar le preia şi suporta în timp, precum un fel de amortisment, de durată, inversând activul şi pasivul.

Rezumând analiza la primele cinci coloane ale Bugetului, neinfluenţate de sumele nerambursabile de la UE şi împrumuturile de la bănci, raportate la PIB-ul proiectat, structura bugetară arata, de fiecare dată, în fiecare lună, adevărul: atât despre guvernare cât şi despre eficienta economiei, la noi, consecvent pe deficit.

Or, când ai trezoreria (visteria) goală, să te împrumuţi de la bănci comerciale (majoritatea cu capital străin) şi să declari public că acestea sunt venituri generate de creşterea economică şi, culmea, să împarţi cu o generozitate iresponsabilă, ceea ce nu este al tău, ca şi cum ar fi profit curat, nu este numai o minciună, ci o abordare catastrofală a modului de a guverna, care te îndreaptă direct către faliment şi demonstrează că nu te preocupă eficienţa guvernării ci doar să rămâi cât mai mult în această poziţie.

Cam aşa a procedat premierul Victor Ponta în prima jumătate a lunii noiembrie 2014! Deşi raportările Ministerului de Finanţe şi ale I.N.S. (cu tot cu cosmetizări), la sfârşitul lunii septembrie 2014, consfinţeau o guvernare catastrofală (recesiune economică clară; colectarea sub prognoze a veniturilor bugetare; lipsa totală de investiţii; lucrări publice, în special de infrastructură, abandonate din lipsă de finanţare; şomaj în creştere alarmantă; spitale în ruine din lipsă de fonduri pentru întreţinere, etc.), fără a avea datele statistice şi raportările oficiale pentru octombrie (cele fiscale, conform legii, se cunosc doar după 25 noiembrie), premierul Ponta, pentru a putea "justifica" şi "acoperi" sursa "pomenilor electorale" şi a evita să fie "executat" mediatic, înainte de alegeri, pentru o astfel de decizie catastrofală ce presupunea dezechilibrarea gravă a Bugetului, a "inventat" nu numai creştere economică (clar fictivă) ci şi colectări de venituri suplimentare la buget, care, chipurile asigurau sursa "pomenilor electorale".

În realitate, nu numai că nu avea de unde să cunoască rezultatele fiscale ale lunii octombrie 2014 (cel mai devreme putând fi cunoscute în 25 noiembrie) - nici dacă ar fi fost "mama omidă" -, toate rapoartele oficiale îl contraziceau flagrant. Astfel, fără împrumuturile făcute de Ministerul de Finanţe, de la bănci comerciale, la sfârşitul lunii septembrie România ar fi înregistrat un deficit bugetar în valoare de 5.487.600.000 lei (bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asig. Sociale şi şomaj, fd. Naţional al asig. de sănătate) şi n-ar fi putut să plătească nici salariile şi nici pensiile.

Mai mult decât atât, aşa zisele venituri suplimentare colectate, de aproximativ 2 miliarde de lei, erau, în realitate, raportate la PIB (pe baza căruia s-au alocat resursele), cu peste 0,2 % mai mici decât cele anterioare (22,5 % din PIB în septembrie 2014 faţă de 22,7% din PIB în 2013), adică cu peste 132 milioane lei sub cele realizate în perioadă anterioară şi asta incluzând, la capitolul venituri şi împrumuturile de la bănci. Iar în condiţiile în care deficitul bugetar era de peste 5,4 miliarde lei şi pentru a asigura cheltuielile de funcţionare a statului (salarii, pensii, ajutoare sociale, cheltuieli materiale curente) Guvernul era obligat să echilibreze balanţa, împrumutând peste un miliard de euro (lucru care l-a şi făcut), de unde a împărţit, în plus, D-l Ponta, peste 17 miliarde de lei?

Adăugând la cele peste 5,4 miliarde lei - deficit bugetar real, cele 17 miliarde - reprezentând "pomenile electorale", este evident că Bugetul statului, aferent lunii octombrie 2014, dacă nu va fi "cosmetizat" tip "Gherghina" - raportând că venituri din economie şi împrumuturile -, va avea un deficit real de peste 22,5 miliarde lei, deficit care reprezintă aproximativ 3,4 % din PIB, mult peste ţinta de 2,1% din PIB, convenită cu FMI şi UE. Aceasta este realitatea economică a ţării ca urmare a Guvernării Ponta în anul 2014 şi a susţinerii campaniei electorale din bugetul public.

O realitate caracterizată de scădere constantă a creşterii economice, datorită, în primul rând, a influenţei negative determinată de intervenţia statului în economie, prin schimbări repetate a "regulilor jocului" (modificări frecvente şi discriminatorii de acte normative) în favoarea unor grupuri de interese şi prin lipsa totală de eficienta în ceea ce priveşte colectarea veniturilor (23,5% din PIB în septembrie 2014, la fel ca şi în perioada similară din 2013, ceea ce arată că reorganizarea ANAF, a fost în fapt o dezorganizare, n-a avut nici un efect şi n-a fost altceva decât cheltuirea inutilă a 82 milioane euro destinate reorganizării), la care se mai adaugă şi costurile "campaniei electorale" a PSD &Co., ce au "creat" o "gaură" de peste 22,5 miliarde lei.

Iar toată această "brambureală" managerială, în timp, a fost acoperită de guvernul Ponta prin împrumuturi, care au depăşit deja 17 miliarde de euro până în luna septembrie 2013, împrumuturi în spatele cărora a ascuns catastrofă managerială din economie şi din activitatea de colectare a veniturilor bugetare. În concluzie, majorarea deficitului bugetar şi lipsa resurselor pentru a acoperi cheltuielile deja efectuate, alături de teamă privind reacţia (perfect îndreptăţită) a populaţiei privind faptul că toate "găurile" vor fi acoperite prin majorarea impozitelor şi taxelor, a fost motivul principal pentru care Ministerul de Finanţe şi Guvernul Ponta au întârziat şi întârzie să prezinte proiectul bugetului pentru 2015.

În ce priveşte sursele veniturilor bugetare, sectorul care reprezintă adevărata resursă a întreţinerii şi funcţionarii statului, România are un paradox: Deşi PIB-ul este la un nivel acceptabil, în comparaţie cu multe ţări din est-ul Europei (Bulgaria, Ungaria, Ucraina, Belarus, Serbia, Macedonia, Muntenegru, etc.) şi conţine resurse suficiente pentru a acoperi cheltuielile curente, fără a se apela la majorări de taxe şi impozite, veniturile bugetare colectate se menţin la un nivel alarmant de mic ca pondere din PIB, situându-se mult sub media UE (conform Consiliului fiscal veniturile bugetare au reprezentat, în 2013, 32,7% din PIB iar veniturile fiscale 27,5%, iar media statelor membre UE la aceşti indicatori financiari a fost de 45,7%, respectiv 40,5%.), ceea ce arata slabele rezultate în ceea ce priveşte activitatea de colectare bugetară, deşi, ca număr de angajaţi în acest sector, România este peste media europeană. Şi totuşi, din motive obscure (dacă procedăm ca struţul, bineînţeles), deşi activitatea de colectare este sub orice critică, fiind chiar sub Bulgaria, premierul Ponta continua să laude ANAF şi pe şeful acesteia Gelu Diaconu, pentru rezultate "deosebite" înregistrate, făcând abstracţie de realitate.

Or, cât de ipocrit poţi fi, când, conform aceluiaşi Consiliu fiscal, evaziunea fiscală a ajuns la 16 % din PIB, adică la peste 72 miliarde lei anual, ceea ce însemna peste 6 miliarde lei/lună (din care 80% reprezintă evaziunea din domeniul TVA), iar TVA încasata, la nivelul lunii septembrie 2014, este sub cea încasata în perioada similară din 2013, în loc să iei măsuri drastice şi să analizezi cum s-au cheltuit fondurile destinate reorganizării ANAF, tu lauzi activitatea instituţiei şi a şefului ei?

Iar când ai o asemenea resursa bugetară (mă refer la sumele sustrase prin evaziune fiscală), de peste 70 miliarde lei la dispoziţie, iar acea resursă, cel puţin în ceea ce priveşte TVA colectata, este certa (nu probabilă), cum poţi construi bugetul acoperind "găurile" prin majorarea impozitelor şi taxelor, fără a încerca măcar să colectezi tu, ANAF, taxele colectate de Mafie? Rezumându-ne la TVA, faptul că ştii că există, ca cetăţeanul o plăteşte, iar tu nu eşti capabil să organizezi circuitul colectării de la cetăţean până la trezorerie, permiţând interpunerea pe circuit a Mafiei şi crimei organizate, nu este o dovadă a impotentei în administrarea economiei de către Guvern şi ANAF?

De peste douăzeci de ani, în special de când s-a introdus TVA, constatăm, cu stupoare că, urmare a presiunilor crimei organizate, Guvernele României n-au fost şi nu sunt (nu cumva deliberat?) capabile să pună la punct un sistem eficient de colectare a acestor venituri fiscale şi să implementeze o legislaţie care să descurajeze şi să elimine structurile paralele celor de stat ce se ocupă de colectarea acestor venituri. Nu deranjează pe nimeni (nici măcar SRI?) că se înfiinţează, lunar, în România, sute de societăţi cu administratori cetăţeni străini, care au ca "obiect de activitate" colectarea TVA, de la populaţie, în numele statului, după care dispar?

Nu deranjează pe nimeni că se cesionează anual, mii de firme, care au evidenţiate datorii uriaşe, de miliarde de euro, neplătite la buget, pentru a dispare şi a nu mai achita niciodată sumele încasate la buget? Când cei ce produc, nu plătesc impozit pe profit sau pe salarii, ori CAŞ şi şomaj, dacă profitul realizat nu le permite acest lucru, e de înţeles şi, normal, n-ar trebui să-i condamni. E de vină concurenta, criză şi e greu să faci faţă. Când însă cetăţeanul plăteşte - precum în cazul TVA -, iar colectarea o face crima organizată, în locul statului, fără ca acesta să intervină legislativ pentru a înlătura această anomalie, înseamnă că există o "problemă" uriaşă legată de modul cum statul a organizat şi organizează colectarea veniturilor, atât legislativ cât şi concret.

Această "problemă" nu poate fi explicată decât prin faptul că între stat (reprezentat de Guvern) şi crima organizată există ori o complicitate strânsă, ori o asociere "în participatiune". Să nu modifici sistemul de colectare al TVA, care îţi poate aduce venituri suplimentare de peste 50 miliarde de lei anual la buget, în condiţiile în care baza de colectare este constantă, cu mici fluctuaţii, deci certa şi să continui să asiguri resursele funcţionarii statului din împrumuturi rambursabile, cu dobândă, lăsând Mafia şi crima organizată să substituie statul şi colecteze taxele în locul Guvernului, este dovadă certă ori că Guvernul României este controlat total de Mafie şi crima organizată, ori că Guvernul României reprezintă chiar crima organizată!

Dovada acestei afirmaţii rezultă şi din declaraţia (cam evazivă şi neconvingătoare) a prim-ministrului Ponta, care, cu jumătate de gură - mai mult, cred, pentru a-i determina pe evazionişti nehotărâţi să contribuie la campania să -, a anunţat că, după alegeri, va micşora cota de TVA la legume-fructe şi carne şi că va introduce taxarea inversă, precum la cereale (ce s-a dovedit un succes, parţial însă, pentru că n-a fost finalizata şi administrativ). Sunt convins însă că Ponta, Petrescu, Diaconu, Vâlcov şi restul "specialiştilor" din structurile guvernamentale ce se ocupă de acest domeniu, nu vor prevedea în proiectul noului noului buget creşterea veniturilor din TVA, peste cele prognozate în acest an, decât cu foarte mici diferenţe şi nici nu vor modifica legislaţia (Codul fiscal) şi sistemul de colectare a TVA, apelând la metoda simplificată de colectare (aşa zisa colectare inversă), pentru că, în primul rând, Guvernul nu este capabil să facă faţă presiunilor marilor corporaţii multinaţionale şi naţionale, Mafiei şi crimei organizate ce au preluat acest sector şi, în al doilea rând, pentru că evazioniştii din TVA au fost printre "sponsorii" de bază ai campaniei electorale a PSD. Cum să-şi lipsească "sponsorii" de principala sursă de profit, care, prin "redistribuire", întreţine clasa politica aflată la putere?

Iată o nouă temă reală, actuală, extrem de pregnantă, pentru preşedintele Iohannis şi pentru viitorul PNL reformat - sper fără Ruşanu, Chiţoiu, Diaconu, Vosganian, Stolojan, Ialomițeanu şi alţi "specialişti" fiscali care, sub masca (mincinoasă, cum s-a dovedit în cazul aplicării taxării inverse la cereale, masa lemnoasă, deşeuri, etc") că nu este de acord UE cu această variantă, nu au introdus sistemul simplificat de colectare a TVA şi nu au implementat un mecanism simplu şi eficient care să înlăture substituirea statului de către Mafie şi crima organizată în colectarea TVA de la cetăţean.

Conform Consiliului fiscal, însă, din cele peste 72 miliarde lei anual, reprezentând volumul evaziunii fiscale din România, 80% reprezintă TVA plătită de cetăţean şi colectata de Mafie şi crima organizată, adică peste 57,6 miliarde lei anual. Iar dacă anual, prin simplă modificare a unui articol din Codul fiscal şi prin crearea unui mecanism simplificat de colectare, uşor de implementat şi monitorizat (eliminarea totală a plăţilor cash între firme şi încadrarea la capitalul infracţiuni a colectării de TVA, în numele statului şi nevirarea către buget, indiferent dacă a fost sau nu evidenţiata în contabilitate) Bugetul de stat ar încasa, suplimentar, cel puţin 40 miliarde lei, ce motive pot invoca guvernanţii şi parlamentarii să n-o facă, altele decât cele de formă, pe care le tot invoca Mafia şi crima organizată, ce sar repede în apărarea Guvernului, consiliindu-l, când îi este solicitat să intervină?

Iar colectând sumele pe care, în orice circumstanţe, cetăţeanul le plăteşte şi care reprezintă o bază certă, predictibila şi sigură, România şi-ar echilibra balanţă, înregistrând excedent bugetar, este evident că n-ar mai fi nevoie de împrumuturi pentru asigurarea funcţionarii statului (salarii, pensii, cheltuieli curente, etc.) şi, în plus, s-ar crea şi surse pentru investiţii reale, care să asigure locuri de muncă şi profit pentru a rambursa datoriile acumulate. De ce se opune Guvernul şi Parlamentul unei astfel de măsuri? Cumva în interesul cetăţeanului?

Aceasta este temă şi obiectivul României, respectiv "pasul doi", după trezirea din euforia alegerii lui Iohannis ca preşedinte. Eliminarea statului paralel, creat de mafie şi crima organizată, cu concursul Guvernului şi a clasei politice, care colectează taxele şi impozitele plătite de cetăţean sau au devenit abonaţi exclusivişti la redistribuirile fondurilor bugetare, materializate, de regulă, în investiţii supraevaluate (al căror scop principal este mai degrabă spălarea banilor publici decât eficientă şi randamentul rezultat în urma cheltuirii banului public). Nici Ludovic al IV- lea, nici Ludvig al Bavariei, n-ar fi putut lăsa lumii capodopere precum Palatul Versailles sau Castelul Neuschwanstein, dacă visteria ar fi fost goală.

Şi, mai mult ca sigur, n-ar fi acceptat că ţara să fie administrată de un Guvern precum cel al lui Năstase, Boc sau Ponta sau să menţină un Diaconu în fruntea ANAF (prin intermediul căruia Fenechiu - din puşcărie, Ruşanu - din arest la domiciliu -, Chiţoiu - din "gaşca" protejată de Parlament, se pare că încă conduc ANAF) care nu este în stare să predictibilizeze şi să previzioneze, că venituri certe bugetare şi colecteze taxele pe care cetăţeanul le plăteşte efectiv, cedându-le, deliberat, Mafiei şi crimei organizate.

Cum să nu estimezi măcar, că venit bugetar, ceva cert, precum TVA pe care cetăţeanul l-a achitat şi să nu-ţi impui că "target" încasarea efectivă a acestei taxe plătită de cetăţean? Cum poţi prezenta Parlamentului, FMI, BM sau UE, un proiect de buget, în care, deliberat, omiţi să cuprinzi taxe certe (precum TVA) pe care cetăţeanul le plăteşte consecvent şi le laşi, cu bună ştiinţă, în portofoliul Mafiei şi crimei organizate, cedându-i, practic, o parte consistentă din bugetul public? Cum poţi fi atât de mârşav că Guvern şi reprezentant al statului, să obligi, prin lege, să plătească cetăţeanul 24% taxa către stat, dar colectarea s-o "transferi" Mafiei şi crimei organizate, refuzând să introduci sistemul simplificat de colectare a TVA, adică de la vânzătorul final? Nu eşti complice, astfel, la furt cu cel care colectează în numele tău?

Cu o astfel de abordare a "elaborării" Bugetului de Stat, în care trezoreria (visteria) este prevăzută, deliberat, a fi permanent goală (previzionată mereu pe deficit), "peticita" doar din împrumuturi împovărătoare, România, nici teoretic, nici practic, n-are cum să-şi revină. Nu se vor face nici investiţii, nu se vor crea nici locuri de muncă, nu va fi nici bunăstare şi nici prosperitate. Vom rămâne slugile Mafiei şi crimei organizate ce colectează taxele în numele statului, unica "instituţie" care va prosperă şi care are tot interesul să menţină un conservatorism stupid, în ce priveşte organizarea societăţii şi menţinerea unui sistem anacronic de colectare a veniturilor bugetare, pe care-l pot controla uşor, prin mită şi trafic de influenţă.

În astfel de condiţii preşedinţia lui Iohannis va rămâne, că multe altele, un episod din "lungul metraj" al veşnicei şi intangibile speranţe, precum alte nenumărate episoade, copleşite repede de aceeaşi realitate cruntă şi neverosimilă a unei ţări în care evaziunea fiscală a generat o clasă politica ticăloasă şi coruptă, aproape imposibil de înlăturat, incapabilă (sau neinteresată, mai corect) să modifice Codul fiscal şi să implementeze un mecanism eficient de eliminare a statului mafiot creat şi dezvoltat paralel cu cel oficial.

Dacă strada n-a înţeles că mecanismul care generează şi întreţine lipsa de moralitate a României - exprimată prin corupţia, nepotismul şi dispreţul cu care este tratat cetăţeanul -, este evaziunea fiscală - aceasta fiind, în fapt, incontestabil, "rădăcina tuturor relelor" -, în subconştient o simte însă, chiar dacă n-o poate dovedi, fapt ce-i crează o stare de disconfort şi de revoltă permanenta, mai ales atunci când interacţionează cu societăţi similare, din UE şi vede diferenţa dintre modul de comportare şi de obţinere a averilor de către demnitarii şi funcţionarii de stat romani comparativ cu cei străini sau între clientela politică romană şi firmele străine care execută lucrări publice şi au acces la fondurile publice.

Raportându-ne la societatea românească, chiar dacă mulţi n-o recunosc şi continuă s-o trateze cu prea multă indulgenţă, este evident că evaziunea fiscală generează criză majoră de imoralitate existenţa, iar imoralitatea, firesc, ca şi consecinţă, generează dispreţ, atât în ceea ce priveşte regulile sociale (ale statului de drept) cât şi în ce priveşte abordarea cetăţeanului de către "demnitar" şi funcţionarul de stat, devenit mercenar al puterii. Guvernul PSD şi Ponta sunt exemplul clasic care nu mai are nevoie de cuvinte în acest sens. Dovada?

Nici în 2015 în proiectul de buget veniturile din TVA, certe, sustrase de Mafie, nu vor fi nici măcar estimate ca şi venituri de colectat, iar TVA nu va fi colectată prin metoda simplificată, precum la cereale.

Cu siguranţă, în aceste condiţii, Mafia şi crima organizată vor mai colecta, încă cel puţin un an, peste 70 miliarde lei de la cetăţeanul roman, în numele statului. Alături de această "activitate", redistribuirea (inclusiv a ceea ce rămâne din împrumuturile externe după acoperirea cheltuielilor publice curente) către clientela politică a resurselor bugetare, sunt motivele pentru care, de douazecisicinci de ani partidele se (z) bat să ajungă la guvernare. Restul este ipocrizie (fariseism), teatru şi minciuna, plătite scump de cetăţean!

Ec. Pavel Roman

 

 

 

 

 

 

EDITORIAL

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

Ce se întâmplă azi în România nu sunt accidente și nici întâmplări banale. Este efectul disoluției autorității publice, prin politizarea și, implicit, mediocrizarea profesională a administrației publice. O administrație infestată de sistemul clientelar, servil, controlată politic până la cel mai m ...

ziare

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
09:07