Cu roaba, prin Capitală
Teo Popa, 18 aprilie 2013, Ora 14:41
- |
- Tweet
Bucurie, mare bucurie! Începe repararea străzilor din București. Vom avea, în sfârșit, străzi adevărate, pline de tranșee, roabe, excavatoare, basculante și muncitori care se bronzează, cu sticla de bere în mână.
Adică la fel ca în mai fiecare an. Singura diferență este că de data aceasta vin mai mulți bani de la instituțiile europene. Să intrăm și noi în Europa, cică. Una dintre multele asemănări, însă, din nefericire, va fi calitatea lucrărilor. În urmă cu câțiva ani, s-a făcut un mic experiment pe o străduță din București. Câteva porțiuni ale străzii au fost asfaltate cu o mixtură adusă din străinătate.
De atunci, în dulcea tradiție dâmbovițeană, străduța a mai fost asfaltată de câteva ori. După trecerea iernii, gropile se căscau din nou, fără nici o rușine față de șoferii exasperați. Peste tot, cu excepția zonelor de asfalt occidental. Măreții noștri edili și nu mai puțin măreții constructori de drumuri s-au mirat, s-au scărpinat în cap și în alte locuri, i-au trimis, printre dinți, la origini pe nenorociții ăia de occidentali, cu asfaltul lor cu tot și și-au văzut mai departe de treabă, așa cum știau ei și cum apucaseră din moși-strămoși.
Rezultatele se văd. Iar fabricanții români de mixtură asfaltică nici nu se gândesc să-și schimbe rețeta. Motivele sunt simple. În primul rând, maglavaisul rezultat e mai ieftin, iar licitațiile nu pun probleme, în caz că apare vreun concurent serios. În al doilea rând, dacă lucrarea ar fi de calitate, nu ar mai avea cui vinde, după câțiva ani.
Problema este că lucrurile nu au cum să se schimbe, până ce contractele nu se vor face într-un mod decent și până când aceia care își fac treaba de mântuială nu vor fi puși să plătească oalele sparte. Dar până atunci va mai curge apă multă pe Dâmbovița. L-am întrebat pe un muncitor care turna nisip simplu în găurile din asfalt ce rost are "reparația" pe care o face el. Răspunsul, cinstit, are o mare doză de adevăr: "dacă facem ca lumea, în câteva luni nu mai avem salarii.
Așa, nu se termină niciodată". E valabil și pentru muncitorul respectiv, care dă la lopată și se multiplică de sute și mii de ori pentru patronul lui. Nu-i de mirare că marile proiecte rutiere au rămas pe butuci, din lipsa banilor. Până una-alta, luați-vă abonamente la metrou, biciclete, cisme de cauciuc și dopuri pentru urechi. Bucureștiul va arăta, din nou, ca după bombardament. Până la anu', când o luăm de la capăt.