"Decreţeii" – generaţia născută la ordin

Teo Popa, 23 septembrie 2012, Ora 21:10

  • print
  • |
decreteii-generatia-nascuta-la-ordin-27545-1.jpg

Experimentul 770. 770 este numărul decretului dat de Ceauşescu în februarie 1966, când românilor li s-a impus cea mai sinistră măsură dictatorială, vizând sporirea cu orice preţ a populaţiei. Femeile au fost obligate, fără nici o reţinere, să dea naştere la cât mai mulţi copii, iar celor care nu erau fertile li s-a impus un impozit „de celibat", inventându-se totodată măsuri draconice împotriva celor care încercau să nu se supună acestei imixtiuni în viaţa intimă a cuplurilor.

Orice planificare familială a naşterilor, orice mijloc contraceptiv au fost interzise. Sub ameninţarea unor pedepse teribile, femeile care nu-şi doreau o sarcină se vedeau obligate să aducă pe lume un copil, indiferent de situaţia lor personală. Dacă încercau un avort ilegal şi erau prinse, riscau să ajungă să fie condamnate la ani grei de închisoare. Sau să moară sub bisturiul unor chirurgi inconştienţi, care-şi riscau libertatea lor şi viaţa femeilor, utilizând instrumente rudimentare.

„Decreţei" fără şanse

Zecile de mii de copii născuţi după decret au primit numele de „decreţei". Umorul românilor le-a lipit pe frunte anatema unei realităţi îngrozitoare. Dincolo de bătaia de joc, mulţi dintre aceşti copii au suportat lipsa şansei unei vieţi normale. Mihai Bădilă, ajuns acum la 38 de ani, este unul dintre ei. A ajuns imediat după naştere într-un cămin de copii, pentru că părinţii lui nu-l puteau creşte. Acasă mai erau 4 fraţi. A fost un copil nedorit. O ştie şi de aceea nu şi-a căutat niciodată familia.

Dumnezeu l-a înzestrat pe Mihai cu talent la învăţătură. Era printre puţinii din tot căminul care învăţa. Şi asta l-a costat. „Acolo era o continuă luptă pentru supravieţuire. Mai mult mă băteam cu colegii mei şi cu educatorii decât învăţam. Am intrat totuşi la o şcoală profesională şi m-am şi angajat pe un şantier. Ca să nu mai stau în nenorocitul ăla de cămin. Am avut şi noroc, pentru că inginerului care era şef de şantier i s-a făcut milă de mine şi m-a ajutat ca un tată. Datorită lui am făcut şi Facultatea de Construcţii. Acum, am o viaţă aproape normală.

Dar nu de tot. Din când în când, fără să mă pot controla, mă transform într-un om pe care nimeni nu-l recunoaşte, obsedat de supravieţuire şi gata oricând să se ia la harţă cu ceilalţi. Îmi revin într-o zi, dar asta înseamnă că ceva nu e în regulă cu mine. Oricum, sunt un produs al Decretului, şi asta scrie pe fruntea mea. Sunt o fiinţă care, pur şi simplu, nu trebuia să existe.
Iar asta nu-mi iese din cap niciodată".

Campanie contra prezervativelor

O uriaşă campanie de prigonire a populaţiei feminine s-a dezlănţuit cu furie, sub pretextul respectării „eticii socialiste" şi sporirii natalităţii în România. Miliţieni, procurori şi medici au participat la punerea în practică a acestei mârşăvii, mii de femei ajungând să-şi piardă viaţa în urma aplicării Decretului 770.

Zeci de mii de familii au fost distruse din pornirea demenţială a lui Nicolae Ceauşescu. Acum sunt cunoscute şi adevăratele mobiluri care l-au făcut pe dictator să producă cel mai mare experiment social din Europa de după cel de-al doilea război mondial, aşa cum este el apreciat în lumea ştiinţifică şi politică internaţională, utilizându-se un termen prea blând pentru caracterizarea unui proiect singular, foarte apropiat politicii demografice naziste.

În această perioadă s-a interzis vânzarea prezervativelor, lucru nemaiîntâlnit în nicio ţară de pe glob. Din acest motiv, vestul ţării devenise o adevărată destinaţie pentru bărbaţii care cumpărau prezervative de contrabandă, aduse din Ungaria şi Iugoslavia în roţile maşinilor. A fost vremea când se cumpărau prezervative cu baxul.

Armată de 5 milioane de soldaţi

Cuprins de o continuă criză de megalomanie, Nicolae Ceauşescu se vedea „buricul pământului", alimentat de osanalele ce i se aduceau de clica sa fidelă. Ceauşescu se dorea conducătorul absolut al unei populaţii foarte numeroase, capabilă să dea o forţă militară numărând cel puţin cinci milioane de soldaţi. Iar o asemenea armată, care se putea dubla prin încorporarea femeilor, alcătuită din „oameni noi", creaţia socialismului multilateral dezvoltat, îi trebuia lui Ceauşescu într-un răstimp de trei-patru cincinale. Era timpul când Ceauşescu voia cu orice preţ să ieşim de sub tutela URSS, şi pentru asta România avea nevoie de o armată care să facă faţă unei posibile agresiuni sovietice, aşa cum fusese cea din Cehoslovacia, din primăvara lui 1968.

Naşterea românului cu numărul 20 de milioane a prilejuit un val propagandistic fără precedent. Au fost sute de reportaje, emisiuni omagiale şi ridicări în slăvi, care mai de care mai odioase. Tot astfel, dar într-o manieră accentuată s-a petrecut evenimentul venirii pe lume a celui de al 21-lea, 22-lea şi al 23-lea milion de locuitori ai României. În realitate, aceste statistici demografice reprezentau ficţiuni, cifrele fiind plăsmuite doar pentru a gâdila orgoliul lui Ceauşescu şi de a nu-i stârni mânia, dacă ar fi aflat realitatea.

Căci realitatea era alta. De fapt, în urma aplicării Decretului 770, s-au născut nu trei milioane de copii, ci doar două, în răstimp de zece ani, efectul aberantelor măsuri coercitive fiind paradoxal, căci, în loc să crească în mod continuu, natalitatea a început să scadă. Până la urmă, utopicul experiment social şi-a arătat tragismul. În acea perioadă neagră, străvechile tradiţii morale româneşti şi-au pierdut înţelesul, familia a devenit precară, celibatul a luat amploare, fenomene care îşi arată efectele chiar şi astăzi.

SIDA, în orfelinate

Zeci de mii de „decreţei", cum erau porecliţi copiii nedoriţi, au fost abandonaţi de mame care nu aveau cum să-i crească, umplând căminele de orfani, unele dintre acestea fiind cu nimic deosebite de sinistrele lagăre de exterminare naziste. Mii şi mii de copii nevinovaţi au fost contaminaţi cu SIDA de medici cu un comportament aidoma criminalului nazist Mengele, dar pe care nimeni nu i-a tras la răspundere după 1989.

Rămase de izbelişte în urma evenimentelor din decembrie 1989, aceste cămine sinistre, împrăştiate în toată ţara, au furnizat Occidentului imaginile de groază ale unor copii subnutriţi, handicapaţi, amintind de cei scăpaţi din lagărele naziste. Alţii, alungaţi pentru că împliniseră 18 ani, au umplut străzile oraşelor, ca nişte haite de animale, trăind în canale, drogându-se cu aurolac, sfârşind fie prin a muri neştiuţi şi fără identitate, fie prin a cădea în mâna zecilor de pedofili care vedeau în România o adevărată Mecca a viciului lor. Unii mai norocoşi, doar câteva sute de orfani, au fost luaţi sub pulpana Securităţii.

După modelul sovietic creat de Beria, Securitatea a făcut din ei roboţi servili, înrolaţi într-un contingent gata să moară pentru Ceauşescu, aidoma sinucigaşilor islamici, crescuţi de mici pentru a deveni bombe vii sau terorişti fără scrupule. Dar istoria s-a răzbunat. Căci tocmai membri ai acelui contingent de „decreţei", tineri aflaţi în 1989 la vârsta recrutării în armată, au format comandoul care i-a executat pe Nicolae şi pe Elena Ceauşescu, cu sânge rece şi cu furie incredibilă. În trupurile ciuruite ale acestora s-au numărat zeci de gloanţe, gest straniu pornit din mâinile unor tineri crescuţi anume să ucidă, dar nu pe „părintele" lor, ci pe inamicii acestuia, aşa cum erau permanent instruiţi.

Efectele acestor vremuri întunecate, care amintesc de habotnicia Evului Mediu, încă mai persistă. Chiar dacă sinistrele cămine de orfani au dispărut, sub presiunea internaţională şi mai ales a celebrei baronese Emma Nicholson, care a mobilizat Parlamentul European pentru stoparea flagelului copiilor abandonaţi din România şi vânzarea de micuţi, sub formă de adopţii internaţionale, în realitate un negoţ oribil al autorităţilor de la Bucureşti. Acest negoţ imoral era parcă o prelungire a celui practicat de Gheorghe Gheorghiu-Dej şi de Nicolae Ceauşescu cu evreii şi cu saşii, cumpăraţi de R.F. 

Germania şi de Israel la preţuri de circa 2.200 de dolari sau mărci germane pentru fiecare individ. România a deţinut după 1989 tristul record al celor 4.000 de copii bolnavi de SIDA. Eram pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul copiilor infestaţi. Supravieţuiesc acum doar câteva zeci dintre aceşti loviţi de soartă.

Din nefericire, mizeria şi lipsa de educaţie continuă să-şi spună cuvântul. Deşi există o mulţime de mijloace contraceptive şi posibilităţi de planificare natală familială, anual sunt abandonaţi în maternităţi circa 4.000 de nou-născuţi ale căror mame sunt în marea lor majoritate tinere sub vârsta majoratului. Prin spitalele pediatrice mai sunt părăsiţi anual alţi aproximativ 5.000 de copii, unii cu malformaţii sau bolnavi incurabili. Un raport al UNICEF relevă că 42 la sută din numărul mamelor care îşi abandonează copiii sunt analfabete, iar 27 la sută nu au o educaţie şcolară suficientă. Sărăcia este prezentă la 80 la sută dintre aceste femei, în timp ce libertinajul apare caracteristic pentru circa 30 la sută dintre mamele care îşi părăsesc pruncii.

Doctori îmbogăţiţi din avorturi ilegale

În timp s-a dezvoltat o adevărată industrie a avorturilor ilegale. Cererea era imensă, dar oferta - redusă. Pentru că nu erau mulţi medicii care se încumetau să facă ceva ilegal. Cei care şi-au asumat însă riscul o făceau pe bani mulţi. La ei se ajungea doar cu recomandări, pentru a scăpa de ochii şi urechile autorităţilor. Unul dintre aceşti medici, pensionar acum, susţine că, în 20 de ani de chiuretaje ilegale, a strâns bani cât pentru 50 de Dacii. „Aveam bani să mă scald în ei. Dar trăiam mereu cu frica în sân să nu mă descopere Securitatea. După Revoluţie am aflat că anestezistul cu care lucram eu era turnător. El m-a protejat, pentru că şi lui îi ieşeau bani frumoşi. Nu regret că am provocat avorturi ilegale, pentru că aşa am salvat multe vieţi şi multe căsnicii", spune Jean Ionescu.

„Decreţeii" lui Ceauşescu - subiect de film

Televiziunea franceză ARTE a difuzat filmul „Copii pe ordonanţă", realizat în 2004 de Florian Iepan şi Răzvan Georgescu. Pelicula, programată la o oră de maximă audienţă, este o coproducţie Germania-România-Belgia şi prezintă modul în care fostul dictator român Nicolae Ceauşescu a impus în România o politică demografică despotică. A fost pentru prima dată când un documentar relua acest subiect, al unei iniţiative puţin cunoscute în Occident, o iniţiativă care i-a şocat pe telespectatorii francezi.

Copii născuţi cu malformaţii grave

Din cauza lipsei prezervativelor şi anticoncepţionalelor, mii de românce gravide au încercat să-şi provoace avortul prin metode empirice, cu leacuri băbeşti sau cu ajutorul unor „binevoitori". Rezultatele au fost, de multe ori, tragice. Au fost femei moarte în chinuri, pe care nici medicii nu le-au mai putut salva. Au fos însă şi „tratamente" reuşite doar parţial. Adică nu au dus la moartea fătului, ci la schilodirea lui. În urmă au rămas mii de copii născuţi cu handicapuri fizice şi psihice, copii care au îngroşat rândurile celor internaţi în căminele speciale.

 

 

 

EDITORIAL

Atac la prostie si incompetenta

Atac la prostie si incompetenta

Atac la prostie si incompetenta De ce acest titlu de ziar, care, la o apreciere superficială, ar putea lăsa impresia că încalcă deontologia profesională. Deontologia jurnalistică. Nu ai voie să ataci persoane. Nimic  însă mai fals. Dimpotrivă! Publicaţia  relanseze presa adevărată, presa de informaţie şi atitudine, p ...

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
22:53
BREAKING NEWS:

„Atac la persoană” atacă din nou