Best Dental

Eu, cetăţeanul nemanipulat, cu cine votez?

Ziarul Atac, 27 octombrie 2014, Ora 15:46

  • print
  • |
eu-cetateanul-nemanipulat-cu-cine-votez-44086-1.jpg

Niciun candidat la preşedinţie nu a abordat şi toţi se feresc să abordeze tema evaziunii fiscale şi a efectelor ei dezastruoase asupra economiei, nivelului de trăi şi viitorului României, în special, a evaziunii fiscale din domeniul TVA şi fug de această temă "ca dracul de tămâie".

De ce? Nu cumva pentru că averile acumulate şi campaniile lor sunt generate şi "subvenţionate" de şi din aceleaşi surse obscure, care au transformat România într-o bancă uriaşă de fonduri a crimei organizate? Toţi vor, declarativ şi demagogic, campanii curate, dar nici unul n-ar dori să înceapă cu ei. De ce, dacă sunt curaţi?

De ce, în campaniile electorale, nu se spune cetăţeanului că România este pe ultimul loc în UE la dezvoltare economică şi nivel de trai tocmai datorită evaziunii fiscale şi impotenței Parlamentului şi Guvernelor de a contracara acest fenomen pentru, nu pentru că nu este posibil, ci pentru că sunt implicaţi direct în această hoţie multinaţională?

De ce nu se recunoaşte faptul că plătitorii reali de TVA, cei pe umărul cărora cade această sarcină an de an şi care au suportat efectele majorărilor sunt cei corecţi, adică producătorii români, care, forţaţi de împrejurări şi de modul cum este colectată TVA, n-au cum să se eschiveze?

De ce nu se spune că atunci când a majorat cota, de la 19 la 24% Guvernul, în loc să schimbe regulile jocului, respectiv modul de colectare al TVA, a făcut calculele bazându-se pe cei sub 30% plătitori corecţi din economie ignorând, în continuare, cei peste 70% hoţi care colectează în numele statului TVA?

Să bage mâna până la cot în buzunarul cetăţeanului şi, în special, al celui corect, aşa cum o face frecvent şi constant Guvernul României, impunând şi colectând TVA şi accize, în special, care nu se regăsească în bugetul de stat ci în conturile Mafiei şi, când, prins cu "ocaua mică", complice la această hoţie, să susţină că aşa i-a cerut să facă Uniunea Europeană, este culmea tupeului, neruşinării şi a manipulării adevărului ce se petrece de peste şapte ani în România, dar şi a naivităţii victimei, respectiv a cetăţeanului, a cărei inocență, soră cu prostia, este speculată de cei care administrează România, în tandem cu crima organizată. Dacă ţine, de ce nu?

Ar fi un afront la adresa "inteligenţei" celor care au promovat în Guvern şi Parlament sau în posturi cheie din administraţia publică - din păcate, cu mici excepţii, "sponsorizaţi" şi instalaţi chiar de crima organizată -, să-i consideri doar proști, manipulabili şi fraieri sau că, naivi şi nevinovaţi astfel, n-au ştiut ce fac atunci când au hotărât majorarea TVA de la 19 la 24% şi continuă să menţină această cotă ca şi cum n-ar fi conştienţi de faptul că mai mult de 70% din această cotă este colectată şi ajunge în conturile crimei organizate şi că nu există legislaţia şi mecanismele fiscale care să blocheze fraudele, iar povoara cade pe umerile cetăţeanului.

Din contră, toţi ştiau, atunci când au hotărât majorarea, că cel care funcţionează perfect este mecanismul prin care este fraudat bugetul public, încă din anul 1992, de când s-a introdus TVA în România, mecanism cunoscut, până în cele mai mici detalii, de către toţi funcţionarii din Ministerul Finanţelor Publice, ANAF, IGP, Parchete, Justiţie, SRI, DGA, Parlament, Guvern. Dar, complici la această operaţiune uriaşă de fraudare a ţării şi a cetăţeanului - cea mai mare din Europa -, toţi tac, ocolesc fondul problemei, mimând că întreprind acţiuni împotriva fenomenului, când, în realitate doar consumaâă, ca şi crima organizată, fonduri bugetare fără eficiență, majorând şi mai mult deficitul, în numele luptei împotriva evaziunii fiscale. Aşa cum arată în prezent (analizate prin prisma efectelor reale), acţiunile Guvernului împotriva evaziunii fiscale nu sunt decât "praf în ochii" credulilor, rezumate la planuri de măsuri ridicole şi fantasmagorice, pentru că, în realitate, întreaga clasă politică şi administraţia publică ocolesc fondul problemei, respectiv modificarea mecanismului de colectare a TVA, adică a Codului Fiscal.

Aceasta pentru că, direct sau prin non-combat, funcţionarii publici şi clasa politică sunt angrenaţi, întreţin şi protejează sustragerea TVA, care, conform interpretărilor halucinante ale Codului Fiscal şi a reacţiilor fiscului, a devenit o operaţiune aproape banală şi aproape legală. Şi, deşi, aşa cum am arătat în nenumărate rânduri, autorităţile pot stopa rapid şi uşor această mega-devalizare bugetară - care, derulându-se în acelaşi ritm, în curând, va cauza decesul fiscal al României -, aplicând metoda simplificată a colectării TVA, respectiv aşa zisa "taxare inversă" - al cărei efect ar conduce la dispariţia a mii de societăţi de tip fantomă, prin intermediul şi cu ajutorul cărora se sustrage aproape toată TVA colectată de la cetăţean -, nici Guvernul, nici Parlamentul (deci întreaga clasă politică) nu îmbrăţişează această idee.

De ce? Chiar nu-i pasă Guvernului şi Parlamentului că anual, aşa cum rezultă din statisticile Uniunii Europene şi ale Consiliului fiscal, redate în Rapoartele anuale, peste 44% (în realitate procentul este şi mai alarmant, fiind undeva între 70-80% în sectoarele cele mai importante precum comerţul cu carne, legume, fructe, achiziţii intracomunitare) din TVA colectată este furată de grupările de crimă organizată?

Câtă iresponsabilitate poate exista, câtă indolență şi nesimţirea faţă de contribuabilul român, ca să nu conteze faptul că, anual, România pierde între 9 şi 16 miliarde de euro (conform rapoartelor UE şi Consiliului Fiscal) în urma furtului de TVA? Să pierzi între 9 şi 16 miliarde euro pe an, justificând că nu poţi interveni pentru că trebuie să respecţi nişte reguli stupide, în timp ce fondurile de coeziune sau structurale atrase de la UE nu depăşesc 3 miliarde de euro anual, chiar dacă ai risca să le pierzi, poate fi numită guvernare eficientă şi în favoarea cetăţeanului?

Aşa cum rezultă din datele publicate de INS şi reluate în Raportul Consiliului Fiscal, în 2006 evaziunea fiscală în domeniul TVA, raportată la PIB, se cifra la aproximativ 15.067 milioane lei (15 miliarde lei sau aproximativ 3,5 miliarde euro), ce reprezenta 4,37% din PIB.

În primul an după aderarea la UE, efectele prostiei guvernamentale, a imixțiunii politicului în administraţie, a lipsei de profesionalism prin numirea de directori politici, a clientelismului politic manifestat prin infestarea instituţiilor publice cu tâmpiţi, posesori doar de carnete de partid sau părinţi politruci, funcţionari care n-au prevăzut şi n-au fost în stare să anticipeze dezastrul ce va urma dacă legislaţia nu va fi armonizată şi adaptată corespunzător în momentul aderării şi nici n-au fost capabili să negocieze corect aderarea, când puteau cere termene suplimentare pentru a adapta şi implementa legislaţia antifraudă la cerinţele noii pieţe, au prins fiscul românesc fără gardă şi l-au făcu K.O.!

Rezultatul? În anul 2007, imediat după aderare, evaziunea fiscală în domeniul colectării TVA, conform datelor furnizate de INS şi Consiliul Fiscal, s-a dublat, ajungând la 29.982 milioane lei (aproximativ 6,8 miliarde euro), reprezentând 7,21 % din PIB, iar în 2013, continuând în acelaşi ritm incredibil, speculându-se prostia, corupţia şi non-combatul Guvernului, Parlamentului şi a structurilor sale subordonate, reaorganizarea fiscului, epurarea acestuia de profesionişti, încăpăţânarea în a menţine acelaşi mecanism de colectare a TVA, evaziunea fiscală în domeniul TVA a ajuns la astronomică cifra de 76.747 milioane lei (peste 17,5 miliarde euro), reprezentând 12,21% din PIB, ceea ce înseamnă că fiecare roman a fost furat cu peste 850 euro de către crima organizată. În concluzie, intrarea în UE, pentru o Românie nepregătită, condusă încă pe principiile economiei centralizate, în care politicul şi nu piaţa dicta, a însemnat o creştere a evaziunii fiscale cu 279,4% faţă de anul 2006, reprezentând o pierdere de peste 61.600 milioane lei sau peste 14 miliarde euro.

Cumulat, în perioada 2007 - 2013, România, administrate de guverne incompetente - ce au pierdut războiul cu crima organizată înainte de a-l începe -, a pierdut, din furtul de TVA, aproximativ 365.195 milione lei, ceea ce înseamnă peste 82 miliarde euro.

Dacă din această sumă s-ar fi încasat la bugetul de stat măcar jumătate, respectiv 41 miliarde de euro şi comparăm această sumă cu sumele atrase de România de la UE, prin fondurile de coeziune - ce se ridică la o medie de maximum 3 miliarde euro anual, din care, pentru a afla suma reală atrasă, scădem contribuţia anuală a României la bugetul UE, în valoare de 8,9 miliade euro -, constatăm că aderarea României la UE n-a adus nici un câştig financiară ci a adus un prejudiciu bugetului de stat de cel puţin 41 miliarde euro, iar din fondurile de coeziune nu am câştigat nimic. Atunci pentru ce aderarea la UE? Ca să câştige crima organizată transnaţională miliarde de euro? Ca să câştige politicienii sume uriaşe întreţinând evaziunea fiscală şi vămuind fondurile europene ? Şi noi, ca nişte tâmpiţi incurabili, ne mândrim cu Guvernele care au negociat şi realizat aderarea şi au supraveghet, tolerat şi încurajat furtul de TVA, trecând de mult limita atentatului la siguranţa naţională ! E normal şi logic ? Cum am putut şi cum putem vota, la fiecare patru ani, aceleaşi găşti de şmecheri şi infractori politici, care, în loc să se ocupe de blocarea a furtului a peste 82 miliarde euro anual, sprijină crima organizată transnaţionala care fură, cu ajutorul statului şi a legislaţiei, câte 1000 de euro, anual, din buzunarul fiecărui roman, numai din taxa reprezentând TVA ? Cum ne putem lăsa prostiţi în asemenea hal şi ne lăsăm amăgiţi că politicienii ne vor binele şi sunt de bună credinţă când furturile din bugetul public şi evaziunea fiscală sufoca şi falimentează România şi pun sub semnul întrebării viitorul României că stat?

Cum putem vorbi de bună credinţă sau de bune intenţii când frauda fiscală, numai în domeniul TVA, a crescut de peste 5 ori în perioada 2006 - 2014, ajungând de la 4,37% din PIB (uriaşă, dar suportabilă) la 12,21% din PIB, adică de la 3,5 miliarde euro la 17,5 miliarde euro (record european în 2011 egalat tot de România în 2012 şi depăşit clar în 2013 şi 2014!), iar Parlamentul, Guvernele şi ANAF, în loc să modifice legislaţia şi să introducă sistemul simplficat de colectare a TVA, continua să batjocorească contribuabilul şi cetăţeanul, mintaindu-l şi mimând că încearcă să stăvilească fenomenul, prin reorganizarea eternă a ANAF, şi că are soluţii concrete şi viabile în acest domeniu, care se rezumă doar la epurarea celor care informează mass-media despre ce se petrece?

Când, în loc să se ocupe de fondul problemei, respectiv să schimbe mecanismul stupid şi arhaic prin care este colectat TVA de către crima organizată şi nu modifică legislaţia care este total în favoarea crimei organizate, Guvernul nu dă dovadă de ipocrizie, căutând şi identificând cauzele în altă parte de cât unde sunt?

Ba, mai mult, făcând pe față jocul crimei organizate, Guvernul, mimând că lupta împotriva evaziunii fiscale, nu găseşte altceva de făcut decât să reorganizeze la infinit ANAF, slăbindu-i astfel performanţele şi capacitatea de reacţie. În ce ţară din UE a mai fost reorganizat atât de frecvent ANAF, desfiinţând servciile de control, intreupând verificări în derulare, arhivând lucrări în curs, pierzând informaţii şi date importante, opunând profesioniştilor din evaziunea fiscală mereu amatori, pe considerentul că nu sunt corupţi?

Contează faptul că eşti incoruptibil dacă eşti nepregătit, complet, profesional? Sau, dacă eşti recrutat pe baza clientelismului politic, cum poţi fi eficient când trebuie să controlezi pe cel aflat la putere, care tocmai te-a numit? O astfel de abordare tâmpită se aseamănă cu restructurarea armatei în plin război, înlocuind trupele de elită cu recruţi sau pe cele din prima linie cu cei din administraţie, după ce-ai făcut pact cu inamicul.

De fapt, prin această mascaradă justificată mai mult decât penibil, Guvernul şi ANAF, în permanenţă, nu fac altceva decât să înlăture orice obstacol care deranjează crima organizată, epurând instituţiile publice de incomozii care deranjează crima organizată. Altfel, cum explică Guvernul şi şefii MF sau ANAF faptul că deşi au cheltuit peste 100 milioane euro pentru restructurarea ANAF, evaziunea fiscală în domeniul colectării TVA în loc să scadă, a crescut într-un ritm şi mai alert iar veniturile din colectarea TVA, deşi PIB a crescut, au scăzut (în primele 8 luni din 2013 la Buget a fost colectată suma de 23.162,4 milioane lei lei în timp ce în perioada similară din 2014 a fost colectata suma de 23.073 milioane lei) ? Nu era mai simplu să se modifice Codul Fiscal, decât să se cheltuiască 100 milioane de euro fără nici un efect?

Când însă cei care conduc ANAF sunt foşti acţionari sau administratori în tot felul de firme combinate cu societăţi de tip fantomă, sunt "sponsorizaţi" de acest gen de societăţi sau sunt cârtiţe politice, care execută ordine venite de la şefii partidelor, sunt păpuşarii din spatele demnitarilor politici sau împart fondurile publice (inclusiv cele 100 milioane euro destinaţi reorganizării ANAF) contra comisioane substanţiale, tip Cancescu, Mazăre, Cosma, miniştrii din dosarul "Microsoft" sau sunt foşti şefi din cele mai corupte instituţii din România, unde arestările pentru mită şi corupţie se făceau cu autobuzul, cum să se modifice Codul Fiscal ? De unde bani negrii atunci, pentru mită şi sponsorizări la partide, demnitari şi clasa politica, dacă se introduce metoda simplificată de colectare a TVA ? De unde averi uriaşe şi opulenta sfidătoare la demnitarii şi funcţionarii publici promovaţi politic - care, în paranteză spus, n-au lucrat o oră în viaţa lor în mediul privat -, dacă se introduce metoda simplificată de colectare a TVA?

Că se poate şi este eficientă introducerea metodei simplificate de colectare a TVA o demonstrează faptul că, după mari presiuni venite din partea patronatelor din industria morăritului şi panificaţiei şi a uor funcţionari cinstiţi şi corecţi din ANAF, Guvernul, pus sub o presiune uriaşă - întrucât se ajunsese la peste 80% din TVA să fie fraudat -, a modificat Codul Fiscal, legiferând aplicarea metodei simplificate de colectare a TVA în cazul cerealelor şi plantelor tehnice.

Rezultatul? Conform datelor prezentate de Guvern - presat, împotriva voinţei sale, de mass-media să facă publice rezultatele -, în urma introducerii metodei simplificate de colectare a TVA, au fost colectate, suplimentar, în 2013 - 2014, faţă de perioadele similare, la Bugetul de Stat peste 300 milioane lei. În realitate însă suma este mult mai mare, fiind de peste 2.000.000.000 lei, pentru că, în urma acestei măsuri, din "peisajul" evaziunii fiscale, au dispărut peste 90% din firmele intermediare (câteva sute), prin intermediul cărora se subtiliza TVA colectata. Însă Guvernul ascunde adevărul pentru că acest precedent obliga la măsuri similare şi în cazul comerţului cu carne, legume şi fructe, materiale de construcţii, zahăr, ulei, piese auto, achiziţii intracomunitare şi multe alte domenii în care TVA fraudata reprezintă până la 80% din TVA colectata, respectiv, conform statisticilor între 9 şi 16 miliarde de euro anual. Iar o astfel de măsură ar văduvi Guvernul şi întreaga clasă politica de o sursă uriaşă de bani necontabilizaţi şi neimpozitati.

Speculând aceeaşi naivitate, cu scopul evident de a rămâne la putere pentru că, împreună cu crima organizată ce-i susţine, să-şi materializeze adevăratul scop al accederii la putere, respectiv jefuirea cetăţeanului şi bugetului public, reprezentanţii Guvernului României, inclusiv primul-ministru, în încercarea de a ascunde prostul management şi a evita să-şi asume răspunderea pentru situaţia în care se găsesc finanţele ţării, nu s-au sfiit să rescrie dicţionarul economic, afirmând, nonşalant, că pierderea este, în fapt, profit şi că nu e bine să crezi ceea ce vezi în portofel, ci ceea ce-ţi spune Guvernul ca ai, ai.

Să ai tupeul să spui că România a înregistrat "creştere economică negativă", raportându-te la veniturile de pe timpul lui Burebista şi nu la cele anterioare, din trimestrul precedent, în condiţiile în care toate elementele arată un regres economic - pentru că produsul intern brut, în baza căruia argumentezi tâmpenia, a crescut artificial, prin majorarea accizei ai a altor taxe şi nu acoperă nici măcar inflaţia -, este sinonim cu a susţine că poţi cobora în sus şi urcă în jos, că bradul creşte cu coroana în pământ şi rădăcinile în aer sau că împrumutul de la banca este depunere şi, susţinând prostia, să mai şi percepi dobânda.

De la celebrul inexistent termen "profit operaţional" - pe care-l invoca ne/regretatul Patriciu (depinde de tabără), noţiune care presupunea eliminarea unui element de bază din formula calculului profitului impozabil, respectiv cheltuielile cu taxele, impozitele şi dobânzile, care, cuantificate, demonstrau că, în fapt, costurile produsului era mai mari decât preţul de vânzare şi arătau că adevărată sursa de profit a "ROMPETROL" o reprezenta însuşirea taxelor bugetare -, dicţionarul "neaoş şi original" economic al limbii române n-a mai fost îmbogăţit cu o astfel de "gogomănie" neprofesionistă, precum "creştere economică negativă", în sensul în care este exprimată de Guvern. Prin această minciună cosmetizată încât să pară reală - de genul Himalaia este câmpie, dar se vede astfel pentru că este iluzie optică -, Ponta şi aghiotanţii săi nu fac altceva decât să sfideze toată clasa economică din România, cu toţi profesioniştii săi, demonstrând că nu-l preocupa nici adevărul, nici realitatea, nici intelectualitatea romana, ci că guvernează doar pe baza prostiei şi naivităţii majorităţii electoratului, căruia îi poate servi orice tâmpenie şi gogomănie, speculând lipsa de cultură şi naivitate.

Indicatorul care exprimă cel mai corect creşterea economică îl reprezintă Produsul Intern Brut pe cap de locuitor şi puterea de cumpărare. O creştere valorică a PIB nu înseamnă, automat, aşa cum susţine Ponta şi o creştere economică (fie ea şi negativă !), pentru că PIB corectat cu inflaţia şi alţi factori negativi ce afectează puterea reală de cumpărare a populaţiei, pot genera o scădere a creşterii economice, chiar dacă, valoric, PIB creşte sau rămâne acelaşi. Pentru a înregistra o creştere economică, PIB-ul trebuie să crească suficient pentru a depăşi inflaţia şi ceilalţi factori care afectează puterea de cumpărare.

Celebrul "coş minim de supravieţuire" - "ascuns" de mult de de către Guvern, cu complicitatea Sindicatelor, pentru că arată faptul că nivelul de trai scade constant, iar creşterea PIB este "anulată" de inflaţie -, este exemplul clasic care arată că, în prezent, între coşul minim şi PIB/cap de locuitor raportul este invers proporţional, respectiv faptul că preţurile cresc mult mai repede decât creşte PIB, iar puterea de cumpărare scade astfel mai mult decât creşte PIB. În aceste condiţii este evident că noţiunea de "creştere economică negativă", aşa cum este prezentată de Guvern, ca fiind, în fapt, o creştere ce se regăseşte şi în buzunarul cetăţeanului, este una dintre cele mai mari tâmpenii pe care le poate susţine un demnitar şi o manipulare fără precedent a adevărului. Luând în calcul numai creşterile de preţ înregistrate de două categorii de produse, ce reprezintă baza formării coşului minim, respectiv carburanţii şi hrana, al căror procent de creştere a fost mult peste procentul creşterii PIB, cum putem vorbi de creştere economică?

Chiar şi o stagnare economică (aşa zisa creştere 0, ce înseamnă că PIB-ul creşte până la nivelul acoperirii inflaţiei şi a altor factori ce influenţează puterea de cumpărare) are efecte negative asupra populaţiei, pentru că generează blocarea investiţiilor publice, dar o creştere economică negativă ? Dar, în spatele acestei nerozii, cu "creşterea economică negativă", care s-ar vrea "puşculiţa" pomenilor electorale şi a "rectificării" bugetare (mai mult decât penală, pentru că au fost lăsate minstere şi instituţii fără limitele minime de exercitare a activităţii) nu se vede nimic ? Chiar nimeni nu vede şi nu înţelege cum contracarează Guvernul efectele recesiunii în care se afla, în fapt, economia românească, mintaind că avem creştere economică "negativă", care ar trebui să însemne "pozitivă" ? Nimeni nu vede că Ministerul de Finanţe, lunar, pentru a ascunde efectele recesiunii, împrumuta peste un miliar de euro ? De ce dacă avem creştere economică şi încasările bugetare sunt peste cele prognozate (tot Ponta susţine!)?

Şi, totuşi, de ce nu întreabă candidaţii la preşedinţie şi opoziţia, unde se duc aceşti bani ? Cumva în investiţii sau activităţi economice producătoare de profit ? Aiurea ! Aceşti bani se duc în salariile ultrastufosului aparat adminstrativ, ultrapolitizat şi ulracorupt; în "rostogolirea" datoriilor ajunse la scadenţă ale căror rate şi dobânzi economia Românească n-a fost în stare să le producă, iar ce rămâne, sunt atribuiţi clientelei politice, spre a fi spălaţi şi utilizaţi în campaniile electorale sau îmbogăţirea politicienilor. Întrebaţi de ce continua să îndatoreze tara, pentru că nu au răspuns şi nu pot justifica prostul management economic, guvernanţii muta subiectul şi spun că au împrumutat cu dobânzi foarte mici, de 3-4%, ceea ce înseamnă că economia este cotata bine în mediile financiare şi este normal să se împrumute pentru că şi alţii o fac. Oare ? Aşa să fie ? Păi dacă "rostogolim" datorii, care înglobează dobânzi de 5,5 -9% şi le achităm tot prin împrumuturi cu dobânzi de 3%, cât este dobânda finală care o vom achita ? Nu va fi de 8,5 - 12%. ? Nu cumva ne îndreptăm rapid spre modelul "Grecia" ? Comparând PIB-ul României şi datoria externă cu cele ale Greciei, parcă suntem cam tot pe acolo. Diferenţa este că grecul are salariul minim cam de trei ori mai mare decât a romanului!

Datoria externă a României a ajuns la 99 miliarde de euro. Făcând abstracţie de faptul că dacă Guvernele din 2006 şi până în prezent ar fi schimbat metodă de colectare a TVA această datorie n-ar fi depăşit 20 miliarde de euro, întrebarea este: Cine o va plăti ? Cumva "baronii" locali sau "mogulii" care au făcut averi uriaşe din comisioane sau furtul de TVA ? Cumva firmele "arabe" care au acaparat podiumul evaziunii fiscale şi l-au "betonat" încât mai uşor schimbi Guvernul decât să-i "înţarci" pe aceştia de la "tata" bugetului ? Cumva cei care controlează achiziţiile intracomunitare şi colectează TVA prin "fantome" din Siria, Irak, Liban ? Cumva "KazMunaGaz" va plăti datoria de peste 600 milioane dolari?

Cumva "Lukoil" va plăti cei 240 milioane euro fraudă fiscală ? Cumva cei ce fac evaziune cu alcool ? Cumva cei care îşi vând societăţile către sirieni, afgani, irakieni, libanezi, etc. şi dosesc banii datoraţi bugetului în offshor-uri ? Aiurea ! Banii acestora, aşa cum o demonstrează marea majoritate a cazurilor de fraudă şi corupţie, sunt ascunşi prin paradisuri fiscale, majoritatea imposibil de depistat, recuperat şi impozitat. Proiectul noului Cod Fiscal arata exact cine urmează să plătească cele 99 miliarde de euro. În nici un caz sursa principală nu este TVA din evaziunea fiscală.

Cel care deţine un apartament, mai mult de două vite, mai mult de 100 păsări, mai mult de 2 hectare de pământ, cel care deţine câţiva mp. de teren intravilan, cel care deţine o maşină sub 1600 cmc., adică cel ce supravieţuieşte, este cel care va rambursa împrumutul, după pricipiul biblic "celui ce are i se va da, iar celui ce n-are i se va lua şi ce are".

Nu contează veniturile. Nu contează dacă n-are de unde. Va trebui să suporte lăcomia celor aflaţi la guvernare, care, de peste 24 de ani s-au făcut "fraţi" cu crima organizată pentru a jefui cetăţeanul şi bugetul, prin încasarea TVA şi să suporte prostia şi lipsa de profesionalism în urma căreia a fost distrus şi ceea ce mai funcţiona din economie, favorizând şi încurajând fraudă şi corupţia până la cel mai înalt nivel. Ei vor pleca de la guvernare "plini", asigurându-şi viitorul lor şi al familiilor pentru câteva sute de ani, iar cetăţeanul naiv, care l-a votat şi l-a împuternicit să-i administreze averea, va constată nu numai că nu mai are avere, ci i-a fost gajata şi casa în care locuieşte, pentru un împrumut care a dispărut o dată cu administratorul.

N-am auzit în actuala campanie electorală, murdară şi primitivă până la greaţă, vre-un candidat să abordeze problema datoriei externe, a reducerii evaziunii fiscale, a renegocierii cu UE a subvenţiilor agricole - care au falimentat atât agricultura cât şi industria alimentară, întorcând România în epoca feudală -, a reaşezării învăţământului având la baza competenta şi nu câştigurile financiare ale universităţilor, a curăţării sistemului sanitar de căpuşe care l-au falimentat, a introducerii răspunderii patrimoniale în cazul fondurilor publice cheltuite prosteşte, fără nici o logică, a depolitizării totale a administraţiei publice şi curăţării acestora de filo-politicieni sau "acoperiţi" sau a relansării economice prin măsuri stimulative.

Şi atunci, cu cine să votez? În asemenea condiţii, dacă tot trebuie să-mi fac datoria de cetăţean şi tot urmează să fiu furat, măcar să mă fure un neamţ. Nu de alta, dar poate are "opritorul" mai aproape de palma decât de cot !

Ec. Pavel Roman

 

 

EDITORIAL

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

Ce se întâmplă azi în România nu sunt accidente și nici întâmplări banale. Este efectul disoluției autorității publice, prin politizarea și, implicit, mediocrizarea profesională a administrației publice. O administrație infestată de sistemul clientelar, servil, controlată politic până la cel mai m ...

ziare

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
21:57