Generaţia de Aur a ţepelor româneşti

Ziarul Atac, 29 ianuarie 2012, Ora 19:59

  • print
  • |
generatia-de-aur-a-tepelor-romanesti-1.jpg

În primii ani de după '89, multe persoane au hotărât că e timpul să se îmbogăţească. Faţă de cei care au dat marile tunuri, atât în politică, cât şi în mediile de afaceri, cei prezentaţi mai jos par doar nişte copii. Dar ei au fost pionierii şi vedetele media ale primilor cinci ani ai ultimului deceniu al mileniului 2. Şi, raportate la acele vremuri, sumele obţinute au fost cu adevărat enorme.

Ioan Stoica: prima ţeapă de anvergură internaţională

Într-o istorie post-decembristă, despre Caritas se pot spune doar câteva cuvinte sau se poate evoca tragedia fiecărui român amărât adus la sapă de lemn de o minte diabolică. A debutat în 1992 şi s-a sfârşit în 1995. Caritasul, devenit substantiv comun al limbii române, este unul dintre simbolurile strâmbe ale timpului pe care îl trăim. El exprimă, în cel mai fidel mod cu putinţă, sărăcia populaţiei, anarhia, corupţia, cârdăşia nehaliţilor, dispreţul faţă de lege, de semeni şi de Dumnezeu a unora dintre noi. Fauna reunită în jurul acestui "joc de întrajutorare" cuprinde politicieni şi tâlhari, magistraţi şi ciorditori, poliţişti şi mardeiaşi.

Povestea românilor se poate scrie folosind caritasurile ca jaloane orientative pentru disperarea şi sărăcia în care se zbat. În Braşov, locul de naştere al Caritasului original, existau în acea perioadă 140 de jocuri, în Argeş 35. Harta norocului de doi lei era mult mai întinsă. Nu exista localitate mai pricăjită în ţară care să nu dispună de un "mesia" cocârjat de grijă semenilor săi.

Cifrele cu care lucra Ioan Stoica, patronul spiritual şi material al jocului sunt halucinante. În 1993, când bugetul României a fost de 3.790 de miliarde de lei, Caritasul a încasat 1.300 de miliarde! Mai mult de o treime din bugetul ţării! Oamenii se îndreptau spre pierderea definitivă a banilor în urma unui exerciţiu aritmetic imposibil iar statul încasa impozite. Specialişti în finanţe cu studii aprofundate şi doctorate în economie priveau senin la derularea unui joc despre care orice mânuitor de abac ştia că nu poate să meargă. Bugetul statului s-a umflat cu 335 de miliarde de lei, după care guvernanţii au decretat jocul ilegal.

S-au înscris 5-6 milioane de oameni pentru care s-au emis 50 de milioane de chitanţe a câte 20.000 de lei. Sperau să-şi ridice suma înmulţită cu 8. Clujul a devenit Mecca săracilor din toată ţara. Pentru a ajunge la una din zecile de casierii se stătea 2-3 zile, se traficau locuri la coadă, zeci de mii de oameni din toată ţara dormeau sub cerul liber pe iarba din faţa Sălii sporturilor din oraş.

Funar miroase lucrături ungureşti

Politicienii acumulau capital electoral stând alături de popor şi luptau pentru răspândirea jocului în toată ţara. Gheorghe Funar declara că "cei ce sunt împotriva Caritasului sunt plătiţi de unguri", Ioan Gavra, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, îşi transformase biroul de la Parlament în filială de caritas, un distins intelectual ca Dan Zamfirescu a scris broşura cu titlul mesianic "Caritas sau mântuirea românilor prin ei înşişi".

Preţul caselor a crescut în Cluj şi zonele învecinate, Daciile erau măturate de pe drum de claxoane nemţeşti, negustoria a înflorit, crâşmele nu mai închideau de loc, oamenii se închipuiau deja miliardari, la televiziunea română Mihai Tatulici făcea reclamă jocului şi promotorului său, locuitori din Moldova îşi vindeau casele ca să depună la Stoica garanţia pentru îmbogăţire.

Frenezia a cuprins toată România. S-au deschis filiale la Craiova, Deva, Gherla, Turda, Făgăraş, Petroşani. Aici, Miron Cozma l-a primit personal pe patron ca pe un salvator. O unitate militară din Focşani- 01470- îşi trimitea săptămânal Aro cu banii la Cluj. Şi a venit ziua scadenţei. Cei care trebuiau să câştige îşi luaseră banii de mult. Falimentul a fost pentru proşti. În casieria Caritasului s-au găsit 3 lei şi 60 de bani. Insuficient să-i despăgubească măcar pe cei un milion de depunători din zona Moldovei.

Unii au cerut statuia lui Avram Iancu din centrul Clujului drept despăgubire. Funarii, Tatulicii şi Zamfireştii s-au retras tiptil şi mulţumiţi. Au rămas oameni care nu mai aveau ca loc de odihnă decât aceeaşi iarbă din faţa Sălii sporturilor. Stoica a intrat în puşcărie, a ieşit o tură, iar a intrat, a ieşit de tot şi declară că n-a fost lăsat să-şi desăvârşească opera. Râsu'- plânsu' i-a cuprins pe "foştii viitori" bogătaşi. Din păcate, lucrurile n-au fost atât de simple. Unii s-au sinucis, alţii au înnebunit. Ceilalţi au ajuns mai săraci şi mai trişti.

Gerald Gorduna, în cărdăşie cu poliţia şi SRI

Gerald, "marcă" de Focşani, a fost un concurent serios pentru fratele de la Cluj. Iniţiatorii au fost Gerald Gorduna şi Sorin Isac, care au predat ştafeta lui Nicolae Crăciun şi mai departe lui Ion Popescu. Toţi au pus mână de la mână şi s-au îmbogăţit în detrimentul amărăştenilor. În 1994 au dispărut de la Gerald 10 miliarde de lei. Gorduna a fugit în Austria, care a refuzat extrădarea şi apoi în SUA. Apoi a fost prins în Italia şi extrădat. Ancheta desfăşurată de Parchetul Vrancea a scos la iveală implicări politice şi cârdăşii la cel mai înalt nivel. Au fost cercetaţi peste 60 de poliţişti, sereişti, magistraţi.

Directorul general al Prefecturii, Victor Băjenaru, a fost arestat. Cornel Brahaş, lider PUNR, a fost acuzat că a profitat de joc, încasând bani în avans cu ajutorul lui Nicolae Crăciun, fost secretar general al organizaţiei PUNR Bucureşti. Printre alţi profitori ai jocului s-au numărat George Danielescu, prin SAFI, care trebuia să restituie 340 de milioane de lei şi Teodor Voştinaru, prin General Trading Investment, dator cu 400 de milioane de lei.

Ion Negruţiu - patronul îndrăgostit de carte

În perioada 1993-94, în Argeş erau în jur de 35 de jocuri piramidale, dintre ele distingându-se Philadelphia, prin mărimea sumelor vehiculate. Patronul, Ion Negruţiu, este principalul vinovat de sărăcirea a peste 33.000 de participanţi cărora le promisese o înmulţire de 8 ori a banilor depuşi. După inevitabilul faliment a fost condamnat pentru înşelăciune, fals şi uz de fals la 2 ani de închisoare din care a făcut doar 9 luni şi jumătate.

O caracteristică a tuturor jocurilor de întrajutorare era mituirea organelor de control din localitate şi nu numai. Şi la Piteşti, profitori au fost poliţişti, magistraţi, politicieni, funcţionari publici. Printre ei s-au aflat actuali patroni de ziare sau edituri. Suma rulată pe parcursul existenţei sale a fost estimată la peste 3.000 de miliarde de lei. Pentru anul 1993 este o cifră din "1001 de nopţi".

Joseph Stark: escrocheria "Locuri de muncă în străinătate"

În martie '92, pe Aeroportul Otopeni, târând o valiză ponosită, cu paşaport american, nume cu rezonanţă şi mare foame de bani, sosea Joseph Stark. Câteva luni mai târziu, Stark arunca pe piaţă legenda unei fabrici proprii de diamante la New York. În 1993, aventurierul defila deja prin Bucureşti la volanul unui Ferrari roşu, aruncând cu bani prin marile cluburi de noapte.

De numele său este legată una dintre primele escrocherii cu locuri de muncă în străinătate - afacerea "Alpha Group". Această firmă, condusă de Stark, a păcălit mii de şomeri din Bucureşti şi din ţară. Înşelaţi de mirajul unui serviciu bine plătit prin ţări bogate ale Europei, oamenii plăteau bani grei firmei lui Stark pentru a fi puşi pe listele de aşteptare, dar nu vedeau nici loc de muncă, nici banii înapoi.

La începutul anului 1999, Joseph Stark anunţa că intenţionează să investească milioane de dolari în fotbalul românesc. În doar câteva zile, el s-a întâlnit cu principalii acţionari ai "Universităţii Craiova", lăudându-se, apoi că va cumpăra clubul sportiv pentru 1,2 milioane de dolari.
Acţionarii craioveni i-au cerut afaceristului dovezi ale lichidităţilor bancare, de milioane de dolari, cu care se lăuda, dar investigaţiile de presă apărute între timp au scos la iveală o altă faţă a bogătaşului american.

El avea datorii la întreţinere pentru apartamentul său din Bucureşti obţinut, dealtfel, printr-o afacere dubioasă, era acuzat de furtul a 36 de tablouri de valoare din apartamentul unui român stabilit în New York, şi lista ar putea continua. După dezvăluirile din presă, poliţia a început să se intereseze de acest caz. "Afaceristul" a părăsit, discret, ţara.

Băhăian , datornicul ţiganilor

Sabina Product şi iniţiatorul afacerii, Sergiu Băhăian, au o istorie la fel de scurtă ca a celorlalţi "colegi", dar mai palpitantă şi mai pe gustul publicului. Protagonistul afacerii era cunoscut în lumea şuşelor de pe vremea "cealaltă", când evolua în trupe de cârcimă. Convertit la capitalism, a pus bazele unui atelier de confecţii. Pentru a-şi menţine afacerea s-a văzut nevoit să împrumute un miliard de lei de la un clan ţigănesc, care a început să-l preseze când n-a virat banii (datoria şi dobânda) la timp.

Aşa s-a născut ideea jocului. Băhăian a fost organizator de spectacole, a sponsorizat filme şi actori, s-a implicat în clubul Dinamo. Sabina Product a fost, la un moment dat, casa de producţie a Loredanei Groza. Alături de alte trei persoane (Laura Petroff, Raluca Dumitru şi Ilie Comănescu), Băhăian i-a tras o ţeapă de 40.000 de dolari antrenorului Florin Halagian, în joc mai fiind păcăliţi Cornelius Roşiianu, Ion Dichiseanu, Ion Cristinoiu împreună cu fiul său, pentru a menţiona doar câteva nume cunoscute.

În octombrie 1995, Băhăian a fugit în Ungaria, unde a fost arestat la cererea autorităţilor române. Trimis în ţară, a fost condamnat la 5 ani de închisoare. Băhăian avea relaţii întinse în lumea ţeparilor cu ştaif, el fiind prieten, printre alţii, cu Benone Ghinea , arestat şi el pentru implicare în afacerea cu elicopterele Puma.

În final, au rămas circa 20.000 de persoane cu buza umflată şi mai săraci cu 16 milioane de dolari, 4 milioane de mărci şi 18 miliarde de lei.
De curând, Sergiu Băhăian a fost condamnat la 26 de ani de închisoare, acuzat fiind de înşelăciune, omor, instigare la omor calificat şi fals.

Va urma.

Claudiu Bran

 

 

EDITORIAL

Atac la prostie si incompetenta

Atac la prostie si incompetenta

Atac la prostie si incompetenta De ce acest titlu de ziar, care, la o apreciere superficială, ar putea lăsa impresia că încalcă deontologia profesională. Deontologia jurnalistică. Nu ai voie să ataci persoane. Nimic  însă mai fals. Dimpotrivă! Publicaţia  relanseze presa adevărată, presa de informaţie şi atitudine, p ...

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
07:41
BREAKING NEWS:

„Atac la persoană” atacă din nou