În România a mai rămas un singur crematoriu uman

Temperaturi înalte, flăcări, mult negru şi cadavre care se mişcă în mijlocul focului de parcă ar fi vii. Nu este o parte din scenariul unui film de groază, ci doar o imagine obişnuită la crematoriul Vitan Bârzeşti, singurul crematoriu care mai funcţionează în România. Erau două până acum câţiva ani, dar crematoriul "Cenuşa", mult mai cunoscut, a fost închis. După ce vizitatorii parcului Tineretului s-au plâns că nu se mai poate respira, iar inspectorii de la protecţia mediului au decretat că se poluează atmosfera. Este normal, ţinând cont că peste clădire au trecut două cutremure şi că nu a fost niciodată renovată. Iar de construit, s-a construit în anii '30. Era, pe atunci, primul crematoriu din Europa de Est.

Afacere profitabilă sau nu?

Nu există domeniu în care întreprinzătorii privaţi să nu fi intrat. De ce nu şi aici, însă? Costuri mari sau lipsă de cerere? Sunt întrebări la care am încercat să aflăm un răspuns.

Incinerarea unei persoane costă câteva milioane de lei. Teoretic, un loc de veci costă mai puţin. Practic, sumele cerute sunt, de cele mai multe ori, exorbitante. Deşi legea spune că orice persoană decedată are un ultim drept. Familia sa trebuie să primească în concesiune pe o anumită perioadă, un loc de veci la preţul oficial. Locul de veci nu se poate vinde, pentru că el nu intră în proprietatea nimănui. Vânzările sunt, oficial, donaţii ale concesiunii. Şi totuşi, de ce oamenii preferă să plătească bani grei pentru un loc de veci în loc să-l obţină oficial, la un preţ mult mai mic? Este simplu.

Pentru că, în Bucureşti, de exemplu, dintre toate cele 14 cimitire, locuri libere se mai găsesc doar la Străuleşti 2.
Crematoriul nu duce, totuşi, lipsă de clienţi. Lunar, aici sunt arse în jur de 100 de cadavre, provenite din toată ţara. Luna cea mai aglomerată este ianuarie. De fapt, frigul şi sărbătorile de iarnă fac să crească numărul deceselor. "Înmormântarea" se poate face tot la crematoriu. Aici există nişe numite columbare, unde se pot păstra urnele cu cenuşă. Deasupra nişei se scrie numele şi tot ceea ce, de obicei, se scrie pe o cruce. Şi totuşi, de ce nu se înghesuie lumea la crematoriu? Răspunsul îl dau oamenii bisericii. Preoţii nu au voie să ţină slujbe pentru cei incineraţi. Religia creştină nu acceptă decât înmormântarea.

Ultima dorinţă

Am mers la crematoriul Vitan - Bârzeşti într-o zi aglomerată. Trebuiau să aibă loc şapte incinerări. Am încercat să aflăm de la rude motivele pentru care au ales această soluţie. Majoritatea ne-au spus că asta şi-au dorit decedaţii. Cenuşa urma să fie, în unul dintre cazuri, împrăştiată pe munte, acolo unde mergea mortul de câte ori avea timp, în timpul vieţii. O urnă avea să fie înmormântată în cimitir, într-un cavou. "Aşa a vrut decedatul, să nu-l mănânce viermii", au justificat cei care aşteptau, la orele prânzului, pumnul de cenuşă. În două din cazuri, însă, rudele ne-au spus că au ales varianta economică. N-au avut bani pentru înmormântare şi loc de veci. Rit păgân sau soluţie a disperării?

Construcţia unui nou crematoriu ar costa astăzi milioane de dolari. Cel din Vitan-Bârzeşti era evaluat în 1990 la 25 miliarde lei. Este, însă, cel mai mare din Europa. Pentru construcţia sa, Ceauşescu a trimis o comisie prin alte ţări, să se inspire. Sistemele văzute erau complet automatizate. Pentru a economisi valuta, cuptoarele au fost concepute şi construite în România. Directorul spune că pe la IMGB.

Proiectul iniţial avea mai multe automatizări. Cărucioarele care introduceau cadavrul în cuptor erau acţionate electric, la fel şi uşile cuptorului. La inaugurare, rulmenţii s-au gripat, căruciorul s-a înţepenit jumătate afară, jumătate înăuntru, iar toate oficialităţile prezente au ieşit pline de fum şi funingine. Bineînţeles că s-a trecut la metoda manuală, mai sigură şi mai rapidă. Aşa se lucrează şi acum.

Urnele în care se păstrează cenuşa sunt confecţionate din tablă. Preţul actual nu îl mai cunoaşte nimeni. Crematoriul a achiziţionat 10.000 de bucăţi în 1989 şi mai are şi acum. Cea mai cunoscută persoană a cărei cenusă este păstrată în columbarul de la crematoriul de lângă Institutul de Medicină Legală a fost actriţa Gilda Lazăr.

Ce ar însemna un crematoriu particular

Legea nu interzice construirea unui crematoriu uman particular. Principala problemă de mediu este rezolvată de filtrele montate la coşurile de aerisire. Cuptoarele pot fi construite cu mijloace locale, iar aerul condiţionat face aerul din interior aproape perfect curat. Şi totuşi, chiar dacă ar exista construcţia şi toate dotările, un crematoriu particular tot nu ar fi profitabil. Ca să fie rentabilă, o incinerare ar trebui să coste destul de mult.

Numai gaze se consumă în jur de 80 de metri cubi. Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane este, însă, subvenţionată de către stat. Clientul plăteşte doar cu puţin mai mult de o treime din suma reală. În plus, crematoriul de stat şi-a dezvoltat, în timp, şi o serie de servicii funerare conexe, de la transport la aprindere şi întreţinere candelă. "Dacă mi-ar da cineva mâine crematoriul pe degeaba, nu aş accepta. Nu aş avea ce face cu el", ne-a spus unul dintre angajaţii crematoriului Vitan-Bârzeşti.