INTERVIU EXCLUSIV cu Doru Drăgan, liderul de la Fabrica de Pulberi, de la Făgăraş

"Azi, în industria de apărare, abia dacă mai lucrează 8000 de salariaţi"

CARE ERA SITUAŢIA ÎN DOMENIUL PRODUCŢIEI DE ARMAMENT ÎNAINTE DE 1989?

Înainte de ‘89, în industria de apărare lucrau peste 220.000 de salariaţi, care realizau o cifră de afaceri de 800 de milioane -1miliard de dolari pe an, din care s-a plătit o mare parte din datoria externă a României.
În unităţi se lucra la foc continuu, inclusiv duminicile, salariaţii fiind mulţumiţi oarecum, datorită salariilor mari (cel puţin duble faţă de media pe economie), grupe de muncă datorită cărora ieşeau la 50 de ani la pensie, mese calde la intrarea în schimburi, echipamente de lucru şi protecţie dintre cele mai performante.
Localităţile cu producţie în domeniul apărării aveau baze sportive, echipe de fotbal, handbal, volei, judo etc. printre cele mai bune din ţară, ansambluri culturale, cluburi, locuinţe de serviciu etc.

CARE ESTE AZI SITUAŢIA?

Astăzi, în aşa zisa industrie de apărare mai lucrează sub 8000 de salariaţi, care realizează o cifră de afaceri de 40-46 milioane de dolari, lucrători cu o vârstă medie de 48-50 de ani, prost plătiţi, sunt condiţii de muncă precare, iar dotările din ce în ce mai proaste.
Oraşele cu astfel de uzine sunt dintre cele mai sărace din ţară, fiind în general monoindustriale, bazele sportive, cantinele, cluburile, locuinţele de serviciu sunt ruine, acolo unde mai sunt, dacă nu au fost înstrăinate pe sume ridicole.

DE CE CREDEŢI CĂ S-A AJUNS LA ACEASTĂ SITUAŢIE?

S-a ajuns în această situaţie în primul rând din cauza politicului, care nu a înţeles menirea acestei industrii, ca dovadă că nici acum nu există o lege a industriei de apărare, în rest am scos toate legile posibile şi imposibile; conducerilor defectuoase a instituţiilor cu sarcini acest domeniu, lipsa unei coordonări unitare, pierderea pieţelor externe, unde eram printre primii 6-7 jucători, dar şi a intereselor personale ale unor personaje plecate din diferite instituţii de stat cu conexiuni în acest domeniu, care doresc ca exporturile să se realizeze tot prin firmele lor şi nu în ultimul rând de lipsa unei strategii şi neimplicarea CSAT - lui în acest domeniu. Se fac importuri de tehnică militară şi de componente militare de slabă calitate, ceea ce conduce şi la incidente ca cel din poligonul de la Cincu, soldat cu morţi, desele incidente de la uzina din Sadu şi lista ar putea continua, în timp ce uzinele româneşti stau în conservare, iar oamenii se descalifică profesional.

"BLOCAJUL" DE ACUM VINE DINTR-O EROARE ECONOMICĂ, SAU DIN VREO "DIRECTIVĂ" DIN UMBRĂ?

O altă mare problemă o constituie investiţiile, care din puţinii bani alocaţi sunt haotice, făcute tot pe principii politicianiste, chiar paralele (vezi Cugir şi Sadu), altele care nu au nimic cu industria de apărare, dar de care nimeni nu se sesizează, iar altele care ar putea vitaliza producţia nu se realizează sau nu se termină, vezi Făgăraşul.

Corvin Ariciuc