Istoria la momentul adevărului

Mormântul lui Vlaicu Vodă, aflat la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, a fost deschis săptămâna trecută, după aproape 700 de ani, evenimentul făcând parte dintr-un proiect iniţiat de Ministerul Culturii, ce are ca scop prelevarea de ADN în vederea stabilirii originii controversate a familiei Basarabilor.

Deshumare istorică

La deshumarea osemintelor lui Vladislav I, cunoscut ca Vlaicu Vodă, au participat specialişti, parte într-un proiect iniţiat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Mondial (MCPN) în colaborare cu mai multe instituţii ştiinţifice din România. Scopul specialiștilor este obţinerea ADN-ului unor reprezentanţi ai primei dinastii feudale din Ţara Românească, cea a Basarabilor, pentru a se realiza o cercetare ştiinţifică asupra originii lor, scutită de subiectivism, care să pună adevărul istoric în drepturile sale legitime, urmând a se stabili originea Basarabilor, despre care s-a spus că ar fi slavă, cumană sau valahă, românească.

"Proiectul este amplu şi vizează toţi domnitorii români din ultimii 1500 - 2000 de ani. Primul dintre ei este Vladislav I, cunoscut ca Vlaicu Vodă, din familia Basarabilor, care prin tradiţie îşi are originea în Ţara Românească, potrivit istoricilor, de la Radu Negru. Unii cercetători însă au început să-i atribuie o probabilă origine cumană, un popor originar din Asia. Vrem să punem adevărul istoric în drepturile sale legitime", declara Alexandru Simion, cercetător la Academia Română.

Domnitorii testați ADN

Specialiştii au deschis primul mormânt al unui domnitor, urmând să se preleveze probe ADN şi din mormântul aflat în incinta Mănăstirii de la Curtea de Argeş. Ulterior, arheologii se vor muta la Mănăstirea Cozia, situată pe Valea Oltului, la mormântul lui Mircea cel Bătrân, şi la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgovişte, unde se află capul domnitorului Mihai Viteazul. Din mormântul lui Vlaicu Vodă au fost prelevate o falangă a mâinii stângi, un molar şi un metatarsian drept, probe care în urma analizelor vor fi compromise total, şi s-au găsit umărul drept al cămăşii, cel stâng al tunicii, un fragment din cureaua de piele, mai mulţi nasturi ai tunicii şi 20 de mărgeluţe ale unei diademe. Materialele prelevate vor fi studiate în mai multe locuri din România şi din alte ţări.

Probele de la Curtea de Argeş vor fi transportate la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca şi, ulterior, la universităţi din Olanda, Anglia şi Spcoreania. "Lucrările se efectuează în baza avizului cu nr. 142/2012, care permite efectuarea unor săpături şi cercetări arheologice în situl Biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeş, operaţiunea este aprobată de Ministerul Culturii şi se realizează prin Academia Română şi Asociaţia Patrimonium Transsylvanicum", a declarat directorul Muzeului Municipal din Curtea de Argeş, arhitect Florin Scărlătescu.

Proiectul prevede săpături la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, probabil cel mai important loc din ţară pentru epoca medievală timpurie, dar şi în alte situri istorice, precum cele de la mănăstirile de la Cozia, unde este înmormântat Mircea cel Bătrân, care a domnit în perioada 1386 - 1418, Arnota, unde se află rămăşiţele lui Matei Basarab (1632 - 1654), Mănăstirea Dealu de lângă Târgovişte, unde a fost îngropat capul lui Mihai Viteazul (1593 - 1601) şi mănăstirea Curtea de Argeş, unde este înmormântat Radu de la Afumaţi.

Vladislav I

Vladislav I (născut în anul 1325 şi decedat în 1377) a fost domnitorul Ţării Româneşti între 1364 şi cca 1377. Este fiul lui Nicolae Alexandru, nepotul lui Basarab I şi frate al voievodului Radu I. Vladislav I este cunoscut şi sub numele de Vlaicu Vodă, datorită piesei de teatru omonime a lui Alexandru Davila. A acceptat suveranitatea maghiară, fapt pentru care a primit drept feude Amlaşul, Severinul şi Făgăraşul. Noul voievod va adăuga la titlurile moştenite şi pe acelea de Ban de Severin (în anul 1368) şi Duce de Făgăraş (în 1369). Numele lui Vlaicu Vodă poate fi asociat şi cu primele conflicte româno - turceşti desfăşurate în 1369. El participă alături de regele Ludovic la o luptă cu oşti ale sultanului Murad şi ale Ţarului de Tîrnovo, Ioan Alexandru.

Ulterior, în 1371, oastea lui va fi prezentă la Cirmen (Cernomen), alături de trupe bizantine şi sîrbeşti, fără a putea dobîndi, însă, victoria. Se pare că tot în vremea domniei sale, Chilia a revenit Ţării Româneşti. Participarea lui la lupta pentru triumful ortodoxiei la nord de Dunăre se va materializa prin consacrarea, în 1370, la Severin, a celui de-al doilea scaun mitropolitan muntean şi prin susţinerea călugărului de origine greacă Nicodim, creatorul tradiţiei monastice la nord de Dunăre. Lui Vladislav i se atribuie ridicarea Bisericii Domneşti din Curtea de Argeş. El este, în acelaşi timp, primul voievod al Ţării Româneşti care bate monedă, în preajma anului 1365-ducaţii de argint.

Biserica Domnească, patrimoniu UNESCO

Biserica Domnească din Curtea de Argeș este ctitoria lui Basarab I (1310 - 1352), terminată în anul 1352, în cadrul reședinței voievodale din secolul al XIII-lea. Biserica, monument în cruce greacă înscrisă, de tip complex, este una din cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii românești medievale, fiind cea mai veche ctitorie voievodală din Țara Românească[1]. Picturile murale interioare, deosebit de valoroase, sunt realizate în 1364 - 1369. Biserica este inclusă pe noua listă a monumentelor istorice: AG-II-m-A-13647 și în Lista Indicativă UNESCO. Arhitectura bisericii este una de tip bizantin, planul bisericii aparținând tipului "cruce greacă înscrisă", varianta constantinopolitană, încheiată cu trei apside la răsărit.

Ancadramentele din piatră sculptată ale ferestrelor datează din secolul al XVII, când biserica a fost renovată. Ctitoria Basarabilor de la Curtea de Arges e de dimensiuni mari: dreptunghiul în care se înscrie conturul exterior al planului sau are 14,55x23,50 m, iar înălţimea, măsurată la vârful acoperişului turlei, atinge 23,00 m. Volumul interior, bine echilibrat, cuprinde trei încăperi distincte: un pronaos îngust (2,80 m), un naos spaţios (11,80 x 12,40 m) şi altarul compus dintr-o absidă mare, centrală, încadrată cu două absidiole. Naosul, încăperea principală şi cea mai caracteristică a bisericii, cuprinde în mijloc patru stâlpi, dispuşi în plan pe o formă pătrată. Prin intermediul acestora, interiorul este împărţit în trei compartimente lungi, trei nave: una mediană, largă, şi două laterale, mai înguste, prelungite fiecare spre răsărit cu câte o absidă.