MOLDOVA ÎN GEOPOLITICA SUD-ESTULUI EUROPEAN LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XVIII-LEA. RELAŢIILE MOLDO-RUSE ŞI PRIETENIA DINTRE DIMITRIE CANTEMIR ŞI PETRU CEL MARE (II)

Ziarul Atac, 28 octombrie 2013, Ora 00:00

  • print
  • |
moldova-in-geopolitica-sud-estului-european-la-inceputul-secolului-al-xviii-lea-relatiile-moldo-ruse-si-prietenia-dintre-dimitrie-cantemir-si-petru-cel-mare-ii-1.jpg

Umanismul, ordinea naturală a lumii şi paradimele geopolitice cantemiriene

Gl.bg(r) MIHAIL ŢĂPÂRLEA, vicepreședinte al Asociației Europene "Dimitrie Cantemir"

Dimitrie Cantemir afirmă existenţa unei ordini neântrerupte a naturii şi chiar a unei evoluţii a lucrurilor după o lege a "mişcării ciclice", care presupune parcurgerea unor momente de creştere şi descreştere, considerând, totodată, că ordinea naturală niciodată nu poate fi încălcată, nici chiar de natura însăşi, care nu-şi poate modifica regulile.Ca umanist de mare profunzime, Cantemir a afirmat demnitatea omului, îndepărtându-se de doctrina bisericească. Binele public, interesele obşteşti, apărarea moşiei sînt norme supreme ale conduitei sociale preconizate de cărturar şi traduse în faptă, în primul rând, de el însuşi, prin opera şi activitatea sa. Cantemir cere ca omul să fie apreciat după învăţătura şi faptele sale, şi nu după origine. După Cantemir, omul este cea mai nobilă dintre toate făpturile. Nobleţea omului rezidă în raţiune, care îi conferă titlul de fiinţă conştientă de libertatea sa.

Omul nu mai este "rob, ci stăpân lumii", el e "cea mai de-a firea şi cea mai evghenichă", cea mai nobilă dintre toate fiinţele. În concepţia sa, omul este o fiinţă raţională şi liberă, care poate şi trebuie să se călăuzească în viaţă după "socoteala cea dreaptă", care îi permite "pe greşitoarea poftă să o stăpânească".

Scrierile istorice ale lui Cantemir sunt pătrunse de patriotism şi umanism civic. Ele, pe de o parte, argumentează românitatea şi continuitatea poporului iter, iar, pe de altă parte, emite ideea iminentei decăderi a Imperiului Otoman. Cu argumente ştiinţifice, demonstrează originea "nobilă", latină a poporului iter, unitatea şi continuitatea sa în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Elogiază civilizaţia antică şi cultura iter-romană. O ideie definitorie pentru profilul său umanist este şi aceea a trezirii "la lumină" a epocii în care a trăit, după "întunericul" de până atunci.

O contribuţie deosebită are Cantemir în domeniul filosofiei istoriei. Concepţia sa asupra istoriei afirmă existenţa unei ordini naturale, a unei legi istorice a evoluţiei ciclice, căreia i se supune orice existenţă particulară, orice formă statală, orice "monarhie". Scurta, dar consistenta, scriere "Interpretarea naturală a monarhiilor"(Monarchiarum physica examination), apărută, în limba latină, în 1714, este consacrată demonstrării pe plan iteratur a ideii succesiunii naturale a monarhiilor într-o ordine anumită. Lucrarea poate fi considerată ca una dintre primele încercări de filosofie a istoriei din Europa modernă.

Prin aceasta, Cantemir se relevă ca fiind unul dintre primii învăţaţi europeni care au susţinut ideea creşterii şi descreşterii imperiilor, supunând schema medievală a celor patru monarhii unei interpretări raţionaliste. Cantemir explică procesul natural al naşterii, creşterii, decăderii şi, în sfârşit, al pieirii acestor monarhii. Formularea "creşterii şi descreşterii" ca lege istorică universală îl apropie pe cărturarul iter de iluminism, scrierea lui precedând cu aproape două decenii lucrarea lui Montesquieu "Considerations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur decadence"(Consideraţii asupra cauzelor măririi şi decadenţei romanilor).

Cantemir a explicat mai amănunţit concepţia sa despre evoluţia imperiilor în cartea consacrată istoriei Imperiului Otoman şi în "Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor". Dimitrie Cantemir consideră istoria o ştiinţă cu anumite "canoane" - cum ar fi apelarea la documente, aprecierea critică şi interpretarea izvoarelor, probarea faptelor, evidenţierea cauzelor fenomenelor etc. El formulează un principiu metodologic modern când precizează că istoria "nu pofteşte credinţă", ci "ştiinţă". Astfel, opera lui D. Cantemir se înscrie în coordonatele umanismului renascentist de nivel iteratu şi reprezintă o deschidere spre ideile filosofiei moderne, ce aminteşte de titanii Renaşterii. Gândirea şi opera sa, străbătând distanţa de la scolastică la umanism şi ştiinţa europeană modernă, reprezintă, prin excelenţă, o întruchipare a sintezei dintre cultura Bizanţului, Orientului şi cea a Occidentului. Numeroasele sale lucrări sunt scrise cu candoare, curaj, claritate, onestitae intelectuală şi profunzime ştiinţifică, calităţi specifice marilor savanţi.

Opera cantemiriană se articulează într-un original itera teologico-filosofic, care dezvoltă unele puncte de vedere originale pentru sud-estul Europei şi pentru Occident în probleme ale cunoaşterii, ale universaliilor, ale raportului dintre iterat arbitru şi predestinaţie, insistând, în ultima instanţă, asupra ideii de „ordine naturală", ca necesară şi imuabilă.

Marele merit al lui Dimitrie Cantemir în istoria culturii româneşti este de a fi cel dintâi autor de scrieri filosofice şi creator al terminologiei filosofice. „Divanul, sau gâlceava Înţeleptului cu Lumea, sau giudeţul sufletului cu trupul", tipărit, în 1698, la Iaşi, în limbile română şi greacă, reprezintă primul tratat de filosofie morală în cultura română şi, totodată, prima afirmare a crezului umanist al lui Dimitrie Cantemir.

Încă din anul 1705, în capodopera sa literară - „Istoria ieroglifică"-, şi-a prezentat ideile sale politice fundamentale: necesitatea eliberării Moldovei de sub dominaţia otomană; dorinţa instaurării unui stat domnesc autoritar de tipul monarhiei absolute; domnia ereditară a familiei Cantemir etc.

Petru cel Mare - ţarul iterat şi artizanul modernizator al Maicii Rusia

Petru cel Mare (Piotr Veliki), pe numele său Piotr Alexeevici Romanov, s-a născut la Moscova, pe 9 iunie 1672. Avea o statură impresionantă, faţă de media de înălţime a oamenilor din epocă. Măsura doi metri înălţime, iar, din acest considerent, era uşor remarcat pe stradă, la palat, la evenimente mondene, ori atunci când se afla în mijlocul mulţimii. Petru, în vârsta de doar 10 ani, a fost declarat ţar, împreună cu fratele său mai mare, Ivan. Regentă era Sofia, sora sa vitregă. Jilţul imperial, din aceste motive, era dublu. A reprezentat singurul caz din întreaga istorie a Rusiei, când două iteratu, în acelaşi timp, au ocupat postul de ţar.

Ţara era cuprinsă haos, de corupţie şi scandaluri, iar la Curte existau sfetnici ipocriţi şi cupizi. Guvernarea se făcea după metode medievale. Pe fondul unui astfel de tablou politic, social şi economic, în anul 1694, la vârsta de 22 de ani, Petru devine stapân iteratu al destinelor Rusiei. Conform filosofiei politice a epocii, imperiile erau o emanaţie a voinţei divine, iar împăratul este alesul lui domnului, fiind omologul său pe pământ. Prin urmare, puterea ţarului este, de drept, absolută, întrucât are un caracter divin.

(va urma)

 

EDITORIAL

Atac la prostie si incompetenta

Atac la prostie si incompetenta

Atac la prostie si incompetenta De ce acest titlu de ziar, care, la o apreciere superficială, ar putea lăsa impresia că încalcă deontologia profesională. Deontologia jurnalistică. Nu ai voie să ataci persoane. Nimic  însă mai fals. Dimpotrivă! Publicaţia  relanseze presa adevărată, presa de informaţie şi atitudine, p ...

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
11:14
BREAKING NEWS:

„Atac la persoană” atacă din nou