MOLDOVA ÎN GEOPOLITICA SUD-ESTULUI EUROPEAN LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XVIII-LEA. RELAŢIILE MOLDO-RUSE ŞI PRIETENIA DINTRE DIMITRIE CANTEMIR ŞI PETRU CEL MARE (V)

Gl.bg(r) MIHAIL ŢĂPÂRLEA, vicepreședinte al Asociației Europene "Dimitrie Cantemir"

Tratatul de la Luţk⁶

Dimitrie Cantemir era considerat de către otomani un supus fidel, având o neclintită credinţă faţă de Poartă. Cei 22 de ani petrecuţi, cu mici intermitenţe, la curtea sultanilor turci, educaţia primită, opera sa ştiinţifică şi filosofică, precum şi participarea sa la unele expediţii militare turceşti, au fost argumente solide că l-au determinat pe sultanul Ahmed al III-lea (1703-1730), să decidă înscăunarea prinţului moldovean pe tronul Moldovei.

La ceremonia ce a avut loc, la Iaşi, în noiembrie 1710, a participat sultanul personal, ceea ce constituia un act de apreciare la adresa principelui iter, care, în acelaşi timp, evidenţia şi importanţa pe care Imperiul Otoman o acorda Moldovei.

În viziunea sultanului, domnitorul moldovean avea misiunea de-al ţine sub "supraveghere" pe Constantin Brâncoveanu, bănuit că ar avea planuri de a trece de partea ruşilor. Cantemir trebuia să fie şi o "iscoadă" a Porţii, care dorea să cunoască întenţiile şi planurile ţarului. În urma stăruinţelor lui Carol al XII-lea, aflat sub protecţie turcească la Tighina, şi ale lui Ludovic al XIV-lea, otomanii pregăteau un război împotriva Rusiei.

Urmare a propriilor convingeri, şi urmărind scoaterea ţării de sub suzeranitatea otomană prin "varianta rusă", Dimitrie Cantemir a conceput, redactat şi a propus lui Petru I un tratat secret de alianţă, care avea drept scop eliberarea ţării de sub dominaţia turcă şi păstrarea identităţii statale a Moldovei. Tratatul a fost remis lui Petru I de catre Ştefan Luca, trimisul domnitorului moldovean. Tratatul a fost încheiat la Luţk (Luţkla) în Polonia (azi în Ucraina), la 13 aprilie 1711. Aprobat de ţar, documentul, potrivit practicilor vremii, a fost promulgat sub forma unui iterat împărătăsc acordate domnului Ţării Moldovei de către Petru I. Tratatul de la Luţk cuprinde un preambul şi 17 articole.

În preambul, după ce se afirmă reaua credinţă a turcilor faţă de respectarea înţelegerilor convenite, se scria "... prea strălucitul domn şi principe al ţării Moldovei, Dimitrie Cantemir, ca un creştin drept şi credincios şi luptător pentru Isus Hristos, a chibzuit că este spre binele numelui lui Hristos, mântuitorul nostru, să trudească alături de noi şi pentru eliberarea slăvitului popor moldovenesc, aflat sub cârmuirea lui, care pătimeşte împreună cu alte popoare creştine sub jugul barbarilor, necruţând, de asemenea, viaţa şi starea sa, ne-a dat de ştire prin scrisorile sale despre gândul său, dorind, aşadar, să fie sub protecţia măriei noastre, ţarul, cu ţara şi poporul Moldovei. De aceea, noi, văzând această râvnă creştinească a sa, îl primim pe principe sub apărarea noastră prea milostivă şi ne învoim cu articolele propuse de dânsul mai jos".⁷

În primul articol, se stipula că ţarul ia "sub oblăduire" pe domn şi întreg poporul ţării. Conform articolului doi, domnul Moldovei se itera să se alăture cu armata oastei ruse. În caz de campanie, trupele moldovene urmau să fie întreţinute pe cheltuiala vistieriei ruseşti. În situaţia în care Moldova nu îşi putea conserva independenţa, în acricolul doi, se scria că Dimitrie Cantemir "... va fi sub protecţia noastră şi supus al măriei noastre ţarului şi urmaşilor noştrii, el şi urmaşii lui, în veci".⁸

După scuturarea stăpânirii otomane, Moldova va înceta să mai plătească iterat şi alte dări Porţii, se revenea la "Status quo ante bellum" iterature al Ţării Moldovei de până la instaurarea dominaţiei otomane. În acest sens, în articolul 11, se insera că "Pământurile principatului Moldovei, după vechea hotărnicie moldovenească asupra cărora domnul va avea drept de stăpânire sunt cele cuprinse între râul Nistru, Cameniţa, Bender, cu tot ţinutul Bugeacului, Dunărea, graniţele ţării Munteneşti şi ale Transilvaniei şi marginile Poloniei, după delimitările făcute cu acele⁹"

În continuare, se arăta că Moldova urma să treacă sub protectoratul Rusiei, care garanta integritatea teritorială a Principatului şi se itera să nu se amestece în treburile lui interne. Scaunul domnesc era rezervat dinastiei Cantemireştilor, modalitate prin care Moldova trebuia să devină o monarhie absolută şi ereditară. Totuşi, ţarul putea să-l înlocuiască pe domnitor numai dacă acesta părăsea credinţa ortodoxă sau lupta antiotomană. Important este şi articolul 15, care conţinea următorul text "Proprietăţile şi palatele pe care el (Dimitrie Cantemir) le are la Ţarigrad şi le lasă acolo pentru măria noastră ţarul, îi vor fi despăgubite de măria noastră ţarul cu altele, la Moscova, deopotrivă şi asemănătoare cu acelea".¹⁰

Această prevedere a permis împropietărirea lui Cantemir cu domenii însemnate şi locuinţe la Harkov, Moskova şi Sankt Petersburg. Prin prevederile tratatului, ţarul "...anula promisiunea facută altcuiva privind domnia Moldovei".¹¹ Se pare că această promisiune fusese dată lui Constantin Brâncoveanu. Unele surse documentare spun că promisiunea a fost făcută şi lui Francisc II Rakoczy.

Articolul final prevedea intrarea în vigoare a Tratatului şi a Diplomei „... după ce îi vor fi înfăţişate prea strălucitului domn Dimitrie Cantemir" şi după ce acesta „..ne va depune jurământ de credinţă în faţa Preasfintei Treimi că se va supune întotdeauna poruncilor noastre şi ne va sluji cu slujbă credincioasă şi cinstită şi, după ce va iscăli cu mână proprie acel jurământ şi aceste puncte, le va trimite măriei noastre ţarului şi se va strădui a le aduce la îndeplinire nestrămutat, iar după intrarea oştirilor noastre va aduce pe toţi boierii mari şi mici, oştirea şi tot poporul moldovenesc ca să ne jure credinţă şi se va uni cu oştirile noastre. Pentru aceasta, în schimb, noi, marele stăpânitor, măria noastră ţarul, făgăduim să-l apărăm pe el şi tot poporul moldovenesc de toţi duşmanii şi să nu-l părăsim niciodată. Pentru întărirea acestora s-a dat această diplomă împărătească a noastră, semnată cu mână proprie şi pecetluită cu pecetea noastră de stat la Luţk, aprilie, ziua 13, anul 1711".¹²

După unele aprecieri, Tratatul de la Luţk este un model de prudenţă şi abilitate diplomatică, prin care Dimitrie Cantemir urmărea obţinerea independenţei şi integrităţii teritoriale a Moldovei. Principatul Moldovei trebuia să recunoască puterea supremă a Moscovei, păstrându-şi statutul de independenţă şi tradiţiiile neamului. Privilegiile boierimii rămâneau neschimbate. Moldovei urma să-i fie întoarse pământurile acaparate de turci, ce au fost transformate în raiale. Acordul a fost salutat de majoritatea populației Moldovei. Au fost şi boieri potrivnici, care doreau ca ţara să rămână, în continuare, sub dominaţia otomană. Deşi turcii puseseră mari "speranţe" în Cantemir, el "a trecut la ruşi", apreciindu-se că tratatul este consecinţa "trădării⁸" domintorului moldovean. De asemenea, unii istorici au apreciat că Tratatul de la Luţk a fost un factor premergător pentru cele 12 invazii ruseşti în România, ce au avut loc în perioada 1711-1944.

Având în vedere şi trecerea frontierelor sovietice de către trupele române, sub comanda generalului Ion Antonescu, în anul 1941, scorul este de 12 la 1 în favoarea Rusiei. În concluzie, se poate spune că paleta interpretărilor este foarte diversă, de la un act progresist la o adevărată catastrofă diplomatică şi statală.

Prietenia Cantemir-Petru I¹³

Pe la mijlocul lunii iunie 1711, Dimitrie Cantemir a fost informat că unităţi de „oaste moschicească au trecut Prutul pre la Zagarance", cum mărturiseşte cronicarul Ion Neculce. Această masivă trecere de oaste avea să fie urmată de vizita în Ţara Moldovei a ţarului Petru cel Mare. La 24 iunie 1711, ţarul Petru I a ajuns, la Iaşi, pentru a se sfătui cu cu Dimitrie Cantemir şi cu marii boieri moldoveni. Pentru a se realiza o unitate de acţiune cu trupele ruse, Dimitrie Cantemir s-a deplasat în tabăra acestora organizată „în Branişte de la Ţuţora". Aici a aflat că, la 24 iunie 1711, Petru I a sosit la Iaşi, în Curtea Domnească. Oarecum luat prin surprindere, Cantemir s-a întors în Capitală, cel mai probabil în cursul nopţii aceleiaşi zile. Axinte Uricariul, participant la acest eveniment, prezintă vizita astfel: „Caimacamii, împreună cu alţi boieri şi orăşeni bătrâni mai de cinste şi mitropolitul cu tot clirosul... blagoslovindu-l cu crucea şi cu aghiazmă stropindu-l şi boiarii toţi i-au sărutat mâna împăratului... şi au venit la Iaşi... de au mas (au fost găzduiţi, n.n.) în curtea domnească... unde a venit şi împărăteasa".

Prima întâlnire între Dimitrie Cantemir şi Petru cel Mare a avut loc, la Iaşi, în dimineaţa zilei următoare, duminică 25 iunie 1711, pe când „împăratul venea de la feredeu (baie) şi în curte, la scări, s-au adunat (s-a întâlnit Dimitrie Vodă, subl. N.) cu împăratul, de i-au sărutat mâna şi împăratul l-a sărutat pe cap, luându-l în braţe şi ridicându-l sus cu o mână, fiind Vodă om scund şi împăratul om deafirea întru tot şifaeş (mare, înalt)".¹³ Ion Neculce mai adaugă, referitor la această primă întâlnire, că Dimitrie Cantemir împreună cu împăratul „au îmblat pre toate mănăstirile... De le-au vădzut, şi din toate i-au plăcut mănăstirea Golâe (Golia, subl. A.)... şi mult lăuda împăratul lucrurile, chipul şi toate obiciele moldovenilor". Seara, domnitorul moldav, zice cronicarul, „au făcut vodă împărăţiei masă frumoasă în curţile domneşti, în casa ce mare... iar când au fost să şadză împăratul la masă, n-au vrut să şadză în capul mesei, ce-au şedzut în scaon lângă masă, iar în capul mesei au pus pe Vodă ...." Cronicarul Ion Neculce a descris atmosfera ce domnea la acea masă împărătească: „Să ospătă şi să veseli pre frumos cu vin de Cotnar şi lăuda vinul foarte. Şi încă mai bine le plăce vinul cel cu pelin, şi mult să miră cum spre partea lor nu să face vin cu pelin aşe bun".

Axinte Uricariul arată că atunci când „în capul scaunului au pus pe Vodă, şi când au vrut să şadză, au sărutat mâna împăratului şi el încă l-au sărutat pre cap şi la paharul dintâi iar au făcut sărutare... Şi aşa cu toţii s-au veselit cu tabulhanaoa (muzica orchestrală subl. N.)". Este remarcat faptul că „în casa mică ospătau doamna lui Vodă (Casandra,soţia lui Dimitrie, nn.) cu împărăteasa (Ecaterina, subln. N) şi cu giupânesele (soţiile boierilor, subl. Autorului)".

În ceea ce priveşte apropierea şi prietenia dintre cei doi demnitari, cronicarul mai consemnează faptul că împăratul „să tindă cu amândouă mânule şi cuprinde pre Vodă de grumadzi şi-l săruta pe faţă, pe cap şi pe ochi, ca un părinte pre un fiu al său".

A doua zi, luni dimineaţa, „au ieşit împăratul făr de veste - spune cronicarul - pe poarta despre grajduri singur, pe jos şi au mersu la Trei Sfetitele (Biserica „Sf. Trei Ierarhi") de s-au închinat, sărutând sfintele icoane şi moaştele Preacuvioasei Paraschevei. Acolo s-au întâmplat şi Ghedeon mitropolitul şi poftiia pe împărat să şadză în scaunul cel domnesc şi n-au vrut, ci tot în picioare au stătut... Eşind din biserică s-au suit la trapeza egumenului. Atunce au sosit şi curtenii lui... şi Vodă cu curtea lui... îşi tocmise de au fost stând de-a rândul toţi polcovnicii şi rotmistrii ce-i făcuse din moldoveni. Şi trecând împăratul pentre dânşii..... i-au sărutat mâna toţi pe rând".

După acest moment, cei doi au trecut şi pe la Mitropolie, şi pe la alte biserici, unde s-au închinat, apoi „au trecut pe la curtea domnească şi până seara au purces iar la obuz, la Prut, cu împărăteasa". Aşadar, acestea sunt descrierile referitoare la întrevederea lui Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare la Iaşi.

A doua întîlnire dintre Cantemir şi Petru I, a avut loc chiar de ziua onomastică a ţarului, praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, pe malul Prutului, în tabăra de la Seimeni, pe malul stâng al Prutului. Scopul întâlnirii, pe lângă aniversarea zilei onomastice lui Petru I, l-a reprezentat definitivarea planului de acţiuni comune contra trupelor turceşti.

Referitor la acest moment, cronicarul Ion Neculce, care era printre boierii invitaţi la această serbare, ne spune că împăratul i-a spus lui Vodă „să ie cu dânsul 15 boieri, pe care-i vor place lui, să-i cinstească aacolo. Şi să margă şi mitropolitul ţării să slujască liturghia în beserica de cortu. Şi au pus de au cumpăratu şi câteva vasă de vin, să fie de cinstit oştenii, că atunce era şi sărbătoare... fiind şi numele lui Petru. După ce s- a asistat la Liturghia săvârşită de Ghedeon, mitropolitul Moldovei, şi de Theofan Prokopovici", cei doi şefi de stat au intrat în alt cort, „unde au pus masă... gios pre pământ... şi ne-au cinstit pre bine şi frumos şi mai pe urmă ne-au închinat însuşi împăratul, cu nişte vin al lui de la franoji, care îndată cum au băut, au mărmurit toţi de beţi, bând de acel vin".

A doua zi, domnitorul Ţării Moldovei, împreună cu boierii s-au întors la Iaşi „unde după slujbă au strâns pre alţi boieri şi arhierei... în beserica domnească... Unde au cetit catastiful cel de tocmeală, ce au făcut", fiind vorba de Diploma cu 17 puncte dată de Petru I domnitorului Moldovei. Ţarul a avut prilejul să-l cunoască bine pe Dimitrie Cantemir, să fie impresionat de calităţile sale personale. Ţarul a schiţat un"portret" al lui Cantemir, scriind în jurnalul său de campanie următoarele: „Acest domn este un om foarte deştept şi în stare să povăţuiască... o persoană foarte isteaţă, inteligentă şi abilă"¹⁴.

Astfel, s-au încheiat întâlnirile dintre cei doi şefi de stat din vara anului 1711 pe pământul Ţării Moldovei. Petru I, avea să fie impresionat de fastul cu care a fost întâmpinat, de nobleţea poporului român, de calităţile de excepţie ale lui Dimitrie Cantemir. De aceea, putem considera că cele două întâlniri ale ţarului Rusiei cu domnitorul moldovean, şi prietenia dintreei, au reprezentat un eveniment împortant pentru geopolitica vremii din sud-estul Europei.

⁶Ion Neculce - "Letopiseţul Ţării Moldovei", Bucureşti, 1980, p. 188-202

^7-10Ibidem

¹¹Ibidem 12. A. Xenopol, Ibidem

¹³Notă: Înformaţiile de la acest capitol, în cea mai mare parte a lor, au fost culese din Ziarul Lumina, ediţia electronică, din 3 septembrie 2011; site „ziarullumina.ro/documentar/petru-cel-mare-moldova-de-acum-300-de-ani"‎

¹⁴Ion Focseneanu - "Tratatul de la Luţk şi iteratu ţarului Petru I în Moldova (1711", în "Studii privind relaţiile româno-ruse", Bucureşti, Academia Republicii Populare Române. Institutul de studii românosovietic, 1963, p. 34.