Deși știa că tatăl său a fost șef în Securitate în 1949, Rafila îl lăuda în interviuri
Constantin Georgescu, 14 noiembrie 2022, Ora 13:23
- |
-
- Tweet
Deși știa că tatăl său a fost șef în Securitate în 1949, Rafila îl lăuda în interviuri
Desigur că fiul nu are legătură cu faptele tatălui dar ceea ce este inadmisibil este încercarea candidatului PSD la Camera Deputaților de a-i crea în mod complet inutil, în interviuri, o imagine idilică de medic de familie iubitor de oameni.
PSD nu se dezminte în alegerea candidaților la alegerile parlamentare. Întrebat la B1TV dacă tatăl său a lucrat în aparatul fostei Securități, profesorul Alexandru Rafila a răspuns: ”Da, a lucrat până în 1949, în iunie. Eu nu știu foarte multe lucruri, am aflat despre aceste lucruri când eram student”. ”Tatăl meu a terminat Facultatea de Medicină în 1960. Eu m-am născut în 1961, iar evenimentele la care faceți referință s-au petrecut în anii ’48-’49”. Chestionat apoi dacă tatăl său este aceeași persoană din documentele CNSAS în care se menționează că este născut în URSS în 1920, după cum a relatat Newsweek, Rafila a replicat: ”Da, este adevărat. Bunicul meu a fost prizonier în Rusia, a lucrat în Armată, a fost prizonier și s-a întors cu un copil din Rusia, tatăl meu”.
Despre uciderea unor țărani din Valea Crișului Alb de Alexandru Rafila la sfârșitul anilor ’40, nu a fost implicat în acel masacru. ”Acel lucru s-a întâmplat la două luni și jumătate după ce tatăl meu fusese exclus din Securitate și dat afară din Partidul Comunist Român. El era membru de partid. Iar tatăl meu, ulterior, a avut de suferit. A fost exclus din Facultatea de Medicină timp de 6 luni pentru că a fost considerat un element dușmănos. El nu a fost implicat în acel masacru”, a precizat Alexandru Rafila la B1TV.
Rafila nu numai că a ascuns acest lucru opiniei publice dar chiar și-a lăudat tatăl în interviuri, mândru de activitatea acestuia deși acum recunoaște că știa încă din studenție ce funcție odioasă ocupase tatăl său:
„Tatăl meu era medic de familie, avea foarte mulți pacienți și era foarte dedicat activității lui, iar eu auzeam multe relatări despre problemele pe care oamenii le au legat de starea de sănătate și cum poți să-i ajuți ca medic.
Acesta cred că a fost lucrul care m-a influențat mult în alegerea profesiunii.”
