Viata bate filmul: Despartire FORTATA a parintelui de copilul minor

Am primit pe adresa redactie o scrisoare prin care un parinte, stabilit in SUA,  este pe cale sa fie luat de langa copiii sai aflati in patria respectarii drepturilor omului, mai exact AMERICA, tara tuturor posibilitatilor. In radurile de mai jos , puteti lectura strigatul de ajutor al acestui tata care urmeaza sa fie trimis, in scurt timp, in ROMANIA.

Povestea lui Asan Ervin, constantean din minoritatea turca si plecat inainte de Revolutie in SUA face ca viata sa bata filmul.

Dupa ce România și-a câștigat independența, cetățenii turci care au rămas în Dobrogea le-au fost îngrăde drepturile și ușor, ușor li s-au luat terenurile și posesiunile de valoare. 

Deoarece erau mai închis la culoare au fost discriminați ca fiind țigani și prin mijloace nelegale au fost ostracizati și marginalizați de societatea romaneasca.

După perioada legionară în care o mare  parte a comunității a fost dusă în lagăre de exterminare fiind asemuita cu tiganii din cauza cularii inchise a pielii a urmat o alta nedreptate istorica in timpul comunismului.

O mare parte a familiei a stat in puscariile comuniste, au fost stramutati din locuinetel lor si s-a stabilit domiciliul obligatoriu in conditii inumane.

În acea perioadă  nu se putea termina cursurile unei școli care  să te propulseze în viață, de către copii familiilor de turci astfel ca dreptul si posibilitatea de a putea citi si informa nu existau.

În aceste condiții familia mea a decis să plece din România spre țara tuturor posibilităților unde libertatea este înscrisă în Constituția SUA.

Ratiunea parintilor  de a emigra in USa a fost aceea de a incerca sa-si protejeze copii, in vremurile tulburi ce simtea ca vor continua in Romania, de stigmatizarea si nedreptatile la care regimul comunist l-ar fi putut supune (nedreptati care, dealtfel, oricum s-au intamplat !).

Părinții mei, impreuna cu fratii mei si  subsemnatul, au fost obligați să plecam în 24 de ore fără a putea să-și ia nici un bun de valoare si nici macar amintirile familiei.

Toti am ajuns în Atena după o chinuitoare călătorie iar aici a trebuit să dormim trei zile în aeroportul , în așteptarea avionului care să ne ducă în patria mult visata.

Tatal meu a devenit cetatean american iar mama a avut rezidentatoata toata viata ei in SUA.

Aceasta a venit sa isi viziteze rudele in Romania si s-a taiat la un deget.

Ducandu-se la spital a fost lasata sa astepte ore in sir tot din cauza pielii inchise.

Din aceasta cauza si ca nu a putut sa explice angajatilor spitalului care nu o ascultau ...a decedat !

Decesul a fost ca urmare a neacordarii tratamntului spitalicesc si a facut septicemie !

Experienta foarte dura si nemeritata a vietii lui Asan Nagie (mama mea) ce cu siguranta a contribuit la sfarsitul ei la o varsta prematura.

 Astfel in Romania Asan Ervin a purtat inca de la nastere stigmatul dat de statutul de a fi fiul uni „element anti-social” determinat doar de culoarea inchisa a pielii, lucru ce i-a adus numeroase piedici in cariera sa (refuzul de a fi primit de unele scoli, refuzul unui loc de munca mai tarziu etc.), pe de alta parte a trebuit de foarte, foarte tanar sa preia rolul de cap de familie si sa intretina un tata (Asan Chiazim) grav bolnav de necazurile si nedreptatile pricinuite de situatia sotiei sale si a restului familiei

De aceea am decis toata familia sa renuntam la orice legatura cu Romania.

Astfel fiul meu cel mare Osman Ergan Johnny este cetatean american ca si copilul meu cel mic Osman Ates.

Autoritatile americane doresc sa ma expulzeze de langa copii mei si sa rupa legaturile de familie dintre tata si fii sai, precum si dintre restul familiei mele (fratii si surorile mele care traiesc si locuiesc in Usa).

Aceasta situatie a mai fost intalnita in USA in Pennsylvania Tork County.

Procurorul care se ocupa de imigrati in York, Craig Trebilcock, a spus reporterilor publicatiei Daily Record ca guvernul a aplicat legea fara sa se gandeasca la efectele pe care le-ar putea avea asupra familiei Ostafi.

"Cum poate aceasta situatie sa fie vazuta ca un lucru bun: sa scoti afara din tara un tata si sa-i lasi familia fara nici un sprijn? Chiar si procurorii care s-au ocupat de caz sunt discreti. La ce poate duce un asemenea lucru? Ce castiga tara din asta? Au despartit o familie."

Neavand cazier si avand de crescut un minor si a pastra legaturile cu celalalt fiu deportarea apare ca o masura care imi va anula sansele sa pot auzi primele vorbe ale copilului meu, sa ii urmaresc zambetul si sa il pot strange la piept in fiecare zi.

Scoaterea fortata a lui Osman Ervin din familia acestuia si din mediul in care a trait si si-au desfasurat activitatea, va avut urmari in plan psihic care nu pot fi inlaturate niciodata atat pentru acesta cat si pentru copii sai. Trauma psihologica pe care a suferit-o in acest timp in care a trait cu sentimentul nedreptatii in suflet, a lasat urme adanci si ireparabile atat pentru el cat si pentru toata familia sa.

In Statele Unite persoanele deținătoare de o viză neexpirată sau un rezident permanent, pot fi deportate fiind la alatitudinea ofiterilor de la Imigrari si pot contesta situatia doar daca au destui bani sa isi angajeze avocati din mari corporatii.

Iar acest lucru face ca intretinerea minorului Ates sa fie primejduita prin lipsa mijloacelor de trai si rationalizarea mancarii pentru plata onorariilor.