Cimitirul Vesel de la Săpânţa, una din atracţiile Maramureşului

Numele cimitirului vine de la multitudinea de cruci multicolore şi de la poeziile satirice şi epitafele care sunt inscriptate pe cruci.
Faima localităţii Săpânţa se trage de la renumitul său Cimitir Vesel, care a devenit o importantă atracţie turistică.

Legenda spune că atitudinea veselă în faţa morţii este un obicei al Dacilor care credeau în viaţa veşnică iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o altă lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfârşit tragic ci ca pe o şansă de a întâlni zeul suprem Zamolxe.

Cimitirul datează de la mijlocul anilor 1930 şi este creaţia artistului popular Stan Ion Pătraş, sculptor, pictor şi poet în acelaşi timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveală această monumentală şi renumită operă de artă. Mai bine de 50 de ani artistul a creat sute de cruci din lemn inscriptate în stilul său caracteristic. După moartea lui în 1977 opera lui a fost continuată de ucenicul său, Dumitru Pop Tincu.

Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care este inscriptat manual după ce a fost tăiat şi uscat. În partea de sus a fiecărei cruci există un basorelief cu o scenă din viaţa celui decedat. Scenele sunt simple şi am putea spune chiar naive în stil, dar aduc din trecut viaţa locuitorilor satului, prezentând un aspect relevant din viaţa fiecăruia. Ele prezintă femei torcând lână, ţesând covoare sau făcând pâine, bărbaţi care taie lemne sau ară pământul, pastori cu turmele, lucrători în lemn, lăutari şi multe alte ocupaţii.

După ce crucea este sculptată, ea este pictată de obicei cu un fundal albastru aşa numitul "Albastru de Săpânţa". Scenele sunt pictate folosind culori vibrante: galben, roşu, alb şi verde.

Nici o cruce nu e terminată fără o scurtă poezie, câteva rime simple, între 7 şi 17. Epitafurile sunt sincere, spontane şi scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedată celor care trăiesc. Stilul este liric, dar satira se găseşte frecvent. Fiecare poem conţine numele celui decedat precum şi un aspect esenţial din viaţa respectivei persoane.

Cu desenele şi poemele lor, Stan Ioan Pătraş şi Dumitru Pop Tincu, au reuşit să recreeze un întreg sat şi au dat oamenilor o a doua viaţă după moarte. Cele mai mult de 800 de cruci pictate constituie o arhivă vastă, care păstrează istoria locuitorilor din Săpânţa.

Un celebru epitaf

Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu şi cetea ea
Voi care treceţi pa aici
Încercaţi să n-o treziţi
Ca acasă dacă vine
Iarai cu gura pa mine
Da aşa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacră-mea