Fascinanta PRAGA

Praga (in limba ceha: Praha) este capitala Republicii Cehe. Orasul este situat pe raul Vltava, in Boemia Centrala si are aproape 1,2 milioane de locuitori, in numarul carora nu sunt luati in consideratie cei aproximativ 300.000 de navetisti, care lucreaza in oras, dar nu locuiesc aici.

Praga are diferite supranume, printre care Praga mater urbium ("mama oraselor"), "Orasul celor o suta de clopotnite" sau "Orasul de aur". Din 1992, centrul istoric al Pragai a fost inclus pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul cultural mondial.

Teritoriul pe care se afla azi Praga a fost locuit inca din Paleolitic. Cu mai multe secole in urma, prin zona treceau drumurile comerciale care legau zonele sudice si nordice ale Europei si care urmau cursurile principalelor rauri din regiune. De prin anul 500 i.Hr., triburile celtice numite Boii au locuit in regiunea care avea sa primeasca numele lor - Boemia. Triburile germanice ale marcomanilor au migrat in Boemia in anul 9, sub conducerea regelui Maroboduus. O parte a celtilor a migrat catre sud, in vreme ce restul lor a fost asimilat de marcomani. In anul 568, cea mai mare parte a marcomanilor, insotiti de membrii altui trib germanic, lombarzii, au migrat spre sud. Marcomanii ramasi au fost asimilati de slavii apuseni, care au invadat regiunea. Tribul slav ceh a sosit in regiune, in secolul al VII-lea.

In conformitate cu o legenda a intemeierii natiunii cehe, regina Libuše s-a casatorit cu un plugar umil pe nume Přemysl, fondand Dinastia Přemyslid. Legendara regina, care-si avea resedinta in castelul Libušin din centrul Boemiei, ar fi avut un sir de viziuni profetice cu privire la viitorul natiunii sale. (Cercetarile arheologice au demonstrat existenta unei resedinte regale, in secolul al VII-lea, la Libušin). Una dintre aceste profetii a fost in legatura cu gloria orasului Praga. Regina ar fi spus: "Vad un oras intins, a carui glorie va ajunge la stele! Vad un loc in mijlocul unei paduri, unde o costisa prapastioasa se ridica deasupra raului Vltava. Zaresc un om, care ciopleste pridvorul (prah) pentru casa. Un castel numit Praha va fi construit aici. Cand printii si ducii se vor opri in fata pragului, ei se vor inchina la castel si la orasul inconjurator."

De prin anul 800, monarhii cehi au cucerit aproape intreaga Boemie. Primul monarh boemian atestat documentar este printul Borivoj Přemyslovec, care a domnit in a doua jumatate a secolului al IX-lea. Sotia printului, Liudmila (care a devenit sfanta patroana al Boemiei dupa moarte), a fost crestinata de Sfintii Metodie si Chiril, care au adus crestinismul in regiune, in 863. Borivoj si-a mutat resedinta din asezarea fortificata Levý Hradec intr-un palat numit Praha. Curtea palatului a fost numita, la randul ei, tot Praha, locatia fiind cunoscuta drept Castelul Praga. Incepand cu domnia lui Borivoj, Castelul Praga a devenit resedinta regilor cehi. Castelul Praga a devenit cea mai mare fortareata locuita din lume si este azi resedinta Presedintelui Cehiei.

Nepotul lui Borivoj, Printul Wenceslas, a initiat relatii prietenesti cu Dinastia Saxona. Wenceslas dorea ca Boemia sa devina un partener egal intr-un mai mare imperiu, asa cum mai facuse parte, de exemplu, din Moravia Mare, fondata in secolul al IX-lea pentru a face fata atacului avarilor. Orientarea pro-saxona nu a fost acceptata de fratele lui Wenceslas , Boleslav, si se presupune ca aceste neintelegeri au fost motivul principal al asasinarii lui Wenceslas la 28 septembrie 929. Printul a fost ingropat in Rotonda Sfantului Vit, biserica pe care o ctitorise in timpul vietii, aflata pe locul in care se inalta azi Capela Sfantului Wenceslas din Catedrala Sfantului Vit. Dupa cativa ani, Wenceslas a fost canonizat si a devenit cel mai iubit sfant protector al Boemiei. El este "Bunul rege Wenceslas" din colindele boemiene de Craciun. In 962, Boleslav si-a schimbat politica si Boemia a devenit parte a nou instituitului Imperiu Roman cu Otto I, imparat din dinastia Saxona.

Pe la inceputul secolului al X-lea, zona din jurul Castelului Praga s-a dezvoltat intr-o importanta locatie pentru comert, un loc frecventat de negustorii din intreaga Europa. In 965, negustorul si calatorul evreu Ibrahim ibn Ya'qub scria: "Praga este construit din piatra si var si este cel mai mare centru comercial. Slavii sunt cu totii curajosi si viteji... Ei ocupa pamanturile care sunt cele mai fertile si pline cu diferite alimente."

In 973, a fost fondata in Boemia o episcopie cu sediul pe teritoriul Castelului din Praga. Primul episcop ceh a fost Adalbert, care avea sa fie canonizat in 999 pentru a deveni sfant al bisericilor ceha, poloneza si maghiara.

Alaturi de asezarea fortificata a Pragai, o alta asezare fortificata avea sa fie construita in secolul al XI-lea pe celalalt mal al raului Vltava la Vysehrad in timpul domniei printului Vratislav II. Dupa 1085, Vysehrad a devenit, pentru scurta vreme, orasul de scaun al monarhilor cehi.

Printul Vladislav II, incoronat in 1158, a fost ctitorul unui mare numar de biserici si manastiri. Manastirea Strahov a fost construita in 1142. Primul pod peste raul Vltava - Podul Judith - a fost construit in 1170. Acest pod s-a prabusit in 1342, iar noul pod, numit mai tarziu Podul Carol, a fost construit in 1357.

In 1212, Boemia a devenit regat in momentul in care Printul Premysl Otakar I a fost ridicat la rangul de rege prin mostenirea primita de la Frederick al II-lea, cel care avea sa devina, in 1215, imparat. Acest nou statut avea sa devina oficial prin documentul cunoscut ca "Bula de aur a Siciliei". Fiica regelui Agnes, a fost sanctificata dupa moarte. Agnes a preferat sa se calugareasca, in loc sa se casatoreasca cu imparatul Frederick al II-lea. In timpul domniei regelui Premysl Otakar I a inceput colonizarea pasnica a Boemiei cu germani. Colonistii germani au fost invitati in Boemia si Moravia. Pentru mai multe sute de ani, pana la dezvoltarea nationalismului, existenta unei minoritati germane nu a reprezentat nicio problema.

In secolul al XIII-lea, orasele au cunoscut o dezvoltare importanta. In jurul Pragai vechi trei asezari au primit privilegiile de oras. Asezarea de la poalele Castelului Praga a devenit Orasul Nou Praga, in 1257, in timpul domniei regelui Otakar al II-lea (fiind botezat mai apoi Malá Strana - Noul Oras Praga). Orasul Hradčany din imediata apropiere a Castelului Praga dateaza din 1320. Pe celalalt mal al Vltavei, Stare Město - Vechiul Oras Praga - primise, deja, privilegiul de oras in 1230.

In secolul al XIII-lea, regele Premysl Otakar al II-lea a fost cel mai puternic rege al Sfantului Imperiu Roman de Neam German, el primind supranumele de Regele de fier si aur. El a mai domnit in alte sapte tari, iar autoritatea sa se intindea din Silezia pana la coasta Adriaticii.

Dinastia Premyslovec a domnit pana in 1306, cand s-a stins linia sa masculina. Tronul a fost mostenit de Dinastia Luxembourg, odata cu mariajul dintre Eliska, sora ultimului rege Premyslovec, si Jan de Luxembourg.

Orasul Praga a inflorit in secolul al XIV-lea, in timpul domniei lui Carol al IV-lea al Sfantului Imperiu Roman de Neam German din Dinastia Luxembourg. Carol era fiul printesei cehe Eliska Premyslovna si a lui Jan de Luxembourg. Nascut la Praga, in 1316, Carol a devenit rege al Boemiei dupa moartea tatalui sau, in 1346. Datorita eforturilor lui Carol al IV-lea, episcopia din Praga a fost ridicata la rangul de arhiepiscopie in anul 1344. La 7 aprilie 1348, Carol a fondat prima universitate din Europa Centrala, Rasariteana si Nordica, care, in zilele noastre , ii poarta numele. Universitatea Carol este cea mai veche universitate ceha si prima universitate germana. In acelasi an, Carol al IV-lea a fondat Nove Město - Orasul Nou, vecin cu Stare Město - Orasul Vechi. Carol a reconstruit Castelul Praga si Vysehradul, a reconstruit unul dintre podurile ruinate de pe Vltava, care poarta azi numele sau - Podul Carol. Tot in timpul domniei sale a inceput construirea Catedralei Sfantul Vit si au fost ctitorite numeroase alte biserici mai mici. In 1355, Carol a fost incoronat la Roma Imparat al Sfantului Imperiu Roman de Neam German. Praga a devenit capitala Sfantului Imperiu Roman. Noul imparat a dorit sa faca din Praga cea mai frumoasa capitala europeana si orasul cel mai important al Imperiului. Toate constructiile ridicate in acea vreme au folosit grandiosul stil gotic, cu caracteristici decorative locale, numite, mai apoi, „Scoala boemiana". In timpul domniei imparatului Carol al IV-lea, Cehia a fost printre cele mai importante puteri ale vremii.

Situatia s-a schimbat in mod dramatic in timpul domniei slabului rege Wenceslas al IV-lea, fiul lui Carol al IV-lea. Preotul Jan Hus, care era si rectorul Universitatii din Praga, isi tinea predicile in Capela Bethleem in limba ceha pentru a asigura difuzarea cat mai larga a ideilor reformarii bisericii. Executia lui Hus pentru erezie (1415) a dus in anii care au urmat la declansarea Razboaielor Husite (cu episodul declansator al primei defenestratii, cand populatia revoltata a Pragai a aruncat pe geamurile primariei consilierii orasenesti). Dupa moartea regelui Wenceslas, fratele sau vitreg, Sigismund, era mostenitorul legal al tronului. Husitii se opuneau suirii pe tron a unui catolic fervent, care il chemase pe Jan Hus la Conciliul de la Constance, asigurandu-i imunitatea si care nu se tinuse de cuvant. Sigismund a venit la Praga in fruntea unei armate de 30.000 de cruciati, dorind sa obtina capitularea orasului si coroana. In 1420, taranii rasculati si soldatii husiti, in frunte cu faimosul general Jan Žižka, l-au infrant pe Sigismund (Zikmund) in Batalia de la Muntele Vítkov. Au urmat mai multe incercari cruciate de infrangere a husitilor, toate incheiate cu esecuri. Dupa moartea lui Žižka, unitatea husitilor s-a naruit. Factiunea husitilor radicali a fost invinsa, in cele din urma, in batalia de la Lipany (1434), de o coalitie a husitilor moderati si a catolicilor cehi, astfel ca Sigismund a fost incoronat ca rege al Boemiei.

In 1437, Sigismund a murit si odata cu el s-a stins si linia masculina a Dinastiei de Luxembourg. Sotul fiicei lui Sigismund, Eisabeta, ducele de Austria, Albert al II-lea, a devenit noul rege al Boemiei pentru numai doi ani, dupa care a murit. Urmatorul rege a fost stranepotul lui Sigismund, nascut dupa moartea tatalui sau, numit de aceea Ladislaw Posthumous. Cum si acest rege a murit la numai 17 ani, consilierul sau cel mai apropiat, nobilul George de Podebrady, a fost ales rege al Boemiei atat de catolici, cat si de husitii ultraquisti (moderati). El a fost supranumit si „regele husit". In timpul domniei sale, Papa a chemat catolicii la organizarea unei cruciade impotriva ereticilor cehi. Campania militara a fost condusa de regele Ungariei Matei Corvin, care, dupa incheierea expeditiei, a fost incoronat si rege al Boemiei. Cum George de Podebrady nu abdicase, se ajunsese in situatia ca Boemia sa aiba doi regi. Mai inainte de moarte, George de Podebrady a facut o intelegere cu regele Cazimir al IV-lea al Poloniei, prin care urmatorul rege al Boemiei sa fie ales dintre membrii Dinastiei Jagellon (sotia regelui Cazimir al IV-lea era sora raposatului rege Ladislaus Posthumous, astfel fiul ei, Vladislav, fiind inrudit cu Dinastia Luxembourg si prin aceasta cu Dinastia boemiana originara Premyslovec). Regii din Dinastia Jagellon au domnit in Boemia pana in 1526, cand ramura masculina a Casei Jagellon s-a stins odata cu moartea lui Ludwig Jagellon, fiul lui Vladislav Jagellon.

Urmatorul rege al Boemiei a devenit Ferdinand Habsburg, sotul lui Ana Jagellon, sora lui Ludwig Jagellon. Urcarea lui pe tron a marcat inceputul Dinastiei Habsburg. Dupa ce fratele lui Ferdinand, Carol al V-lea, a abdicat de pe tronul Sfantului Imperiu Roman in 1556, Ferdinand a fost ales imparat, in 1558. Dupa moartea lui, fiul sau, Maximilian al II-lea, a mostenit toate titlurile, mostenite mai apoi de urmasul lui Maximilian, Rudolf al II-lea. Domnia imparatului Rudolf al II-lea a fost o noua epoca de aur pentru Praga. Praga devenea din nou centrul cultural al Sfantului Imperiu Roman de Neam German. Rudolf era inrudit cu Dinastiile Jagellon, Luxemburg si Premyslovec, dar si cu Joan cea Nebuna a Spaniei (fiica reginei Isabella de Castilia si a regelui Ferdinand al II-lea de Aragon). Joan era mama bunicului lui Rudolf. In ciuda numeroaselor sale calitati, imparatul Rudolf era un individ excentric si depresiv. Imparatul Rudolf traia in Castelul Praga inconjurat de o curte de astrologi, magicieni sau alte personaje bizare. In ciuda acestui fapt, orasul a prosperat foarte mult, in oras traind si lucrand personalitati celebre ale vremii, precum astronomii Tycho Brahe si Johann Kepler, pictorii Giuseppe Arcimboldo, B. Spranger, Hans von Aachen, J. Heintz si altii. In 1609, sub influenta starilor protestante, Rudolf al II-lea, un catolic convins, a emis "Carta Imperiala a Imparatului", prin care erau asigurate libertati religioase fara egal in Europa acelor vremuri. Numerosi germani protestanti, atat luterani, cat si calvini, au emigrat in Boemia. Unul dintre acesti emigranti germani a fost contele luteran J.M. Thurn, care a fost conducatorul celei de-a treia defenestratii de la Praga, evenimentul care a declansat, in 1618, razboiul de treizeci de ani.

Pe tronul Boemiei au urmat fratele lui Rudolf, Matthias (care nu a avut copii), si varul celui din urma, arhiducele Ferdinand de Styria, acceptat de Dieta din Boemia ca urmas prezumtiv, in momentul in care Matthias s-a imbolnavit grav. Starile protestante din Boemia nu au privit cu ochi buni aceasta decizie. Tensiunile dintre protestanti si catolici (prohabsburgici) a dus la a treia defenestratie de la Praga, in timpul careia oficialii catolici au fost aruncati pe ferestrele Castelului Praga (23 mai 1618). In ciuda faptului ca cei trei catolici au supravietuit, protestantii au inlocuit oficialitatile catolice. Incidentul a declansat razboiul de treizeci de ani. Dupa moartea lui Matthias, Ferdinand de Styria a fost ales imparat, cu numele de Ferdinand al II-lea, dar nu a fost acceptat ca rege al Boemiei de comunitatea protestanta. In schimb, pe tronul Boemiei a fost ales calvinul Frederick al V-lea de Pfalz. Conflictul care a urmat a fost unul dintre catolici - cei germani, sprijiniti de spanioli, polonezi, bavarezi, dar si de luteranii saxoni anticalvinisti - si protestanti (condusi de contele J.M. Thurn) - luterani silezieni, lusatiani si moravi. Imparatul Ferdinand al II-lea a iesit invingator si a fost incoronat ca rege al Boemiei. El a proclamat declansarea procesului de recatolicizare a tinuturilor cehe. Douazeci si sapte de lideri protestanti au fost executati la 21 iunie 1621 in Piata Orasului Vechi - 3 nobili, 7 cavaleri si 17 burghezi, printre ei aflandu-se si Dr. Jan Jesenius, rectorul Universitatii din Praga. Cei mai multi lideri protestanti, in frunte cu J.M. Thurn, au reusit sa fuga. Cei ramasi nu se asteptasera la duritatile campaniei de recatolicizare. Protestantii au fost obligati sa retrocedeze toate proprietatile care apartinusera vreodata bisericii catolice. Au fost interzise toate credintele necatolice. Nobililor protestanti li s-a oferit alternativele convertirii sau emigrarii. Limba germana a primit acelasi statut cu cel al limbii cehe. Dupa Pacea de la Westphalia, Ferdinand a mutat curtea imperiala la Viena, iar Praga a intrat intr-un proces lent de declin, care a provocat reducerea populatiei de la aproximativ 60.000 la cam la 20.000.

Secolul al XVII-lea a fost considerat Epoca de Aur a evreimii pragheze. Comunitatea evreiasca se ridica la apoximativ 15.000 de membri, adica 30% din intrega populatie a orasului. Aceasta populatie forma cea mai mare comunitate ashkenazica din lume, in acele vremuri. Intre anii 1597 - 1609, Judah Loew ben Bezalel a fost rabinul-sef al Pragai. El este considerat cel mai mare savant evreu din istoria Pragai, mormantul sau din Vechiul Cimitir Evreiesc devenind un important loc de pelerinaj.

Expulzarea evreilor din Praga de catre Maria Tereza de Austria, in 1745, act bazat pe presupusa lor colaborare cu armatele prusace, a fost o grea lovitura data comunitatii iudaice din oras. Evreii au fost readmisi in oras dupa 3 ani, in 1748. In 1848, au fost deschise portile ghetoului din Praga. Fostul cartier evreiesc (redenumit Josefov, in 1850) a fost demolat in cursul asa-numitei "asanari a ghetoului" de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea.

In 1689, un mare incendiu a devastat Praga, care, insa, a fost reconstruita si renovata rapid. In secolul care a urmat, populatia orasului a crescut neintrerupt, in 1771 traind aici 80.000 de locuitori. Multi dintre acestia erau negustori bogati care, alaturi de aristocrati, au imbogatit orasul cu numeroase palate, biserici si parcuri, ducand la aparitia unei versiuni a stilului baroc renumita in toata lumea. In 1784, in timpul domniei imparatului Iosif al II-lea, cele patru asezari urbane crestine invecinate - Malá Strana, Nove Město, Stare Město si Hradčany - au fost intr-o singura entitate urbana, in vreme ce cartierul evreiesc, Josefov, a devenit parte a noului oras doar in 1850. Revolutia industriala a avut un efect puternic asupra Pragai, aparand fabrici noi care aveau avantajul proximitatii minelor de carbuni si de minereu de fier. In 1817 a fost creata o noua suburbie, Karlín, populatia orasului depasind in curand cifra de 100.000 de locuitori. Prima gara de cale ferata a fost construita in oras, in 1842.

In 1806, Napoleon Bonaparte a provocat disolutia Sfantului Imperiu Roman. Imparatul Roman Francisc al II-lea a abdicat. El avea sa devina imparat al Austriei, cu numele de Francisc I.

Valul revolutionar al anului 1848, care a zguduit Europa, a atins, in egala masura, si Praga. Revolutia ceha a fost inabusita in sange. In anii care au urmat, miscarea nationalista ceha, care se opunea miscarii similare a germanilor, a luat o amploare deosebita. Cehii au preluat controlul asupra Consiliului orasenesc in 1861.

In 1867, imparatul Franz-Iosif I a infiintat Monarhia Dualista Austro-Ungara, formata din Imperiul Austriac si Regatul Ungariei.

Ca mostenitor al tronului austro-ungar a fost proclamat fiul imparatului Franz-Iosef, Franz-Ferdinand d'Este, dupa sinuciderea pricipelui mostenitor Rudolf. Ferdinand s-a casatorit cu Sofia von Chotek dintr-o familie aristocrata ceha. Ei au locuit la Castelul Konopiste, nu departe de Praga. Noul principe mostenitor era in favoarea transformarii Monarhiei Dualiste in Monarhie Tripla Austro-Ungara-Ceha, dar, la 28 iunie 1914, el si sotia sa au fost asasinati la Sarajevo. Asasinatul a fost pretextul pentru declansarea Primului Razboi Mondial.

Infrangerea Austro-Ungariei in prima conflagratie mondiala a dus la disolutia imperiului si la aparitia pe harta politica a Europei a noi state, teritoriile cehe si slovace formand Republica Cehoslovacia. Praga a fost aleasa capitala a noului stat. Orasul s-a dezvoltat atat din punct de vedere urbanistic, cat si economic. In 1930, Praga avea aproximativ 850.000 de locuitori.

De-a lungul celei mai mari parti a istoriei sale, Praga a fost un oras multietnic, cu importante comunitati ale cehilor, germanilor si evreilor. Daca, in 1848, germanii formau majoritatea populatiei orasului, ei reprezentau numai 13,52% dintre locuitorii Pragai, iar in 1910 numai 5,97%, in principal datorita afluxului de cehi din Moravia si Boemia veniti sa ingroase clasa muncitoare a orasului, dar si datorita asimilarii unora dintre germani. Minoritatea germana si cea evreiasca vorbitoare de limba germana a continuat sa locuiasca, in principal, in cartierele vechi, centrale ale orasului, in vreme ce cehii reprezentau majoritatea absoluta in noile cartiere muncitoresti. Din 1939, odata cu ocuparea Cehhoslovaciei de catre Germania Nazista, evreii din Praga au fost exterminati in timpul Holocaustului sau au fugit din tara. Cei mai multi evrei supravietuitori ai razboiului, din Praga si din restul tarii, au emigrat, in timpul comunismului, in mai multe valuri succesive determinate de preluarea puterii de catre comunisti, infiintarea statului Israel si inabusirea Primaverii de la Praga de catre Uniunea Sovietica si aliatii ei. La sfarsitul secolului trecut, comunitatea evreiasca din Praga numara aproximativ 800 de membri, iar in 2006 aproximativ 1.600 praghezi s-au declarat ca fiind evrei.

In timpul ocupatiei naziste, Praga a fost unul dintre putinele orase europene neravasite de bombardamentele aeriene, dar locuitorii capitalei au fost persecutati si oprimati de nazisti. Politicieni sau intelectuali cehi, asa cum a fost fostul prim-ministru Alois Eliáš, au fost ucisi sau inchisi cu sprijinul informatorilor germani si a colaborationistilor cehi.

Insurectia din Praga a fost declansata pe 5 mai 1945, rezistenta ceha, cu sprijinul temporar al unor unitati ale Armatei Ruse de Eliberare (RAO), aflate in mod formal in serviciul Waffen SS, profitand de inaintarea unitatilor sovietice si americane, s-au ridicat la lupta impotriva ocupantului nazist. Armata a III-a Americana de sub comanda generalului Patton se afla la Pilsen, la numai cateva ore distanta de Praga, in timp ce trupele Armatei Rosii de sub comanda maresalului Konev traversau in forta granitele Moraviei. Generalul Patton era dispus sa declanseze atacul pentru eliberarea Pragai, dar a fost impiedicat sa-si duca la indeplinire planurile de generalul D. Eisenhower. Generalul Eisenhower ceruse permisiunea Marelui Stat Major Sovietic ca americanii sa declanseze atacul, dar a fost refuzat. O intelegere prealabila de la Yalta prevedea ca Boemia sa fie eliberata de sovietici. In cele din urma, la 9 mai 1945, dupa capitularea oficiala a Germaniei Naziste, sovieticii au luat cu asalt Praga. Doar la 12 mai au incetat definitiv luptele in Cehia. Ocupatia germana a cauzat - dupa unele surse - moartea a 270.000 de cehoslovaci, intre care peste 77.000 de evrei cehoslovaci, ale caror nume sunt inscrise pe peretii sinagogii Pinkas din Praga.

Etnicii germani din Praga (si din restul Cehoslovaciei, de altfel) ori au fugit, ori au fost stramutati in cursul lunilor care au urmat eliberarii capitalei. In timpul transferarii fortate a germanilor au avut loc violente locale cu un numar necunoscut de victime din randul stramutatilor.

Dupa razboi, Praga a redevenit capitala Cehoslovaciei. La inceput, multi cehi aveau sentimente de recunostinta fata de soldatii sovietici eliberatori. Desi Armata Rosie a parasit in cateva luni de la terminarea razboiului Cehoslovacia, tara a ramas sub controlul strict politic al Uniunii Sovietice. In februarie 1948, o lovitura de stat comunista a asigurat preluarea puterii de aliatii politici ai sovieticilor.

Viata intelectuala liberala pragheza a suferit sub regimul totalitarist, in ciuda unor eforturi notabile ale noilor autoritati pentru renovarea monumentelor avariate de luptele celui de-al Doilea Razboi Mondial, ca si de sprijinire a culturii de masa. Scriitorii cehoslovaci, la cel de-al patrulea congres al breslei tinut la Praga, in 1967, au luat o pozitie foarte critica la adresa regimului. Ei l-au provocat pe noul Secretar General al comunistilor cehoslovaci, Alexander Dubček, sa proclame un nou curs al politicii interne. Astfel a inceput scurta perioada a "socialismului cu fata umana". Noua politica cehoslovaca, cunoscuta cu numele de "Primavara de la Praga", urmarea reformarea democratica a institutiilor statului comunist. Uniunea Sovietica si aliatii sai din Pactul de la Varsovia, cu exceptia notabila a Romaniei, au reactionat violent in august 1968, ocupand militar tara si oprind cursul reformelor.

In 1989, dupa caderea Zidului Berlinului si victoria Revolutiei de catifea, Cehoslovacia s-a eliberat in cele din urma de influentele comuniste si sovietice, iar Praga a inflorit inca o data in conditiile noilor realitati economice si sociale din tara. In 1993, dupa dizolvarea pasnica a federatiei cehoslovace, Praga a devenit capitala noului stat Republica Ceha. Praga este capitala a doua unitati administrative ale Cehiei: Pražský kraj - Regiunea Praga si Středočeský kraj - Regiunea Boemia Centrala. Cu toate acestea, Praga nu face parte din punct de vedere geografic din Regiunea Boemia Centrala.

Cele patru asezari independente care se aflau in zona Pragai au fost proclamate un singur oras in 1784. Cele patru erau Hradčany, Malá Strana, Stare Město si Nove Město. Orasul s-a extins, in continuare, prin anexarea cartierului evreiesc Josefov, in 1850, si a Vyšehradului, in 1883, iar la inceputul anului 1922, alte 37 de municipalitati au fost incorporate in oras, crescand populatia orasului la 676.000 de locuitori. In 1938, populatia orasului ajunsese la un milion de locuitori.

De la caderea Cortinei de Fier, Praga a devenit unul dintre cele mai populare destinatii turistice din Europa si din lume. Praga este pe locul al saselea in topul celor mai vizitate orase europene dupa Londra, Paris, Roma, Madrid si Berlin.

Praga este un important centru cultural european, fiind gazda a numeroase evenimente culturale. In Praga isi au sediul cateva institutii de cultura cehe:

In oras exista sute de sali de concert, galerii de arta, cinematografe si cluburi de muzica. Praga este gazda mai multor festivaluri de film, de muzica, intalniri ale scriitorilor, sute de vernisaje si de prezentari de moda.

Produsul intern brut/cap de locuitor al capitalei este de aproape doua ori mai mare decat media pe Republica Ceha, adica 33.784 € (puterea de standard de cumparare) in 2004, care este 157,1% fata de media pe Uniunea Europeana, ceea ce plaseaza Praga printre cele mai bogate 12 regiuni ale UE. In plus, nivelurile preturilor este mult mai scazut decat in alte orase,

Din ultimul deceniu al secolului trecut, Praga a devenit o locatie importanta pentru companiile internationale sau hollywoodiene producatoare de film. Spre deosebire de alte orase europene, Praga nu a suferit mari distrugeri in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, orasul fiind folosit ca decor pentru diferite scene din orase interbelice precum Amsterdamul ori Londra. Combinatia dintre arhitectura interesanta, preturile scazute, scutiri de impozite si o infrastructura preexistenta pentru arta cinematografica s-a dovedit extrem de atractiva pentru pentru companiile producatoare de film.

In oras isi au sediul mai multe universitati si colegii, inclusiv cea mai veche universitate din Europa Centrala si Rasariteana.

Infranstructura publica de transport este formata dintr-un sistem integrat de metrou cu trei linii si 54 de statii, tramvaie (inclusiv "tramvaiul nostalgic" nr. 91), autobuze , un funicular spre dealul Petřín si un telescaun la ZOO. Toate serviciile de transport au un sistem comun de plata si sunt parte a Dopravní podnik hl. m. Prahy (Compania de transport a orasului capitala Praga).

Orasul este centrul sistemului de cai ferate cehe, care deserveste intreaga Republica Ceha si tarile vecine.

Praga are doua statii internationale de cale ferata: Hlavní nádraží (numita uneori si Wilsonovo nádraží) si Praha Holešovice. Exista un numar de statii pentru transportul suburban. Pentru viitor este prevazuta o crestere a importantei transportului pe calea ferata in capitala.

Praga este deservita de Aeroportul International Ruzyně, care este aeroportul-sediu al Liniilor Aeriene Cehe. Orasul este legat de diferite orase europene prin linii aeriene low-cost. Aeroportul International Ruzyně este considerat unul dintre cele mai moderne aeroporturi din Europa.

Serviciile de taxi din Praga sunt impartite in trei sectoare: companiile mari de transport, transport prin maxi-taxi si taximetristi independenti.

In Praga se afla mai multe stadioane si sediile unor renumite cluburi sportive iar aici se desfasoara evenimente sportive de importanta nationala si internationala.

In Praga isi au sediul mai multe organizatii si institutii importante ale Cehiei si Europei Centrale.