Transalpina, locul unde cerul îşi dă mâna cu pământul

Transalpina, cunoscută şi ca DN 67C, este şoseaua situată la cea mai mare altitudine din ţara noastră, atingând cel mai înalt punct în Pasul Urdele - 2 145m. Drumul uneşte munţii Parâng cu Carpaţii Meridionali şi oraşele Novaci şi Sebeş.

Transalpina este asfaltată în proporţie de peste 99% iar până la finalul lui 2012 va fi în totalitate reabilitată. Porţiunea cea mai frumoasă a Transalpinei dintre Rânca şi Obârşia Lotrului este acum integral asfaltată. Dinspre Şugag spre Obârşia Lotrului mai sunt de asfaltat doar 1.5 Km între coada Barajului Oaşa şi intersecţia cu drumul 106N ce duce la Păltiniş plus alte câteva zone scurte precum 5 şi 50 de m între Lacul Oaşa şi Şugag.

Transalpina sau "Drumul Regelui"

În noiembria s-a turnat primul strat de asfalt şi pe cei 5 km neasfaltaţi dintre Dobra şi Jina. În lucru este şi drumul de legătură cu Transalpina DN7A pe porţiunea dintre Obârşia Lotrului şi Staţiunea Vidra. Se lucrează pe întreg traseul la montarea parapeţilor şi la amenajarea scurgerilor de ape de pe versanţi. Aşadar, deşi primul strat de asfalt a fost aşternut pe aproape tot traseul Transalpinei drumul trebuie parcurs cu viteză redusă şi cu atenţie deoarece în unele zone nu are încă parapeţi şi indicatoare şi în multe alte zone nici nu este marcat. Nu este recomandată traversarea pe timp de noapte deoarece pentru cei care nu îl cunosc nu există elemente de reper altele decât marginile drumului.

Anual, se organizează pe această sosea campionatul naţional de viteză, datorită frumuseţii şoselei şi a numeroaselor serpentine până în staţiunea Rânca. Transalpina are o lungime de aproximativ 107 kilometri. Este recomandată o maşină de teren pentru a străbate întregul traseu. În timpul iernii, Transalpina este închisă, iar dacă doriţi cazare în zonă, puteţi încerca în Vidra.

Cea mai înaltă şi cea mai veche şosea din Carpaţi

Veche de 2.000 de ani

Şoseaua Transalpina traversează Munţii Parâng şi se întinde de la Novaci până la Jina Sălişte, însă partea cu adevărat încântătoare este de la Rânca până la Obârşia Lotrului. Ai crede că numai cu tehnologia de astăzi se poate face un drum care taie crestele munţilor la peste 2.000 de metri altitudine pe o distanţă de aproape 30 de kilometri. De aceea nu poţi să nu rămâi mut de uimire când afli că Transalpina nu este doar cea mai înaltă şosea din Carpaţi, ci şi cea mai veche. Veche de 2.000 de ani.

A fost construită de armatele romane în drum spre Sarmizegetusa şi abia după anul 1930 a fost pavată cu piatră. În timpul celui de-al doilea război mondial, nemţii au reabilitat întregul traseu, după care a fost, din nou, dat uitării. Zeci de ani, doar cei care au iubit cu adevărat muntele, puţini la număr, au mai ştiut că în România există o şosea care duce spre locuri de o frumuseţe ireală. Abia anul trecut au început să apară din nou poveşti despre Transalpina şi totodată au fost demarate şi lucrările de asfaltare a drumului.

Transalpina duce spre locuri de o frumuseţe ireală

Prima parte a traseului care începe din localitatea Novaci pare destul de obişnuită. Drumul şerpuieşte prin pădurea de brazi, care, la un moment dat, începe să se rărească. În scurt timp, copacii dispar cu totul, văile încep să devină mai adânci şi mai abrupte, iar crestele munţilor, mai semeţe. Primul popas este staţiunea Rânca, aşezată pe pantele muntelui, la 1.650 de metri altitudine. De aici, sălbăticia îşi intră în drepturi, acompaniată doar de adierea vântului.

Deşi este proaspăt asfaltat, drumul nu poate fi parcurs decât cu viteze foarte mici, din cauza curbelor foarte strânse şi abrupte, dar şi pentru că, odată ajuns acolo, cu greu te mai poţi concentra la altceva în afară de frumuseţea sălbatică a locului pe care nu te mai saturi să o admiri. După fiecare colţ, priveliştea este alta, dar peste tot, dominată de piscuri înalte, şi fiecare vârf aşteaptă parcă să îţi spună povestea lui, ca un martor neclintit al istoriei. Ai rămâne acolo să îl asculţi pe fiecare în parte şi să aştepţi să te saturi de frumos, dar pe partea cealaltă te aşteaptă alt traseu, cu peisaje la fel de încântătoare, cu alt drum care urcă spre cer.

După ce mai multe decenii Transalpina a fost un loc uitat, astăzi atrage tot mai mulţi turişti. Este îmbucurător să reînviem o parte a istoriei noastre, un loc plin de poveste, care merită vizitat şi protejat.