Tradiții creștine în Ajunul Bobotezei

BOBOTEAZA, botezul lui Iisus Hristos, este sărbătorită de calendarul ortodox pe 6 ianuarie. Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creştini. La fel de importante sunt şi pregătirile pentru ziua de Bobotează, precum şi tradiţiile şi obiceiurile din Ajunul Bobotezei.

În ziua de dinaintea Bobotezei, preotul umblă din casă în casă pentru a sfinţi locuinţele oamenilor, stropind încăperile cu apă sfinţită cu ajutorul unui mănunchi de busuioc. În cazul în care arunci gunoiul afară din casă imediat după ce a plecat preotul înseamnă că ai alungat tot răul din casa ta.

În ziua de dinaintea Bobotezei, fetele nemăritate postesc ca să aibă parte de soţi buni şi cuminţi, iar soţiile fac piftie ca să le fie tot anul faţa fragedă ca piftia.

De asemenea, în seara de dinaintea Bobotezei, tinerele fete îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc şi pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa ursitul. Tradiţia populară spune că fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.

Potrivit tradiției creștine, inițial slujba Agheasmei Mari se săvârșea la Ierusalim, unde se păstra amintirea Botezului Mântuitorului, de unde s-a răspândit în Antiohia, Constantinopol și Asia Mică și, conform canoanelor, în Ajunul Bobotezei se ajunează total, se ține post negru, nu se mănâncă și nu se bea nimic. Postul din ziua de 5 ianuarie datează din perioada secolele IV-VI, când catehumenii se pregăteau prin post și rugăciune pentru primirea Sfântului Botez a doua zi. Vorbind despre importanța Bobotezei, Sf. Simeon al Thesalonicului apreciază că, în această zi, nu se face doar reînnoirea Botezului Domnului, ci și a Harului primit de fiecare dintre noi la Botez.

Credincioșii beau Agheasma Mare timp de opt zile, de la Bobotează până pe 14 ianuarie inclusiv, când se încheie praznicul cu slujbele și cântările Bobotezei, dar și în zile de post, la îndemnul duhovnicului. În religia creștină se consideră că apa sfințită de preot, de Bobotează, poartă în ea puterea purificatoare și sfințitoare a Harului Dumnezeiesc. Când face sfințirea apei, preotul invocă în cadrul rugăciunii: "Apa aceasta să se sfințească cu puterea, cu lucrarea și cu pogorârea Sfântului Duh (...) pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curățitoare a Treimii celei mai presus de fire (...) pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor și trupurilor și izgonitoare a toată puterea cea potrivnică (...) și pentru ca prin gustarea și stropirea cu apă sfințită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa, care spală întinăciunea patimilor".

Termenul "agheasmă" vine de la cuvântul grecesc "aghiasmos", care își are originea în cuvântul "aghios" (sfânt). "Aghiasmos" se poate traduce și ca slujba de sfințire, dar și ca apă sfințită. Astfel, atunci când spunem "voi face o agheasmă", înțelegem slujba, iar când spunem "voi bea un pic de agheasmă", ne referim la apa sfințită. Sfințirea caselor credincioșilor se face prin stropirea cu agheasma mare în ajunul Bobotezei.