Acarul Păun a intrat în politică
Mihai Ghezea , 17 iunie 2013, Ora 00:00
- |
- Tweet
Preț de-o săptămână, greii politicii dâmbovițene s-au chinuit, care mai de care, să ne demonstreze că nu sunt decât bieți oameni de paie, băgați la înaintare, care n-au habar de ce se întâmplă prin instituțiile pe care le reprezintă, în timp ce jocurile le fac cei care stau în umbră, în spatele lor.
Este singura concluzie decentă la care se poate ajunge dacă analizăm, apelând la logică, declarațiile primilor doi oameni ai statului.
La Palatul Victoria, cineva a schimbat, pe traseul dintre ședința de Guvern și Monitorul oficial, sensul unei fraze dintr-o Ordonanță de urgență, astfel încât o măsură extrem de focusată a ajuns să fie valabilă pentru toată lumea. Premierul a anunțat concedieri și a pus la treabă Corpul de Control.
La celălalt palat, Cotroceni, un consilier prezidențial și-a numit amicul în Consiliul de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, fără ca președintele să știe ceva de acest lucru. Directorul CNAS a reacționat violent, cu acuzații și folosindu-se de un limbaj care, evident, nu au ce căuta într-un mesaj între instituții. Drept urmare, a fost „demisionat". Am aflat, apoi, că Duță nici măcar nu fusese numit oficial. Și că, oricum, nu este acceptat, chiar dacă a fost.
Una peste alta, dacă tragem linie și adunăm, descoperim că există doar câteva concluzii posibile:
1. Curierii, secretarele, dactilografele, șefii de cabinete, consilierii și alți funcționari își sabotează șefii la greu. Schimbă legile cum vor ei sau cum au interesul, numesc în funcții publice bine plătite rude, prieteni sau pe cei care dau mai mult. Prin urmare, președintele, premierul și alte capete luminate sunt doar pietroaie pe murături, iar puterea adevărată o dețin cei enumerați puțin mai sus.
2. Președintele, premierul și ceilalți lideri politici au fiecare, interese proprii. Fiecare încearcă să facă anumite jocuri. Uneori, aceste jocuri nu le ies, devin publice și emană un miros urât. În aceste situații, vina este aruncată pe unii mai mici, care n-au nicio vină că șefii lor nu sunt atât de deștepți pe cât se cred. Sau sunt corupți, acesta fiind, însă, secret de stat. Câte unul dintre aceștia, mici, plătește cu funcția, pentru ca totul să devină credibil.
3. Nimeni nu este interesat de binele public, iar cei care susțin că România este neguvernabilă și cei care o conduc fac acest lucru lăutărește, după ureche, au dreptate.
Pentru alte variante posibile, nu ezitați să ne contactați, pe adresa redacției. Așteptăm provincia.