Poliția lor

Ca de obicei, guvernanții au pretenția că pot elimina efectul, dar fără să umble la cauză.

În urmă cu câteva zile, premierul a anunțat că, indiferent dacă mulți nu o să fie de acord cu el, va susține o abordare diferită cu privire la proprietate. Pentru început, s-a declarat adeptul ideii de a înăspri pedepsele pentru cei care încalcă legea rutieră. Cea mai gravă măsură ar fi confiscarea vehiculelor care merg cu viteză exagerată.

Președintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, același care declara, mai acum câțiva ani, că, oricum, proprietatea e un moft, s-a alăturat premierului, spunând că o înăsprire a unor măsuri punitive se impune pentru șoferii indisciplinați. Teoretic, ideea celor doi este lăudabilă. Toți suntem aduși la exasperare de modul în care se circulă pe șoselele patriei. Doar că declarațiile politice sunt una, iar realitatea nu prea are legătură cu ele.

Lucrurile stau cu totul altfel când vezi strada de la nivelul străzii, fără antemergător de la Poliție, fără SPP și fără semafoare devenite inutile în fața coloanei oficiale. Polițiștii se comportă într-un fel cu domnul ministru sau cu domnul senator și în altul cu nea Gică, șomer sau muncitor cu salariul minim pe economie. Șoselele tot pline sunt de șoferițe și șoferi imberbi, care încă numără treptele de viteză în gând, consideră parcarea laterală drept cel mai greu lucru din lume, dar au permise luate pe șpagă. Polițiștii de la Rutieră tot la ciupeală, cu radarul, vor sta, și nu în intersecție, să dirijeze circulația sau să-i ardă pe șmecherii care nu respectă nicio regulă.

Ca orice instituție de stat, Poliția e politizată până în măduva oaselor, umilă și supusă politicienilor, plină de neaveniți incapabili înfipți în posturi de conducere, numiți pe bază de rude și cumetrii. Situația cu pricina se propagă, automat, piramidal, până la ultimul "tablagiu", căruia "i se rupe" că rolul lui e mai degrabă de prevenire, de sprijinire, decât de pedepsire și încearcă, atât cât îl duce capul, să mai facă "de-o ciorbă".

Se confiscă motociclete și mașini. Ei, și ce? Cei bogați își cumpără altele și a doua zi fac la fel. Își permit. Sau dau o șpagă mai mare și scapă. La fel ca acum. Mărirea amenzilor îi lovește, de fapt, pe cei mulți. Pe cei amărâți. Dar ei nu contează, decât, poate, din patru în patru ani. La vot.

Numărul accidentelor nu are cum să scadă în felul acesta. E nevoie de o "reformă", chiar și aici. Dar poate cresc încasările la bugetul, tot mai nesătul al statului. Aceasta era, de fapt, explicația.

Drum bun!