Colectiv, o rană dureroasă rămasă neînchisă și un dosar care trebuie rezolvat

Sorin Ovidiu Bălan, 25 iunie 2023, Ora 11:42

  • print
  • |
colectiv-o-rana-dureroasa-ramasa-neinchisa-i-un-dosar-care-trebuie-rezolvat-47937-1.png

Colectiv, o rană dureroasă rămasă neînchisă și un dosar care trebuie rezolvat      

Miercuri a fost eliberat definitiv din închisoare Cristian Popescu Piedone, primarul Sectorului 5. În 12 mai 2022 acesta a fost condamnat definitiv la 4 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu la primăria Sectorului 4, în legătură cu eliberarea autorizațiilor de funcționare pentru clubul ”Colectiv”.

Primarul Piedone semnase ultimul într-o listă de foarte multe semnături a unor responsabili, că acel club poate funcționa. Exista și o declarație pe propria răspundere a proprietarilor clubului, că sunt respectate normele de funcționare, iar dacă mai există ceva nereguli, se obligă să le resolve deîndată.

Sentința decisă de cea mai înaltă instanță din România în ceea ce-l privește pe Piedone este fără echivoc: „Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul Popescu Cristian Victor Piedone împotriva aceleiaşi decizii. Casează, în parte, decizia atacată, numai în ceea ce priveşte soluţia de condamnare a inculpatului Popescu Cristian Victor Piedone, (…) achită pe inculpatul Popescu Cristian Victor Piedone pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 (autorizaţia SC Colectiv Club SRL). Definitivă!”

Nu ne propunem să analizăm acum dacă s-a făcut dreptate sau nu, iar dacă s-a făcut dreptate, cui anume. Lucrurile astea, de miercuri încoace, au fost analizate pe toate părțile.

Problemele, după părerea mea, sunt altele, iar această sentință pusă deîndată în aplicare, deschide din nou Cazul ”Colectiv”. Dacă pentru rudele și prietenii celor care au avut de suferit s-a închis vreodata.  Piedone a fost achitat pentru că fapta nu există.  De aici am putea trage o primă concluzie. Că, practic, nu a existat tragedia de la Colectiv.

Și totuși,  realitatea crudă este cu totul alta.: în noaptea de vineri 30 octombrie 2015, în timpul unui concert gratuit al trupei Goodbye to Gravity, cu ocazia lansării unui nou album, a avut loc incendiul din clubul Colectiv.  În cursul nopţii de 30/31 octombrie 2015, Ministerul Afacerilor Interne anunţa că în urma incendiului de la clubul Colectiv, 27 de persoane au murit şi 162 de personae au fost rănite și transportate la spitalelele din București. La 14 martie 2016, numărul persoanelor decedate a ajuns la 64. Un an mai târziu, în luna iulie, un alt tânăr care a ars în club avea să moară, iar numărul decedaților creștea la 65.

Avem, așadar, aici, două adevăruri. Unul demonstrat dureros de realitate: în incendiul de la Colectiv au murit 65 de oameni și 180 au fost răniți (conform bilanțului final al victimelor).  Pe de altă parte, fapta pe atunci edilului sectorului 4, Cristian Popescu Piedone în legătură cu dezastrul de la Colectiv, nu există. În concluzie, nu Piedone, conform Înaltei Curți Casație și Justiție, este vinovat pentru ceea ce s a întâmplat la Colectiv.  Ce înseamnă asta? Că totuși, drama de la ”Colectiv” s a întâmplat, iar cineva este vinovat pentru acea tragedie.

Numai că acel cineva, nu este Piedone. Atunci înseamnă că acel cineva, sau acei cineva, sunt liberi și nu au plătit până acum, pentru că Justiția i-a protejat sau a fost incapabilă să-i dovedească. Iar faptele pentru care ar trebui să răspundă acești necunoscuți deocamdată vinovați, pot fi de o gravitate extremă.

Sau, dacă vreți, spus mai pe șleau, ”Colectiv” a fost un atentat odios, sau un accident nefericit?

Vă invit pe fiecare dintre dumneavoastră să trageți propria concluzie.  Pentru a fi în cunoștință de cauză, să trecem în revistă câteva evenimente, cel puțin caudate,  petrecute la data respectivă.

Ancheta a început direct cu o concluzie, în loc să înceapă cu o investigație care să ducă la o concluzie, așa cum ar fi fost normal. La momentul respectiv, precizează Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucuresti, unitatea care Ancheta cazul, a dat un comunicat: „Continuarea acestei activităţi (investigația n.r.) este influenţată de faptul că incendiul nu a fost stins în totalitate până în prezent, precum şi de faptul că pericolul de prăbuşire a structurii nu a fost inlăturat”.  Deci, ancheta era, practic, stopată. Cu toate acestea, în fix aceeaşi dimineaţă când s-a dat comunicatul, unul dintre anchetatorii prezenţi la faţa locului a afirmat: „Este clar că a fost un accident”! De unde ştia el, la câteva ore de la incendiu, că a fost un accident, atâta vreme cât nimeni dintre investigatori nu călcase la faţa locului? Ruinele încă mai fumegau, iar acoperişul risca să se prăbuşească peste cei care ar fi îndrăznit să intre? Privise de afară și constatase că fusese un accident.

Să mergem mai departe. Povestea cu buretele de antifonare care s-a aprins, a părut și ea străvezie de la început. Experimente empirice, făcute la vremea respective inclusiv în direct de către televiziuni, au demonstrat că buretele cu care era antifonat clubul, desi de proastă calitate, nu avea cum să se aprindă şi să ardă atât de repede de la câteva scâtei provocate de artificii. Dar nimeni nu a luat în seamă această suspiciune la vremea arespectivă.

După demisia pe internet a lui Victor Ponta și a cabinetului său și instalarea ”guvernului meu”, ancheta a intrat într-un con de umbra. Ici-colo, câte o știre despre starea vreunei victime și comemorările făcute de rude la fața locului.

O data cu trecerea timpului, misterul incendiului de la ”Colectiv”, în loc să se lumineze, mai rău s-a întunecat.  Medicii din spitalele românești unde au fost transportaţi răniţii au afirmat că nu au mai văzut asemena arsuri. I-au susţinut colegii lor din străinătate, unde au ajuns o parte dintre victim. Aceștia au afirmat că nici măcar militarii arşi pe câmpul de luptă nu prezentau astfel de răni. Să ne reamintim că în seara tragediei, prezent la fața locului, ministrul de atunci al Sănătății, Nicolae Bănicioiu a afirmat răspicat că nicio victimă ne trebuie transportată în străinătate. Că avem în țară tot ceea ce ne trebuie pentru a le îngriji. S-a dovedit a nu fi deloc așa. ”A trebuit să moară oameni, ca să schimbăm un guvern”, spunea atunci președintele Iohannis. A trebuit să moară oameni ca să aflăm și că suntem praf la capitolul îngrijrea în spitalele românești a bolnavilor arși. Nicolae Bănicioiu nu știa situația? Și dacă nu o știa, nu putea întreba un trepăsuș, dintre mulții consilieri? Sau intenționat, nu voia ca victimele să fie duse în străinătate, tocmai pentru ca medicii de acolo să nu constate ceea ce aveau să afirme mai târziu, că nici la militarii de pe câmpul de luptă nu au văzut asemenea arsuri?

La cârteva zile de la tragedie au început să apară mărturiile supravieţuitorilor, care relatau despre un iad ce se dezlănţuise în câteva secunde. Ori, materialele care au ars în club nu aveau cum să se aprindă în câteva secunde și să ardă cu o asemenea vâlvătaie. Declarațiile celor scăpați cu viață au fost susținute de către imaginile din club, apărute câteva zile mai târziu, în care se vedea clar cum tavanul se aprindea şi focul înaintea cu o viteză fulgerătoare.

Suspiciuni trezesc și tergiversările nejustificate în drumul pentru aflarea adevărului. Laboratorul de la Petroşani, singurul din ţară capabil să cerceteze astfel de evenimente, a anunţat că are nevoie de câteva luni pentru a-şi da seama despre ce a fost vorba. Că mai întâi trebuie refăcute condiţiile din „Colectiv”, şi apoi… mai vedem. Şi am văzut. După câteva luni bune de tăcere, laboratorul de la Petroşani a anunţat că a finalizat cercetările, dar că nu ne poate spune nimic. Rezultatele au fost secretizate. Cum adică? Ce secret? A fost cumva un experiment legat de siguranța națională? Părinţii îndoliaţi nu au voie să afle de ce le-au murit copiii în chinuri groaznice? Uite că nu!

Ce nu s-a vorbit la vremea respectivă este faptul că doamna Ecaterina Andronescu, rectorul politehnicii bucureştene, chimist de meserie, împreună cu alte cadre didactice de la instituția de învățământ superior, a efectuat în laboratoarele universităţii tehnice un experiment similar cu cel de la Petroşani, folosind strict aceleaşi materiale care au ars în „Colectiv”. Rezultatul? Nicio vorbă nici despre aceste concluzii.

Tot tăcere de mormânt vine şi dinspre IML, locul unde au fost autopsiate cadavrele. Întâmplător, sunt prieten cu tatăl uneia dintre victime. Fata, jurnalistă de meserie, în timpul liber lucra la bar la „Colectiv” ca să mai câştige un ban. O ştiam şi pe ea de când era mică. Ei bine, părinţii fetei nu au primit nici până în ziua de azi rezultatul autopsiei. Mai exact, rezultatul examenului toxicologic, după părerea mea crucial în aflarea adevărului. Ce avea fetiţa lor în plămâni? Ce a inhalat în iadul care s-a dezlănţuit? De ce spun că examenul toxicologic este crucial? Pentru că gazele inhalate de victimă trebuie să fie aceleași cu cele pe care le-a constatat laboratorul de la Petroșani și experimental doamnei Ecaterina Andronescu că s-au produs în timpul incendiului. Niciunul în plus, niciunul în minus.

O lumina care să lămurească toate aceste suspiciuni, a venit timidă tot de la INSEMEX  Petroşani. Un secret, oricât de bine ar fi fost el păzit, tot se află până la urmă. Am aflat şi noi. În raportul secretizat se spune: „Rapiditatea cu care s-a declanşat incendiul îl încadrează în categoria deflagraţiilor” . Aici este cheia. Deflagraţie! Adică, explozie! Ce a explodat? Că în niciun caz nu a sărit în aer buretele antifonic, atins de câteva scâtei de artificii. Ce a explodat? Asta este întrebarea care trebuie să ne doară. Pentru că dacă aflăm ce a explodat, aflăm şi cine a pus explozibilul. Şi apoi, până la a afla cine a comandat această tragedie, nu mai este decât un pas.

Este părerea mea, cu care puteți sau nu să fiți de acord.

Cristian Popescu Piedone este nevinovat de tragedia de la ”Colectiv”. ”Dacă copiii mei erau acolo și mureau, susțineam în continuare că sunt nevinovat” – a declarant acesta la ieșirea din penitenciar.

Iar rana numită ”Colectiv” s-a redeschis. Atentat odios, sau întâmplare nenorocită? Și, mai ales, cine se face vinovat de ea, indiferent ce ar fi fost.

 

 

EDITORIAL

Alegeri Giurgiu, anul de grație 2024.

Alegeri Giurgiu, anul de grație 2024.

Alegeri Giurgiu, anul de grație 2024.  Cred că demult nu am mai văzut un asemenea spectacol. Ieftin și lipsit de orice respect pentru alegători.  Un circ ieftin, dar cu locuri scumpe. În această atmosferă de târg de vechituri, nimeni nu are interes să explice cum vom trăi în următorii patru ani. Vedem cum costu ...

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
04:12
BREAKING NEWS:

„Atac la persoană” atacă din nou