Dualismul materie-spirit

În a doua jumătate a secolului al XV-lea, studiul naturii a fost pentru prima dată abordat în mod ştiinţific. De atunci, aşa-numitele idei speculative au început să fie verificate experimental.

Galileo Galilei a fost primul care a combinat cunoaşterea matematică şi cea empirică şi, de aceea, ar putea fi considerat un fel de părinte al ştiinţei moderne. Aceasta a ajuns însă cu timpul să aibă o viziune complet materialistă. Fritjof Kapra arată în lucrarea sa, „Taofizica”: „Naşterea ştiinţei moderne a condus la apariţia dualismului extrem spirit-materie. Absoluta divizare în două lumi independente, cea a spiritului şi cea a materiei, a permis oamenilor de ştiinţă să trateze materia ca fiind moartă şi complet separată de observator. Le-a permis, de asemenea, să privească lumea materială ca fiind o colecţie de obiecte neanimate, asamblate între ele pentru a forma o maşinărie imensă”. (A.M.)