Gruparea „Nabis”

Gruparea „Nabis” din care au făcut parte Paul Serusier, Maurice Denice, Pierre Bonnard, Felix Vallotton, Edouard Vuillard, a existat timp de 10 ani. O perioadă destul de scurtă, dar care a însemnat foarte mult pentru pictura sfârşitului de secol XIX.

Componenţii acestei grupări au fost iniţial influienţaţi de creaţiile lui Gauguin. La îndemnul acestuia, Serusier realizează un fel de act de naştere al acestei mişcări, prin opera „Talismanul”. Tot Serusier este acela care dă denumirea acestei grupări. Nabiştii, sau profeţii cum s-ar traduce din ebraică, au schimbat traseul pictural, apropiind-o de muzică, sau impregnând-o cu sentimentele profunde ale viziunilor interioare. Ultima lor expoziţie de grup a fost cea din anul 1899, după care fiecare dintre cei cinci componenţi s-au desfăşurat creativ într-un mod independent. Felix Valotton, unul dintre adepţii nabismului, s-a născut la Lausanne în 1865.

La vârsta de 17 ani se înscrie la „Academia Julien”, cea care a reunit o seamă de pictori care nu se mai racordau la normele desuete ale academismului, printre care impresioniştii şi nabiştii. Alţi nabişti au fost Ker-Xavier, Roussel, Paul Ranson, sculptorul Aristide Maillol. Diferite stiluri de factură postimpresionistă, de factură art nouveau, şi chiar simbolistă, aceştia le-au îmbrăţişat pe un fond creativ de excepţie şi, nu în cele din urmă, amprenta artistică a grupării engleze „Art and Crafts” s-a simţit pregnant în opera lor, care i-a determinat pe nabişti să adere la alte forme ale artei, cum ar fi ilustraţia de cărţi, designul de afişe, textile şi designul scenic. (V.R.)