Bolojan e îndrăgostit de centuri. Printre case

 Bolojan e îndrăgostit de centuri. Printre case

Ilie Bolojan este omul providențial care, de foarte mulți ani, duce Oradea și județul Bihor pe cela mai înalte culmi. Mai puțin în realitate, mai mult în advertoriale și interviuri plătite de către APTOR, dar asta este altă poveste.

Partea cea mai tare este că Bolojan parcurge drumul ăsta spre straturile rarefiate ale imaginii de mare gospodar cu aripile proprii, fără ajutorul avioanelor. Și nu că ar vrea să-și dezvolte excesiv mușchii dând din brațe ca un meșter Manole abandonat pe ctitorie, dar, de când a ajuns președinte al CJ Bihor, aeroportul din Oradea a început să o ia vertiginos la vale.

Pe vremuri, când era doar primar al Oradei, iar la conducerea CJ Bihor se afla Ciuma Roșie pesedistă, încă nealiată cu cea galbenă, penelistă, Ilie Bolojan era principalul critic al conducerii aeroportului bihorean, aflat în subordinea CJ. Că nu se zboară suficient, că nu sunt destule companii care să opereze de acolo, că n-au oamenii cum să ajungă mai repede în diverse locuri din țară și de pe glob.

Când a ajuns președinte al CJ Bihor, în 2020, Bolojan a făcut cam tot ce se putea ca să demonstreze că el știe cum să rezolve chestia aia cu aeroportul. După ce a pompat grămezi de bani în companiile low-cost, pe post de subvenții, iar companiile s-au retras după epuizarea subvențiilor, pentru că rutele operate erau complet ineficiente economic, Bolojan a anunțat, cu mare țâfnă, ca de obicei, că nu-i o problemă și că va înființa el, împreună cu actualul primar, o companie aeriană a CJ și a Primăriei. Companie care urma să fie operațională în câteva luni de la anunț. N-a fost, nu este nici astăzi. Firma s-a înființat, s-a subscris și ceva capital social, doar că de zburat nu zboară nici un avion. Adică nu, să nu înțelegeți greșit: de zburat, de pe aeroportul din Oradea, mai zboară câteva avioane, dar nu cele ale Bolojan Air. Anunțate de un an, cursele Oradea-Constanța au fost anulate fix înainte de începerea sezonului, iar cursele operate de Aeroitalia, din Oradea la Forli, mai sunt cumva disponibile până în noiembrie. După aia nu se știe. Dacă dispare și cursa de Forli, care are o încărcare medie de 15 pasageri, pe aeroportul din Oradea va mai opera doar TAROM, cursele interne spre București. Și atât.

Și pentru că nu i-a ieșit cu aeroportul, ba chiar s-ar putea spune că l-a adus într-o stare de operare inferioară momentului în care l-a preluat, Bolojan a decis să se concentreze pe centuri. Pe șosele de centură, mai exact.

Despre cea din Aleșd, care va trece, cel mai probabil, până la urmă, printre casele oamenilor, am scris pe larg în ultima vreme. Centura din Sânmartin, altă ctitorie bolojaniană, are cam aceleași probleme și a iscat cam aceleași contestații. N-ajung două, trebuie să fie și a treia, căci, în conformitate cu o veche vorbă nemțească, toate lucrurile bune sunt trei.

În cazul lui Bolojan, a treia centură cu probleme este inelul metropolitan proiectat să ocolească Oradea. Doar că și ăsta, se pare, o va face, în anumite locuri, printre casele și terenurile oamenilor, prin zone declarate rezidențiale, rupând în două parcele care vor rămâne fără valoare imobiliară reală. De ce? Pentru că așa vrea Bolojan, Zeul, Împăratul Bihorului.