Povestea bulgăraşului nostru de fericire

Numele meu este Aura Chiriţă şi sunt mămica unui mic îngeraş, care la vârsta de 4 luni, are nevoie de transplant de ficat.Vă rog să citiţi povestea noastră şi să ne fiţi alături pentru a ne salva copilul!

Vestea că voi aduce pe lume un copilaş a reprezentat pentru mine şi familia mea o mare bucurie. A fost un moment pe care eu şi Cătălin, soţul meu, l-am visat cu ochii deschişi timp de mulţi ani. Este firesc. Oare poate exista ceva mai minunat decât un bulgăraş de fericire care să se rostogolească voios prin toate colţurile casei?

Speram să mă pot bucura liniştită de o burtică rotunjoară, dar deznădejdea a venit cu primele patru luni de sarcină, care au fost deosebit de grele, cu simptome specifice interminabile. Nici perioada următoare nu a fost mai uşoară. În săptămâna 28 de sarcină mi-a fost descoperit un polihidramnios (lichid amniotic peste limita normală), care mi-a provocat contracţii false. Riscul de a pierde sarcina era crescut. Din acel moment am rămas temătoare în pat până în luna a 9-a de sarcină, când micuţul meu s-a hotărât să vadă lumina soarelui.

Cu ajutorul bunului Dumnezeu, pe 3 decembrie 2012, am născut prin cezariană un băieţel de 2,9 de kilograme, pe care l-am numit David Alexandru.

Viaţa noastă a decurs perfect până când, la vârsta de 6 săptămâni, David a răcit şi a trebuit să îl internăm în regim de urgenţă la Spitalul Municipal Buzău. Acolo, d-na doctor de gardă a observat că are pielea gălbuie şi a spus că are icter prelungit. Am stat aici 2 zile, timp în care i s-a dat să mănânce numai mucilagiu de orez, pentru tratarea diareei cauzate de administrarea de antibiotice. Mi s-a interzis să îl hrănesc cu lapte matern sau praf, iar după aceste două zile s-a constipat foarte tare dezvoltând meteorism abdominal. În a treia zi am decis să cerem un transfer la un spital din Bucureşti.

Am fost transferaţi la Spitalul Emilia Irza unde am ajuns cu copilul deshidratat şi cu abdomenul umflat. I s-a făcut o ecografie şi am fost trimişi la Grigore Alexandrescu, întrucât credeau că va fi nevoie de o intervenţie chirurgicală. Medicii de la Grigore Alexandrescu au infirmat necesitatea unei intervenţii chirurgicale şi am revenit la Spitalul Emilia Irza pentru alte investigaţii. În tot acest timp, făcând naveta între spitale, am încercat clipe de disperare, deoarece copilul efectiv ţipa în braţele mele.

Deşi pe tot timpul sarcinii am făcut "n" ecografii, chiar şi 4D, care m-au asigurat că fătul era sănătos şi în siguranţă, diagnosticul a fost cutremurător: infecţie cu CMV(citomegalovirus) şi suspiciune pentru atrezie de căi biliare.

Am fost transferaţi la Spitalul Victor Babeş unde timp de o lună a fost tratat pentru CMV. La internare, d-na doctor ne-a spus că are şanse minime de vindecare având în vedere vârstă. Am suferit cu el la fiecare înţepătură, la fiecare branulă schimbată din două în două zile. Din cauza faptului că nu mai avea vene a fost necesar să i se pună un cateter prin denudare.

Rezultatul virimiei a fost bun (nedetectabil) şi am fost transferaţi la Spitalul Marie Curie pentru celălalt diagnostic, atrezia de căi biliare. Dl. doctor la care am fost transferaţi, la prima palpare mi-a spus că are ciroză şi că nu o să reziste unei intervenţii cum ar fi colangiografia sau biopsia.
După 2 săptămâni de spitalizare i s-a făcut biopsia. Rezultatul biopsiei a fost de atrezie de căi biliare extrahepatice dar şi de puncte de fibroză ceea ce ar indica un început de ciroză. Problema căilor biliare ar fi putut fi rezolvată printr-o intervenţie numită Kasai până la vârsta de 3 luni. Acum e prea târziu. Micuţul David a împlinit pe 3 aprilie 4 luni şi are mare nevoie de un transplant hepatic.

Medicii de la Spitalul Saint Luc din Belgia dar şi de la Regesburg şi Hannover din Germania sunt dispuşi să îl salveze pe David, şi să îi realizeze transplantul, însă cu un preţ mult prea mare pentru noi. Viaţa lui David valorează din spusele medicilor pe care i-am contactat în străinătate mai bine de 100.000 euro.

În câteva zile vom depune dosarul pentru transplant în străinătate pentru că în ţară nu este posibil decât la copii mai mari de 1 an. Chiar dacă dosarul va fi aprobat iar ministerul va deconta banii pentru realizarea transplantului este nevoie de bani pentru cheltuielile post-operator: trebuie să stăm un an în ţara unde este realizat transplantul, deci cazare... medicamente în jur de 1000 de euro pe lună, hrană specială, control periodic, transport şi multe altele.

Pentru noi, însă, viaţa lui David este şi viaţa noastră. Inima noastră bate pentru el şi nu ne vom opri din luptă nicio clipă. Suntem convinşi că, citind acest mesaj, vă veţi deschide sufletele şi ne veţi întinde o mână de ajutor. Suntem convinşi că încă există oameni buni, care ar renunţa măcar la o prăjitură pentru David.

Din păcate şi timpul este crucial pentru salvarea lui David. Ciroza şi atrezia de căi biliare sunt boli care evoluează foarte repede la sugari şi creează foarte multe complicaţii.

Eu, Aura, sunt profesor de limba română/engleză la liceul din comuna Berca, Judeţul Buzău. Soţul meu administrează un mic magazin din apropierea comunei. Suntem împreună de la vârsta de 14 ani, aşadar ne-am petrecut deja jumătate din viaţă trăind aceleaşi vise şi speranţe.
David este visul nostru cel mai de preţ, visul pe care l-am urmărit din copilărie, şi care anul trecut, pe 3 decembrie 2012, a devenit în sfârşit realitate.

Aşteptăm cu sufletul deschis încurajările, sfaturile sau recomandările voastre, şi vă rugăm să ne scrieţi sau să ne sunaţi folosind datele de contact de mai jos.

Vă rugăm, ajutaţi-ne acum, cât există speranţă!

Aura Chiriţă, mama lui David: 0744.456.981, auradrugau@yahoo.com
Catalin Chiriţă, tatăl lui David, 0764.378.522

CONTURI BCR - deschise pe numele CHIRIŢĂ MARIUS CĂTĂLIN
LEI RO26RNCB0096065977040001
EURO RO96RNCB0096065977040002
Cod swift/ bic RNCB RO BU

CONT BRD - deschis pe numele CHIRIŢĂ AURA VALENTINA
LEI RO68BRDE100SV33077151000

Vă mulţumesc din suflet.
Aura,
Mămica lui David