Deslușiri: Ciudățenii de campanie

Ne place, nu ne place, ne trebuie, nu ne trebuie – campania electorală pentru desemnarea noului președinte al țării a început. Și promite să devină cea mai aspră dintre toate cele desfășurate până acum.

Sondajele de opinie, chiar dacă se contrazic reciproc, indică un careu de favoriți: Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu și Sorin Oprescu. (Așa cum ne-a obșnuit, în postura-i de veșnic candidat perdant, Corneliu Vadim Tudor vorbește în continuare de mafia sondajelor și nu-i deloc exclus să declare că a fost furat încă dinainte de începerea primului tur de scrutin.)
Cei patru se comportă după modele foarte diferite, încercând să-i determine în special pe nehotărâți să adopte unul sau altul dintre ele.

Traian Băsescu a renunțat la discursul anticorupție. Are toate motivele. O dezvăluire de ultimă oră arată, aproape fără putință de dubiu, că unul dintre oamenii săi cei mai apropiați, Vasile Blaga, ar fi capul și principalul beneficiar al unei adevărate rețele mafiote. Robert Negoiță, unul dintre responsabilii campaniei electorale a actualului șef al statului, e dator vândut statului, ca și Adriean Videanu, de altfel, Gheorghe Flutur sau Theodor Stolojan. Asta exclude, din start, ideea de cinste.

Așa încât Traian Băsescu și-a inventat un alt adversar – Parlamentul, din care ar dori să exmatriculeze, ca Petru Groza odinioară, Senatul. Președintele în exercițiu adoptă o atitudine belicoasă, amenințându-i pe parlamentari că nu vor scăpa de furia sa și de aceea a poporului suveran. O continuare a războiului româno-român pe care l-a purtat Traian Băsescu de-a lungul întregului său mandat, lipsit de împliniri, dar plin de scandaluri.

Prin contrast, Sorin Oprescu merge la Constanța, aduce acolo celebra formație Iris, dar nu urcă pe scenă pentru a-și primi recompensa, ci rămâne să asiste doar la bucuria celor care i-au acceptat darul.
Mircea Geoană ezită încă între a-l imita pe Traian Băsescu, adept al băilor de mulțime, și o atitudine mai sobră, care să-l distingă de cel pe care-l consideră principalul său adversar. Fapt pentru care s-a trezit huiduit copios la Fălticeni de mercenarii aduși de Gh. Flutur, gest care poate deschide seria nedorită a unor contramanifestații cu prilejul vizitelor candidaților la președinție într-un loc sau altul din țară.

Crin Antonescu mizează, pe mai departe, pe cartea eleganței, în comportament și în discurs. Nu arată a președinte care să cerșească – după tipicul lui Nicolea Ceaușescu, Ion Iliescu sau Traian Băsescu – strângeri de mâini și pupături în public. Demnitatea fiind, în ultimul timp, o pasăre cam rară pe la noi, e posibil ca această atitudine a sa (pe care, personal, o salut) ar putea fi interpretată ca distantă, dacă nu chiar arogantă. Sper ca bunul simț românesc să funcționeze, în acest caz.

Iată, deci, după doar câteva zile de campanie, câteva ciudățenii, care îi indivdualizează pe candidați. De la uitătura chiorâșă a lui Traian Băsescu, multiplicată cu ostentație și multă cheltuială, la seninătatea lui Sorin Oprescu, de la setea de-a părea popular a lui Mircea Geoană la atitudinea seniorială a lui Crin Antonescu.

Singurul care nu joacă deloc corect în această competiție este Traian Băsescu. După ce, pe bani publici cu grămada, a furat startul, inventând așa-zise tradiții și benchetuind la fiecare sfârșit de săptămână, acum aduce în atenție o temă colaterală alegerilor din această toamnă – reformarea Parlamentului. Niciun alt proiect nu scoate la iveală. Or, probleme importante ale românilor sunt, acum, cu totul altele. Se anunță mari scumpiri, dar și mari disponibilizări.

Sărăcia amenință așa cum n-a mai făcut-o în ultima vreme. Suntem o țară de datornici la bănci. O țară debusoală, care nu știe încotro s-o mai apuce. Dar suntem și după cinci ani cu Traian Băsescu în fruntea țării. Întrebarea cea mare, care-și așteaptă un răspuns amplu și sincer este: ce vrea să mai facă actualul președinte într-un nou mandat, atâta vreme cât în primul n-a realizat nimic altceva decât instaurarea dihoniei ca stare de spirit firească a națiunii? Despre asta nu ni se spune nimic.

Hanibal Giurgescu