Atac la prostie si incompetenta

Atac la prostie si incompetenta

De ce acest titlu de ziar, care, la o apreciere superficială, ar putea lăsa impresia că încalcă deontologia profesională. Deontologia jurnalistică. Nu ai voie să ataci persoane. Nimic  însă mai fals. Dimpotrivă! Publicaţia  relanseze presa adevărată, presa de informaţie şi atitudine, presa profesionistă, care a fost distrusă sistematic, după un plan bine gândit, în ultimii  ani în România. De ce s-a întâmplat acest lucru? Pentru că o societate cu adevărat democratică, nu poate exista fără o presă liberă. O presă care în permanenţă să fie ochii şi urechile cetăţenilor şi care să tragă de mânecă autorităţile, ori de câte ori greşesc. Dar pentru că autorităţilor din România nu le place să fie trase de mânecă, atunci au distrus presa. Au rămas numai goarnele propagandistice, care execută în poziţie de drepţi, ordinele stăpânilor.

De ce „Atac la persoană”? Pentru că de prea multe ori, ne ascundem neputinţa sau, şi mai rău, laşitatea, în spatele unui cuvânt care să ne facă să dormim liniştiţi, cu conştiinţa împăcată. Acel cuvânt este „sistemul”. Nu ne putem pune cu sistemul, pentru că ne striveşte. Nu deranjăm sistemul, pentru că rămânem fără locul de muncă. Trăim rău din cauza sistemului. Suntem furaţi pe faţă de cei care ne conduc, pentru că fac parte din sistem şi nu avem ce le face. Primim sentinţe complet aiurea, în bătaie de joc parcă, la tribunale, din cauză că aşa a vrut sistemul. Aşa a decis el, deşi de multe ori deciziile nu au nicio legătură cu realitatea. La spitale nu suntem trataţi, pentru că sistemul aşa a decis.

Ei bine, NU! Nu sistemul ne face nouă toate astea. Care sistem? Sistemul metric? Sistemul electric? Niciunul, desigur! Mai auzi pe câte cineva spunând: „Am fost la minister cu o problemă şi n-am rezolvat nimic.” Abordare complet greşită. Petiţionarul nu a fost la minister, ci la nişte funcţionari din minister, nişte trepăduşi de uşi capitonate care au orice altă treabă, dar nu să rezolve problemele cetăţenilor. Ministerul nu este decât o clădire, cu o placă la intrare şi un jandarm care îţi cere buletinul când intri. Nu clădirea cu placa pe ea nu i-a rezolvat problema cetăţeanului. Nu ministerul. Ci conţopiştii nesimţiţi din acea clădire.

Acelaşi lucru este şi cu „sistemul”. Poate fi alcătuit din clădiri, cu tot felul de firme la intrare, din birouri, din saune, veceuri, bufete cu mâncare la preţ redus. Dar în nici un caz acestea nu fac rău cetăţenilor. Ci oamenii care lucrează în ele.

Dacă vreţi, oamenii care alcătuiesc „sistemul”, cei care l-au inventat şi care îl conduc spre folosul lor.

De aceea, publicaţia care revine astăzi pe piaţa de media din România se numeşte aşa, chiar dacă vor sări tot felul de pricepuţi care să afirme că se încalcă deontologia jurnalistică.

Se numeşte „Atac la persoană”, pentru că nu îşi propune să tragă de mânecă, să critice, clădiri, indiferent de firma pe care o au, birouri, veceuri, bufete cu preţ redus. Ci oamenii dinăuntrul acestor clădiri. Cei care ne-au făcut să ne recunoaştem neputinţa sau spaima, refugiindu-ne în dosul cuvântului „sistem”.

Adevăratul „sistem”, cel care ne face nouă rău, cetăţenilor de rând, sunt oamenii cocoţaţi în fruntea bucatelor, care ne-au minţit ascunzânduşi incompentenţa sau chiar prostia, sub titluri universitare şi doctorate plagiate.

Aşadar, „Atac la persoană”,  Editia de Giurgiu!