Desluşiri: Grila râsului amar

Nici nu ştii de ce să te mai miri, în această perioadă în care suntem excedaţi de veşti proaste şi de pronosticuri sumbre. Auzim, în orice clipă de cădere economică, de deficit bugetar, de concedieri, de concedii cu forţa, de sărăcire inevitabilă a ţării şi a celor care trăiesc din muncă cinstită.

Dar, din tot acest amalgam monocolor, dacă mă pot exprima astfel, atrage cu atenţia, prin caricaturalul său, grila unică de salarizare a personalului bugetar, pentru care Guvernul se îmbăţoşează, asumându-şi răspunderea. (Apropo de asta, nici măcar nu ne mai dumirim ca lumea pe ce-şi va mai asuma acest Executiv răspundere şi ce rost mai are, în aceste condiţii, Parlamentul.

Recapitulând, Cabinetul Boc a anunţat până acum că-şi va asuma răspunderea pentru: legile Educaţiei la pachet, pentru legea salarizării unice, pentru legea restructurării agenţiilor guvernamentale, pentru interzicerea cumulului pensie-salariu, pentru Codurile de procedură penală şi civilă şi, mai nou, pentru o lege prin care să se poată reduce, după cheful statului, programul de lucru al bugetarilor sau să fie trimişi salariaţii în concediu fără plată, în funcţie de socotelile pe care şi le face fiecare ordonator de credite. Poate că am uitat încă una-două, dar şi aşa e arhisuficient şi profound anticonstituţional.)

Revenind la legea cu pricina, să notăm doar faptul că, deşi e anunţată ca o izbândă istorică a reformatorului premier Emil Boc, ea este încă departe de a fi fost definitivată şi supusă dezbaterii publice, pentru a respecta regulile exerciţiului democrativ, deşi până la 2 septembrie, când s-a trâmbiţat că i se va cere adoptarea, a rămas (prea) puţină vreme. Ne aşteptăm, aşadar, cum am fost obişnuiţi în tot acest an, la o treabă de mântuială, făcută pe picior, care va stârni nu doar nemulţumiri, dar şi nenumărate critici şi corecţii zăpăcitoare pentru cei cărora li se va aplica noua regulă procustiană de plată a muncii la stat.

Mereu depăşiţi de situaţie, guvernanţii umblă permanent cu doi pepeni într-o mână: ei înceracă să facă, în acelaşi timp, la vreme de criză, şi “modernizarea statului”, spre a folosi expresia favorită a lui Traian Băsescu, preluată, desigur, mimetic, de Emil Boc, dar şi reducerea drastică a cheltuielilor. Neşansa lor – dar mai ales a noastră – este că, în prima ipostază, habar n-au de ce anume ar trebui făcut, iar în cea de-a doua taie haotic, iraţional, pompieristic.

Un exemplu concludent este chiar această grilă, despre care ministru Marian Sârbu susţinea că va menţine intacte “câştigurile actuale” (care nu înseamnă doar salarii), ceea ce este absolute imposibil în actuala situaţie financiară a României, ba mai mult, va fi reajustată cu o mărire de circa 25 la sută a salariului minim pe economie începând din luna ianuarie a anului viitor, ceea ce este de-a dreptul aberant.

Până una-alta, după o primă formă a legii, convenită cu sindicatele şi patronatele, salariile convenite au fost diminuate, dintr-un condei, cu 40 la sută, iar varianta care circulă acum, aflată în posesia liderilor sindicali, arată că şi a doua formă a cunoscut o scădere valorică a aceloraşi salarii, de 30 la sută. În plus, ierarhizarea funcţiilor a fost modificată, fără ştiinţa partenerilor sociali. Şi atunci, cum va fi prezentată, în faţa parlamentului această lege, în jurul căreia disputele se amplifică şi se acutizează, pe 2 septembrie, întrunind şi acordul tuturor părţilor, care negociază fără şanse de înţelegere de câteva luni bune? Asta numai Emil Boc ştie. Aşa cum pretinde că le ştie pe toate, nereuşind că întreprindă nimic concret şi, mai cu seamă, coerent.

Neşansă istorică pentru ţară – actualul Guvern! În condiţiile în care ţările europene au început să răsufle mai uşurate, declarând ieşirea din recesiune, România abia începe să se afunde în criză, ale cărei efecte dramatice le vom resimţi cu adevărat abia după alegerile prezidenţiale, moment din care totul va fi lăsat în voia sorţii. Până atunci, însă, iluzia că suntem încă pe marginea prăpastiei şi ar exista şansa de-a nu se prăbuşi va fi întreţinută prin alte împrumuturi, tot mai costisitoare pe măsură de ratingul de ţară scade permanent. Să trăiţi bine!

Hanibal Giurgescu