Desluşiri: Guvernul – defazat sau chiar tembel?

Este vorba, până la urmă, de viaţa noastră, a familiilor şi a copiilor noştri. Nu putem lăsa ca lucrurile să meargă – de fapt, să nu meargă – aşa cum se întâmplă acum. Guvernul este, oare, defazat sau chiar tembel. Ar trebui să solicităm un examen psihiatric sever pentru indivizi precum Boc, Pogea sau Udrea. De Băsescu nici nu mai trebuie făcută vorbire, ci direct trimitere.

Vasăzică, nerozii ăştia, alde Becali, Vanghelie, Eba, Ridzi – nişte analfabeţi, la limita idoţeniei – decid în ţara asta. Ei şi cei ai lor decid ca magistraţii să aibă salarii cu 55 la sută mai mici decât până acum! Ei – care n-au habar de nimic în afară de şpagă şi alte mânăreli. Ei decid înfometarea profesorilor şi a medicilor! Ce-o fi în mintea lui Boc? Zice că va modifica (el!) legile educaţiei, ca să le facă aşa cum vrea electoratul. Piticotul nu e-n toate minţile. Ce cunoştinţe de pedagogie, psihologie sau sociologie are el pentru a se angaja într-un asemenea demers? Sau, ca şi Băsescu, le ştie pe toate (nu vorbesc de paraşutele de prin porturi sau de cele autohtone)?

În preziua datei când Executivul ar fi urmat să-şi asume răspunderea pentru câteva legi extreme de importante, cei care alcătuiesc această bandă de repetenţi la morală şi minimă pricepere în administrarea treburilor statului nu ştiau pentru ce vor forţa Parlamentul să accepte nişte legi departe de a fi fost finalizate. Dan Nica, un impostor, declara (din poziţia de vicepremier!) că legile Ecaterinei Andronescu vor fi cele care vor fi adoptate. Emil Boc zice că nu. Cristian Diconescu declară că Cioloş va fi propunerea României pentru postul de comisar European, dar colegul său de partid Adrian Severin spune că nici măcar nu-i vorba de aşa ceva. Ce să mai pricepi de la o adunătură de inşi lipsiţi de logică şi scrupule?

Niciodată România n-a traversat, până acum, o asemenea perioadă de criză internă, datorată incompetenţei celor ajunşi la putere. Niciodată statul roman n-a fost condus de un om de gregaritatea lui Traian Băsescu. Niciodată România n-a avut un ministru de imoralitatea şi de impudoarea unei Elena Udrea.

Trăim un trist moment unic. Dacă nici asta nun e dezmeticeşte, am pierdut orice contact cu lumea civilizată. Am căzut nu în hău, ci într-o mocirlă imundă, din care nu avem şanse să ne desprindem. Se pune problema desfiinţării dreptului la muncă. Oamenii, indifferent de calitatea lor profesională, de izbânzile lor, de eficienţă, vor fi trimişi în concedii fără plată. E neverosimil ce se petrece, ia noi asistăm, fără reacţie, la cea mai gravă batjocură din existenţa neamului în ultimele două veacuri.

Bezemetic, defazat sau tembel, actualul Guvern trege ţara înapoi, cu o îndârjire şi pe care numai o boală mentală o poate justifica. S-a spus clar şi răspicat că legea salarizării unice nu va sădea niciun al momentului. Dar ea îl scade până şi pe cel al preşedintelui ţării! (Nu că l-aş plânge pe Băsescu, are mult mai mulţi bani decât ne-am putea imagina.) Guvernul oprimă ţara, printr-o dictatură a imbecilităţii. Parlamentul a murit. Preşedinţia joacă şi petrece prin târguri, fără a se mai implica decât în chilhanuri. Nesinţirea şi grosolănia sunt la ele acasă, pe un teritoriu dominat, cânda, de bun simţ, de înţelepciune şi de toleranţă.

De cinci ani încoace traversăm numai scandaluri. Ni s-a promis, cu surle şi trâmbiţe, reformarea Justiţiei, dar aceasta este, în acest moment blocată. (Admir tăria magistraţilor, singurii care luptă, cu armele legii, împotriva samavolniciilor unor regim al nedreptăţilor.

Ne vom prezenta, peste trei luni, la urne. Vom fi prezenţi acolo până şi de Sfântul Nicolae! Către cine să ne îndreptăm speranţele? Oricum, Guvernul de adunătură Boc trebuie să dispară grabnic. Şi ar mai trebui şi aspru pedepsit pentru toate fărădelegile sale. Traian Băsescu a fost un experiment nereuşit: un mincios neruşinat, un dezaxat, un tip profound vicios ne-a tras înapoi tocmai în momentele cele mai faste de după ’90.

Ce alegem: Băsescu, Vadim, Becali, Geoană, Oprescu? Care-i răul cel mare, care-i răul cel mic? Suntem, chiar dacă nu o recunoaştem, am ajuns într-o cumplită fundătură. Am uitat ce-i cinstea, ce-i bunul simţ, ce-i etica elementară. Ne-am transformat într-o hoardă. Un blestem groaznic pare a plana peste destinul neamului. Dacă nu ne trezim cât este încă posibil, ne prăbuşim până şi din Cosmos.

Hanibal Giurgescu