Desluşiri: Ieşirea din iluzie

Spectacolul se apropie de firescul său sfârşit. A durat, şi aşa, nepermis de mult, cu efecte nepermis de dureroase asupra populaţiei. Iluzia pe care preşedintele ţării a dorit să o preschimbe în realitate, spre a-şi împlini visul, e sfâşiată de ceea ce ştiam cu toţii, încă de după alegerile parlamentare: coaliţia nu poate dura. Şi asta nu pentru că diferenţele de viziune şi de doctrină ar decisive, ci pentru că aveam de-a face cu două partide care nu suportă controlul, care vor să decidă fără consultări şi să obţină repede ceea ce şi-au propus.

Problema cea mare vine dinspre PD-L, dar mai ales dinspre Emil Boc, cel care frânează totul pentru că nu înţelege nimic. N-am crezut vreodată ca un un absolvent de Drept să dea dovadă de mai multă idioţenie decât dovedeşte Boc că poate produce. El nu poate înţelege lucrurile în mare- E o simplă dejecţie comunistă, care discută despre salariile şoferilor, despre veniturile unuia sau altuia dintre directorii (prea) bine plătiţi, dar nu e în stare săia decizii. E doar un papagal oarecare, de care îşi bat joc atât aliaţii pesedişti, cât şi membrii propriului său partid. Când apare pe micile ecrane nebărbierit, probabil că şi mirosind a transiraţie, dar cu plinul de energie făcut, căznindu-se să fie convingător, dar debitând tâmpenii fără şir, acest pitic fără vlagă în creier crează silă şi naşte panică. Nu pentru că România ar fi într-o situaţie disperată, ci pentru că el este un disperat confuz, fără pic de disciplnă mentală. Spune că românii nu vor plăti niciun „leuţ” după ce Guvernul s-a îndatorat enorm. Şi pretinde să fie crezut.

Revenind la situaţia din actuala coaliţie de guvernământ, toţi se întrec în a debita tâmpenii, dar toţi au dreptate. PD-L e îndrituit de tot ce s-a întâmplat până acum să ceară demiterea unor nepricepuţi din PSD, precum Ecaterina Andronescu, Marian Sârbu, Ilie Sârbu, ca să nu mai vorbim de nişte Niţă, Nica ori Nemirschi. Ar trebuie să plece deîndată şi diletantul Criastian Diaconescu, şi Ponta, şi Bazac, dar şi presupusul „independent” de la Justiţie, apărat de Traian Băsescu.

Desigur, nici nişte Udrea sau Plăcintă nu au ce căuta în Executiv, ca şi afaceriştii notorii Blaga, Berceanu, Videanu ori Pogea. Întregul Cabinet e pe făraş, ştiindu-se bine, din ambele tabere, că doarf şeful statului a decis numirea unor afacerişti fără scrupule şi cu minte puţină.

Boc a devenit maimuţoiul coaliţiei. Nimeni nu pleacă în concediu!, a somat el, şi puţini l-au băgat în seamă. Definitivăm legi, facem şi dregem, dar vorbeşte, sărmanul singur. Şi mai vorbeşte şi-n dodii.
Niciodată România n-a avut un Guvern mai stupid, mai diletant. Acum, ies la iveală şi neînţelegerile între proşti, aşa cumse întâmplă de obiecei, atunci când se încârduiesc şnapanii fără caracter. Cine le-ar fi putut numite ministrese pe Ridzi şi pe Udrea, în afară de Băsescu. Şi la ce s-o fi aşteptat de la ele? Mihai Mălaimare, un artist care ştie multe cuvinte şi le tuilizează adecvat, a spus despre Ridzi că e o fufă, iar despre Elena Băsescu că e o proastă. N-a greşit. Dar el s-a referit doar la două dintre poamele politicii de azi. Nici Mazăre nu-i mai breaz. Şi nici Vanghelie. Şi lista ar putea continua cu nenumărate nume de miniştri sau parlamentari.

Suntem o ţară condusă de indivizi care şi-au cumpărat diplome fără acoperire, care fură aşa cum respiră, care n-au pic de pricepere în domeniile pe care le conduc. Parcă niciodată n-a fost astfel. Niciodată n-am avut un premier mai caraghios, nişte miniştri mai ignoranţi şi un preşedinte mai anapoda, spre a fi respectuos cu funcţia sa.

Derbedelismul cu care Ridzi anunţa că Tolontan ar urma să devină secretar de stat, fapt infirmat de realitate, ca şi acela al Elenei Udrea, care sugera să acelaşi jurnalist ar fi dorit să facă afaceri cu statul, pornind de la elucubraţiile unui dezaxat precum Mircea Badea vorbesc de la sine despre lipsa de minte şi de discernământ ale unor biete femei pe care doar orgoliul nemăsurat al preşedintului ţării le-a tranformat în demnitari ai statului. Spre ruşinea naţiunii.
Comedia care ne-a osândit la triteţe în acest an se apropie de final. Ieşim din iluzia bolnavă ce ne-a fost impusă. Mai avem dreptul la un vot.

Hanibal Giurgescu