Deslusiri: Înglodarea în minciună şi în incompetenţă

Sunt tot mai multe evenimente-semnal care arată, fără dubiue, că actuala guvernare ne târăşte spre minciună şi incompetenţă generalizete, sfârşind prin a ne îngloda, fără speranţa revenirii la normal, în aceste teritorii în care ea, coaliţia PD-L – PSD, se simte în largul său. Minciuna făţişă, obraznică, ostentativă, strivitoare a devenit regula comportamentală a României anului 2009. A fost limpede pentru toată lumea că Monica Iacob Ridzi a furat din banii noştri pentru catapultarea Elenei Băsescu în Parlamentul European, dar şi pentru propria-i imagine, dar Traian Băsescu, în loc să dea de pământ cu ea şi să-şi asume răspunderea morală pentru pentru cooptarea în Guvern a acestei fiinţe fără vreo îmsişire de demnitar, dă vina pe mass-media, cea flămândă de „bani neacoperiţi”.

Ba au fost chiar bine acoperiţi, dar tocmai blamata presă i-a descoperit! Vedem cu toţii cum Elena Udrea risipeşte cu nonşalanţă bani publici pentru cai verzi pe pereţi, dar închidem ochii şi înghiţim găluşca, acceptând, astfel, tacit că respectivul ministru va scoate turismul din prăpastia în care se adânceşte pe zi ce trece, dar Traian Băsescu îi stă alături ca un scut, susţinând că încă un deceniu de aici înainte Ministerul Turismului ne este necesar, ori cât de prost şi de hoţeşte ar fi condus. Ştim bine că universităţile partkiculare sunt doar nişte papetării ce vând la preţuri mari nişte cartoane care nu atestă nimic, ci doar gâdilă vanităţi. Dar acelaşi Traian Băsescu vede doar paiul din ochii univeristăţilor de stat, căci şi odrasla sa europarlamentară tot la particular şi-a definitivat strălucitele-i studii care au condus-o către războiul său deschis şi de necâştigat vreodază cu limba română.

Constatăm că numeroase ordonanţe de urgenţă, semnate de un „specialist in drept constituţional” care a ajuns premier, sfidează litera Constituţiei, însă Traian Băsescu le citeşte Legea fundamentală etnicilor maghiari, în loc să facă asta la Palatul Victoria, unde respectiva Lege e călcată în picioare cu cinism şi volutate. Dar acestea fiind opţiunile primului om din stat, desigur că ele trebuie avute în vedre şi luate în consideraţie. Ca model, într-un astfel de context nu trebuie să ne ma uimeasc, şi cu atât mai puţin să ne revolte, faptul că domeniul tineretului şi sportului e păstorit când de un doctor în protecţia muncii, cu patalama obţinută, de urgenţă, la Petroşani, când de o filatoare, că acela a agriculturii e condus de un popă, iar finanţele au încăput de mâna unui siderurgist.

Cu ce ne alegem din această atitudine? Cu îndemnuri la solidaritate socială din partea parveniţilor zilei. A scăzut, în lunile de criză ale acestui an, cu un leu măcar, salariul vreunui ministru, secretar de stat sau parlamentar? Nici pomeneală. Dimpotrivă, toţi petrec în fiecare week-end, care pe unde apucă, îşi aduc neamurile, prietenii şi rudele sponsorilor în funcţii de conducere, adică un alt nume pentru sinecură. Şi aşa, tot făcând-o pe proştii, am început să fim consideraţi aşa şi trataţi ca atare. Nu ştiu ca în istoria modernă a ţării să fi existat vreun dictator care, cu tupeul de care dă dovadă permanent Emil Boc, să spună, în faţa naţiunii: de mâine nu se mai plătesc primele de vacanţă – fără să existe un act ofcial în acest sens. Iar cei mai proşti dintre noi – proştii – se execută imediat, fără crâcnire. Iar noi, aidoma, suportăm.

Se tace prea mult în aceste momente dramatice pentru milioane de români.. Ne cunoaşte, fireşte, laşitatea funciară, dar e greu de înţeles cum nu iese la iveală un singur gest nobil, de răzvrătire împotriva jugului de incompetenţă ce ni s-a proptit pe grumaz. Niciun protest public – la niciuna din nenumăratele gogomănii produse frenetic de un Executiv mincinos şi ignorant. Nicio atitudine demnă faţă de fanfaronada unor Mazăre, Vanghelie, Dragnea sau Oprişan, deveniţi guvernatori în judeţele lor şi bătând cu pumnul în masa unor guvernanţi nevolnici. Ni se scot ochii cu bucăţi de şosele, zvârlite în neorânduială pe hartă şi care se vor isprăvi la Sfântu’ Aşteaptă. Ni se flutură prin faţa ochilor ba o primă casă, ba un prim siloz, ba o primă cocină, dar la nivel naţional nu se întâmplă nimic vizibil, care să ne dea încredere că vom ieşi mai repede din acest marasm al inconştienţei şi nepriceperii fudule. Bicisnicul prim-ministru face angajări pur subiective, ca şi cum ar tocmi, cu ziua, oameni la coasă pe moşia sa. Subalternii lui decapitează direcţii judeţene pentru a le pune în frunte striperi, ridzipoance şi prfoaspeţi posesori de înscrisuri provenite din halele uzinelor de monede calpe „Spiru Haret”.

Poate că scriu toate acestea într-un moment nepotrivit, când naţia se bucură de concedii, recreindu-se după cât a creat în lunile acestui an nefast, stresant. Poate că reprezint, prin modul meu de a gândi, o minoritate infimă, de nebăgat în seamă de către copleşitoarea majoritate care ignoră semnalele pe care le invoc, nesemnificative pentru ea. În asemenea condiţii, probabil că ar fi onest din parte-mi să cer scuze pentru disconfortul produs mulţumiţilor mei cititori prin aceste rânduri nepotrivite. De mi le acceptă sau nu, îi asigur de uluita mea consideraţie şi de neclintirea în credinţele sugerate, pentru care şi semnez

Hanibal Giurgescu