Desluşiri: Politica înşelăciunii

Nimeni n-a gândit şi nici n-a spus vreodată că politica este o îndeletnicire în care fiecare vorbă rostită să aibă sprijin în realitate, în logică şi în adevăr. Politica este, în ochii celor mai mulţi, doar o activitate în care compromisul este omniprezent. Un compromis, încă, care să rezolve cu adevărat probleme, care să netezească drumul spre decizii utile, care să prefigureze un viitor cât mai prosper al naţiunilor.
Şi în România politică înseamnă compromis.

Dar, aceasta-i marea diferenţă faţă de majoritatea ţărilor civilizate, la noi înseamnă numai compromis şi nimic altceva. Compromisul acesta este menit, pe de o parte să înşele populaţia, iar pe de alta să aducă, grabnic, averi nemuncite şi nemeritate celor care-l practică.

De fapt, politica la care suntem martoiri – nu vorbesc de cei care o practică – este una a înşelăciunii. Politicienii nu fac altceva, aproape în fiecare clipă, decât să încerce să înşele eventuala, presupusă vigilenţă a societăţii, trântind, neîncetat, minciuni peste minciuni. Este limpede că ei trăiesc într-o cu totul altă ţara decât accea în care trăiesc (greu) ceilalţi cetăţeni, în care deraiază trenuri şi tramvaie, în care cad balcoanele vechilor castele, în care se spar bănci, se violează, se fură şi se împuşcă în neştire.

Nu cred că e nevoie de prea multe exemple pentru a-i convinge pe cititori de realismul acestor spuse, căci ei ştiu prea bine asta din existenţa lor cotidiană. Iată ce spunea deunăzi unul dintre politcienii de vârf ai României anului 2009, lider al unui important partid de guvernământ, ministru lăudat şi admirat de şeful de şeful statului, ce mai, un exponent de marcă al noii generaţii de politicieni – este vorba de Elena Udrea. Se întâmpla după dezbaterea ultimei moţiuni de cenzură. Zice Elena Udrea: „Neserioasă mi s-a părut şi moţiunea de cenzură, fiindcă, până la urmă, aceasta trebuie să sancţioneze un derapaj al Guvernului, sau o iniţiativă a Guvernului care ar dăuna populaţiei. Această moţiune ar fi trebuit, în mod normal, să vină în situaţia în care Guvernul şi-ar fi asumat răspunderea în faţa Parlamentului pe un pachet de legi care ar fi avut efecte negative.”

Am citit de câteva ori aceste două fraze şi tot nu-mi vine a crede ochilor. E limpede pentru toată lumea raţională (din care Elena Udrea şi tot mai mulţi alţi politicieni asemeni ei evident că n-au cum face parte) că avem de-a face cu un grav derapaj al Guvernului, care sfidează regulile elementare ale democraţiei sustrăgându-se discuţiilor parlamentare şi forţând adoptarea unor legi asupra cărora nu s-a ajuns la vreun consens, în pofida nenumăratelor runde de negocieri dintre Executiv şi partenerii sociali. Este, la fel de evident, că aceste iniţiative ale Guvernului dăunează populaţiei, fapt demonstrat şi de numeroasele prosteste ce sunt pregătite de către sindicate, dar şi de revolta omului de rând care-şi vede substanţial împuţinate veniturile.

Pentru că de venituri este vorba, şi nu de salarii, cum înceracă să o dea pe după cireş Emil Boc, practicând aceeaşi înşelătorie politicianistă, care nu ţine cont de greutatea afirmaţiilor, chiar dacă Sau mai ales dacă) acestea sunt făcute de un premier. Cadrele didactice au sesizat şiretlicul pareşiv, constatând că nu mai puţin de 11 sporuri pe care le primeau în mod legal şi meritat li se vor scădea din venturi, imediat după ce Legea – nu echitabilă, ci egalitaristă, aşa cum a sesizat şi fostul premier Călin Popescu Tăriceanu – a salarizării unice va apărea în Monitorul Oficial.

Aşadar, moţiunea de cenzură a venit, „în mod normal”, în situaţia în care Guvernul şi-a asumat în faţa Parlamentului un pachet de legi care va avea, în mod cert, efecte negative. Şi-atunci, care să fie logica celor două fraze îngăimate de Elena Udrea, care contrazic flagrant orice logică a faptelor şi orice urmă de bun simţ? Este logica politicianistă, a înşelătoriei, a şarlataniei, în care prezinţi drept alb ceva ce este, pentru cei cu vederea bună, negru.

Faptul că moţiunea a căzut era previzibil. Cele două partide iresponsabile care încă mai guvernează împreună vor vedea, curând, efectul acestei trădări a intereselor celor mulţi şi tot mai năpăstuiţi.

Hanibal Giurgescu