Eternităţi de o zi: Aşteptatele demisii

Avem parte de un Guvern care ar putea da satisfacţie naţiunii abia atunci când membrii săi ar demisiona, unul câte unul. Ştim că nu-i demnitatea afară din casă pentru a face un asemenea gest, aşa că nu sperăm în el, ci doar ne iluzionăm că ar fi posibil.

Ce pagubă-n ciuperci ar fi dacă Ecaterina Andronescu, chiar dacă pentru ea a garantat însuşi Mariean Vanghelie – un om pentru care învăţământul nu are nciun fel de secrete –, şi-ar lua hamul şi praştia şi ar pleca încotro vede cu ochii, aceiaşi ochi care o împiedică să întrevadă un viitor firesc şcolii româneşti.
Dar dacă ne-ar părăsi Dan Nica?, ce vaiete ar fi printre miliţieni!

Despre Berceanu ce să mai zicem? – se spune că i s-ar pregăti o comisie de anchetă a Parlamentului. Dar la renumele pe care îl are, şi un repaus la Sing-Sing ar fi o favoare.
Dar dacă în pierdem pe „finanţistul” Pogea?, încotro o mai apucăm?
Sau dacă vameşul Blaga se supără şi nu mai anvelopează blocurile pe care nimeni nu le-a văzut începute?

Sau dacă rămân „băieţii deştepţi” de capul lor, fără Videanu?
Ori dacă IMM-urile, pe care oricum nu le bagă nimeni în seamă, s-ar trezi fără ministrul Niţă?
Doamne fereşte să rămânem fără Nemirschi! Cu cine s-ar mai putea compara Monica Ridzi?
Însă, vai!, dacă demisionează Elena Udrea, cui o să-i mai numărăm perdelele?
V-aţi gândit ce pierdere imensă ar fi dacă Ilie Sârbu ar lua-o pe drumul apucat de dom’ Costel?
Sau dacă relaţia – de va fi existând vreuna – dintre Guvern şi Parlament n-ar mai fi asigurată de Victor Ponta?, încotro, oameni buni?!

Ce să mai spun de eventuala plecare din Executiv a lui Marian Sârbu, după ce a realizat o lege a salarizării unice de neînţeles şi de neaplicat?

Ce se va face Justiţia dacă Predoiu se duce unde l-ar dori plecat magistraţii?
Dar Cultura fără tânărul Pleaşcă, ori Sportul fără Plăcintă?
Nici nu mă gândesc la o Armată fără Stânişoară sau la Externele lipsite de Diaconescu, a cărui absenţă ar fi mai profitabilă decât orice prezenţă precum aceeea de până acum.

Acesta-i, în mare, Executivul cu care Traian Băsescu ne-a dota spre a ieşi din criza lui de filotimie. În loc să-i trimită pe la aziluri ori pe la şcoli de reeducare, pe la Jilava sau la Târgşor, el i-a priponit în fruntea statului. Şi astfel şi-a văzut visul/vidul cu ochii. A fost chiar emoţionat în acele clipe. Vedea în faţă-i dorita majoritate parlamentară care i se aşeze în faţă ca preşul.

N-a prea fost să fie. Nicidecum din considerente de moralitate – de unde? –, ci din pricină de orgolii.
Eroarea imensă, însă, s-a numit Boc. Că va fi înlocuit, cum se zvoneşte, a necunoascuta Corina Alexandra Gâtej, e mai puţin important. Ca la orice bâlci, piticul şi-a făcut datoria şi îi poate fi oferi locul de onoare femeii-şarpe. Tot comicărie se numeşte a fi. Tot nimic nu mai poate însemna pentru naţia asta, înşelată în toate aşterptările sale.

Cei numiţi mai sus, alături de cei pe care şi i-au adus în preajmă, şi-au făcut numărul. Ne-au adus în sapă de lemn. S-au jucat de-a guvernarea. Au promis, au ameninţat, au oferit termene, le-au uitat, au făcut pe seama noastră socoteli care nu le-au ieşit, ne-au sfidat, ne-au promis solidariate, ne-au furat, ne-au minţit, numai bine n-au reuşit să facă. Nu ştiu – pentru că n-au făcut vreodată – şi nu pot, pentru că binele n-are vreo legătură cu ei.

Ne ameninţă că ne părăsesc, susţinând că unii sunt mai răi ca alţii, mai leneşi, mai nepricepuţi, mai farisei. Sunt, din păcate, alcătuiţi din acelaşi aluat. Unul rânced, rău mirositor.
Ce-ar fi dacă ne-ar părăsi? Pagubă-n ciuperci, dar n-o vor face prea curând şi prea uşor, din motive simple, de câine şi de măcelărie.

Horaţiu Vlăsceanu