Eternităţi de o zi: Falsul interes pentru şcoală

Într-un moment în care sărăcia e tot mai hotărâtă să-şi afle cuib la noi în ţară, puternicii clipei şi-au găsit subiectul predilect de controversă în legile reformatoare ale şcolii, care şi-ar dori chiar şi un nume, fie că acesta ar fi Miclea, fie că ar fi Andronescu. Iar disputa se poartă cu mai puţin de o lună înainte de începerea anului şcolar. Ceea ce egalează în ridicol campania purtată de Ministerul Turismului, care încerca, în plină vară, să-i atragă pe Occidentali în România, când ei aveau deja destinaţiile precizate. (Printre care, evident, nu figura România. Ştiu ei mai bine de ce.)

Trebuie să fii ori autist, ori neghiob, ori escroc atunci când poţi crede, şi declari asta, că, de la 15 septembrie, anul acesta, s-ar putea schimba ceva în sistemul de învăţământ. Şi atunci, de ce această înverşunare?

Simplu: din lipsă de agendă publică. Vrei să atragi, cumva atenţia, asupra modului în care Ministerul Finanţelor Publice învârte puţinii bani ai ţării şi enormele împreumuturi, topite, ca zăpada mieilor, în câteva momente? Vrei să numeri kilometrii de autostradă construiţi în acest an? Vrei să vezi cum decurge trâmbiţata campanie de anvelopare blocurilor? Vrei să ştii ceva despre starea transporturilor pe calea ferată? Vrei să aflii care sunt marile investiţii anunţate de premierul Emil Boc încă din ianuarie?

Dacă nu-ţi convin aceste subiecte delicate, care ar putea spune multe despre calitatea actului de guvernare în anul de graţie în care ne aflăm, nu-i mai simplu să vorbim despre şcoală? Ce dacă nu ne-a prea plăcut la timpul nostru? Ce dacă profesorii alcătuiesc categoria socială cea mai sfruntat minţită în utlima vreme şi cea mai prost plătită, având în vedere nivelul pregătirii acestora şi importanţa socială a muncii lor?

Ce dacă majoritatea oamenilor bogaţi ai ţării s-au ferit ca dracul de tămâie de învăţământul serios şi au îngroşat rândurile absolvenţilor de la „Spiru Haret” sau de la altă celebră universitate, de prin Petroşani, Alexandria, Alba Iulia sau Turnu Severin?

E tot ce poate fi mai uşor: să vorbeşti despre şcoală. La asta ne pricepem cu toţii. Suntem o naţie de studenţi, de licenţiaţi, de doctoranzi şi de doctori, deşi n-avem, de fapt, nicio calificare aevărată. Diplomele sunt bune doar pentru a fi înscrise în CV-uri. Ce, fostul şofer al premierului, actual consilier guvernamental, n-a terminat, de curând, o facultate? Adică, el nu se pricepe la treburile şcolii, după atâţia ani de învăţat pe brânci?

Interesul, intens exhibat de politicieni, pentru şcoală, e fals. De fapt, societatea noastră are nevoie de tinichigii şi de ospătari. Şi-atunci, de unde subita aplecare către educaţie? Bani pentru şcoli nu prea sunt, aşa cum sunt pentru biserici. Bani pentru profesori nu găsesc, aşa cum se găsesc pentru consilieri sau parlamentari.

Dar vrem învăţământ obligatoriu şi gratuit de 13 ani! Nu e ceva sminteală în proiectul acesta, evident nerealist? Dar noi îl discutăm, că despre flotă nu mai avem ce, iar despre energie are cine, că doar de-asta sunt băieţi deştepţi pe lumea asta.

Ni se mai administrează o păcăleală. Şcoala nu se poate reforma cu mijloacele pe care le avem la dispoziţie, cu fondurile de care dispunem şi cu dascălii formaţi în ultima vreme prin tot felul de fabrici de cartoane cu antet pompos. Avem de-a face cu o banală şi neinteresantă dispută politică între doi parteneri de guvernare fără obiective precise şi fără ştiinţa de-a face ceea ce s-ar cuveni ce în aceste momente. Şcoala e un biet pretext, ceea ce constituie încă o batjocură la adresa ei. Miza nu e viitorul naţiunii, ci prezentul stupid, lipsit de perspectivă.

Destui dintre cei care se bat cu pumnul în piept că doresc reformarea învăţământului românesc n-au mai deschis o carte poate chiar din gimnaziu.

Sigur că ambii ambiţioşi autori de proiecte au expertiză serioasă în domeniu: Miclea a demisionat din postul de ministru din pricina puţinătăţii fondurilor alocate învăţământului, când în România nici nu se zvonea de vreo criză economică, iar Andronescu are de partea sa garanţia pe care i-a acordat-o unui individ specializat în almanahe şi cu bacalaureatul aflat încă în perioadă de garanţie. Viitorul şcolii noastre în nesfârşit proces de reformare este, aşadar, asigurat.

Horaţiu Vlăsceanu