Eternităţi de o zi: Regăsirea busolei

Va fi posibilă, după rezultatul recentelor alegeri prezidenţiale, regăsirea busolei, pe care o ştim pierdută de ceva timp? – iată marea întrebare la care actuala clasă politică va trebui să dea poporului, cât mai curând, un răspuns.
Situaţia este, în acest moment, deosebit de complicată. Să încercăm s-o examinăm, fără idei preconcepute.

Dincolo de disputele dintre cei doi contracandidaţi, care au vizat probleme minore, ţinând mai curând de amănunt şi de „impresia artistică” (gen scena cu copilul lovit de Traian Băsescu sau vizita nocturnă a lui Mircea Geoană la Sorin Ovidiu Vântu), fără semnificaţii profunde, preşedintele de până acum venea cu un anumit proiect – chiar dacă nu devoalat cu sinceritate alegătorilor –, iar liderul PSD, susţinut de Crin Antonescu şi de alţi lideri de partide, cu un altul, în sens diametral opus.

Traian Băsescu doreşte continuitate, asta însemnând ca deciziile sale, oricât de bizare, să devină literă de lege pentru cetăţeni şi politicieni deopotrivă. Asta înseamnă prelungirea unui adânci crize politice, prin impunerea unor posibili premieri în dispreţul un majotirăţi parlamentare evident constituite. Asta înseamnă continuarea luptei cu Parlamentul şi amputarea acestuia fără prea multe explicaţii sau argumente, altele decât cele populiste, legate de o pretinsă scădere a cheltuielilor publice.
De partea cealaltă, Mircea Geoană şi Crin Antonescu şi-au dorit o construcţie durabilă şi serioasă. Şi un mod de a face politică diametral opus celui practicat până acum. Se punea accent pe principii, pe sinceritate, pe bun simţ şi pe bună credinţă. Era vizată unitatea cetăţenilor în jurul unui priect născut din onestitate şi din refuzul oricărui oportunism de duzină.

Proiectul Klaus Johannis, viabil şi de perspectivă, a fost, însă, respins de români, care s-au prefăcut, în dispreţul realităţii înconjurătoare, a lupta cu stafia comunismului şi cu inventaţii ciocoi de tip nou.
Tot o astfel de contrucţie, având la temelie asumarea deschisă a adevărului, forţa cuvântului dat, respingerea minciunii şi a politicianismului frivol, a mai încercat Corneliu Coposu. Rezultatul a fost, decis tot de popor, distrugerea PNŢCD şi eliminarea sa de pe scena politică.
Cum să ne regăsim busola? Încotro să ne îndreptăm cu fruntea sus?

Analiştii momentului consideră că vom asista, cât de curând, la un val de dezertări din partidele perdante, la umflarea partidului câştigător, la o liotă dezlănţuită de fripturişti care vor dori să se înfrupte în voie din afacerile cu statul, beneficiind de protecţia haosului creat şi întreţinut.
Mai mult, cei care erau socotiţi, la un moment dat, învingători, şi aclamaţi ca atare, vor fi chemaţi, probabil, să dea socoteală pentru îndrăzneala lor de-a încerca să depăşească mocirla politică a momentului, să construiască o Românie racordată la imperativele şi tendinţele noii Europe.
Probabil că unele partide vor suferi importante fisuri, poate că unii lideri vor fi chiar sacrificaţi. Dar este sigur că am pierdut un tempo.

Va mai trece destul timp până când alţi politicieni vor încerca să reia proiectul unei Românii a bunul-simţ, respinsă, pentru moment, de cei care nu se simt cetăţeni ai unei asemenea ţări, de cei care clamează împotriva pericolului rusesc, venind de niciunde, împotriva unui comunism închipuit, rostind bezmetici lozinci absurde şi, mai ales, ridicole.

Asta nu înseamnă să fim deznădăjduiţi. Este o probă a forţei şi a curajului, pe care trebuie să o treacă aceia care s-au lăsat cuprinşi de entuziasmul unei viziuni coerente, cinstite şi durabile. Klaus Johannnis va rămâne, spre liniştirea multor spirite, bunul primar al Sibiului. Se vor relua negocierile legate de utopicul Guvern Negoiţă. Poate că el va şi trece de un Parlament ameninţat cu dizolvarea, în caz de nesupunere. Unii lideri îşi vor păstra veritcalitatea. Alţii, se vor deda plăcerii de a ajunge, prin orice mijloace în fruntea bucatelor. Cine să se mai preocupe, în astfel de condiţii, de regăsirea busolei?

Horaţiu Vlăsceanu