Watergate până la prezidenţiale

Aveam cam 20 de ani când s-a finalizat scandalul Watergate, prin demisia preşedintelui USA, Richard Nixon. Treceam în anul trei, la Facultatea de limba şi literatura română, doream să devin scriitor, dar mai mult ziarist. Credeam în dreptate şi eram optimist. Pe vremea aceea România nu era nici sufocată de comunism şi nici cenzura nu începuse să îşi facă mendrele.

Trăiam destul de liberi, într-o ţară care se dezvolta de la an la an, în sensul că se construiau oraşe şi mari întreprinderi, chiar şi o autostradă.
Pe Nixon îl şi văzusem într-o zi când mă duceam la piaţa Amzei, spre prânz. Pe la Galeriile Orizont, în zona Comitetului Central, pe strada Oneşti, coloana oficială, cu el şi cu Ceauşescu se oprise. Au dat mâna cu cetăţenii, cred că au şi vorbit câte ceva. Puteam şi eu să mă bag, dar eram cam îngâmfat. Îmi pare rău că nu m-am dus.

Atunci faptul că doi ziarişti au dat jos un preşedinte mi s-a părut ceva extraordinar şi trăiesc cu aceeaşi convingere, doar că, între timp, văd lucrurile mai nuanţat.

Carl Bernstein şi Bob Woodward de la The Washington Post au făcut o investigaţie exemplară dar s-a întâmplat ca oamenii puternici, care conduceau America, au dorit ca Nixon să plece pentru că nu le mai convenea. Altfel şi acolo ar fi putut să se întâmple zeci de Watergat-uri şi s-ar fi muşamalizat.

Pe la începutul anilor ’90 prin România au venit tot felul de gazetari. Am reuşit să mă împrietenesc la un moment dat cu Bill McPherson, un domn mai în vârstă, care fusese chiar şeful celor doi jurnalişti de la Washington Post. El mi-a povestit despre ei şi, tacit, mi-a confirmat bănuielile mele.

Între timp preşedintii au evoluat. Şi-au făcut legi care să îi protejeze şi noi trăim din plin acest “film”, mai ales în ultimii 19 ani.

Totuşi, chiar în România, chiar în curând, nu este imposibil să trăim şi noi un Watergate. În jurul Preşedintelui s-au coalizat cei mai bogaţi oameni, care nu îl mai vor. Lupta este deschisă pentru că nici el nu se lasă. Oamenii cei mai bogaţi au reuşit să îşi apropie cei mai buni gazetari. Le mai reduc şi salariile ca să îi înrăiască. Preşedintele îi întărâtă săptămânal. Să vedem ce iese!