Feericul din opera lui Redon

Odilon Redon a început de tânăr să-şi manifeste aptitudinile de artist plastic. Astfel, amintirile copilăriei sale poartă cu sine bucuria unui premiu pentru pictură care i s-a atribuit la vârsta de numai 10 ani.

La 15 ani, încep studiile sale în ale artelor vizuale, însă tatăl său insistă să urmeze cursurile unei şcoli de arhitectură din Paris. Se întoarce acasă, în oraşul său natal Bordeaux, unde urmează lecţiile de sculptură şi de litografie cu profesorul Rodolphe Bresdin. Însă cariera sa artistică a fost întreruptă de Războiul ruso-prusac, când s-a înrolat în armată. După război, s-a mutat din nou la Paris, consacrându-se exclusiv lucrului în cărbune şi litografie.

Redon începe să fie recunoscut la modul real odată cu lucrarea „Duhul păzitor al apelor" şi cu apariţia primului său volum de litografii „Dans la Reve", în 1879. Totuşi Redon ar fi rămas necunoscut dacă nu ar fi apărut un roman în 1884, cu titlul „Împotriva naturii" scris de Joris-Karl Huysmans în care apare ca personaj un aristocrat decadent care colecta desene realizate de Odion Redon. În anul 1980, începe să lucreze în pastel şi culori de ulei, trăsătură dominantă, de altfel, pentru tot restul carierei sale artistice. În 1899, câteva dintre lucrările sale sunt expuse alături de gruparea nabiştilor, iar patru ani mai târziu i se decernează „Legiunea de onoare".

Popularitatea sa capătă o amploare cu atât mai deosebită, prin apariţia unui catalog de litografii publicat de Andre Mellerio în 1913. Odion Redon plasează vizibilul în invizibil. Arta lui Redon a fost întotdeauna o reprezentare a viselor sale, în care se reflectă personalitatea sa luminoasă, amprentată de mit. Lumea lui se naşte, creşte, erupe în tot soiul de amintiri de la începuturi de lumi şi până astăzi. Natura freamătă, se despoaie sau se reaşază pe structura unei recompuneri creativ feerice, tocmai pentru a permite accesul nostru la o memorie care defineşte originea noastră sacră.

Viorica Romaşcu