Romantismul, un pasaj al emoţiilor pure

Romantismul este o mişcare artistică, apărută la sfârşitul secolului XVIII în Europa. Apoi, mare parte din secolul XIX s-a derulat toată această mişcare, în care a fost subliniată cu prisosinţă drama umană, iubirea tragică, ideile utopice ale acestei lumi, totul fiind marcat de subiectivitate, emoţie, eu interior.

Romantismul apare mai întâi în Germania, pentru ca apoi să se răspândească în Anglia. Conform lui Giulio Carlo Argan în opera sa, „Artă modernă”, romantismul şi neoclasicismul sunt pur şi simplu două feţe ale aceleeaşi monede. Pe când neoclasicismul caută idealul sublim, sub o formă obiectivă, romantismul face acelaşi lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele două mişcări sunt legate, deci, prin idealizarea realităţii. Primele manifestări romantice în pictură vor apărea odată cu Francisco Goya. Spre exemplu, în lucrarea „Saturn devorându-şi fiii”, prezintă o serie de emoţii absolut terifiante. Jocul de lumini şi umbre din acest pasaj pictural dramatic au menirea de a accentua nota emoţiilor împinse până la o extremă.

Tot în aceeaşi manieră a sentimentelor exprimate cu destul patos este şi lucrarea lui Eugene Delacroix, „Libertatea conducând poporul”, în care idealul romantic conduce poporul spre spiritul moral al libertăţii. Aceasta este una dintre operele romantice cele mai cunoscute. Exoticul, naturaleţea, lansarea în aventura vieţii sunt alte aspecte ale romantismului, sugerate cu destulă prisosinţă în opera marelui pictor Wiliam Turner. Un exemplu în acest sens este tabloul „Furtună pe mare”. Iar şirul exemplelor ar putea satura setea iubitorului de artă, ce-şi doreşte măcar pentru o secundă proiectarea într-o zonă a utopiilor şi al emoţiilor, pure sau puternice, pline de naturaleţe, aşa cum au fost reliefate în epoca romatismului.

Viorica Romaşcu