Anul milogilor

Anul milogilor

Din clipa asta și pînă cînd se va auzi iar guițatul porcilor, în decembrie 2024, România va fi asurzită de schelălăitul rugător al politicienilor.

Zi și noapte, un val nerușinat de cerșetorie va inunda străzile, undele radio, Internetul și televiziunile.

Fără odihnă și fără pic de rușine, zece mii de șarlatani se vor ruga de zece milioane de naivi să îi voteze.

Cine sînt acești milogi?

Sînt o specie de gîndaci care au infestat societatea și se îngrașă din mizeria de zi cu zi pe care ei înșiși o produc în economie, în stat, în instituții, în școli, în spitale, în morală.

Trăiesc în colonii clădite pe impostură și tupeu, sînt organizați în rețele de mediocritate, venerează falsul, furtul, minciuna, copiatul și țes cot la cot, ca sub imperativul unei legi naturale, solidaritatea profitabilă a escrocilor.

Cei mai mulți dintre ei sînt loazele supreme, infractorii gimnaziali, maratoniștii liceului, studenții fabricilor de diplome, ucigașii lui „s-au“, violatorii Mamei lui Coșbuc, învinșii ecuației de gradul doi și ai teoremei lui Pitagora.

Sînt cei care s-au temut de legile lui Newton așa cum se tem azi de legile penale, cei care, din lăcomie, scriu „banii“ cu trei de „i“.

Sînt rebuturile sistemului de educație, colegii care n-au fost văzuți niciodată cu mîna pe sus, care au stat mereu în fundul clasei și au rîs prostește, au cotcodăcit întrerupînd ora și au pus mustăți cu pixul unor domnitori despre care azi nu pot spune nimic.

Lor le sînt necunoscute calea grea și cinstită a învățăturii, cititul, scrisul, demonstrația, le e străin efortul de a lua note mari, de a ști, de a progresa, de a concura corect la examene, de a obține ceva pe merit.

Iar asta li se vede pe chip și pe burți, li se vede în sărăcia înfricoșătoare de idei și în jalnica împăunare cu nimicul în care se învelesc.

Ei aspiră la îmbogățire nu doar prin jaf material, ci și prin jaf intelectual, așa că se împodobesc cu titluri contrafăcute într-un delir colectiv și obraznic.

Sînt plini de doctorate cum erau caprele Irinucăi pline de rîie.

Imaginați-vă acum ridicolul absolut al situației de la europarlamentarele din iunie: zece milioane de oameni sînt chemați la urne ca să trimită la Bruxelles, în sinecuri invidiate pînă și de marii îmbogățiți, 33 de impostori.

Zece milioane de oameni sînt îndemnați să repete căpătuiala altor 33 de nulități oportuniste.

Zece milioane de alegători sînt convocați să îmbogățească o mică turmă de hoți al căror aport la cauza națională e aproape zero, a căror muncă se reduce la shopping și huzur, ale căror rezultate, prin datină, sînt nule.

Ca întotdeauna, pe liste se va îngrămădi aceeași faună de joasă tradiție: de la securiști la țațe, de la bețivi notorii la penali, de la popi acoperiți la plagiatori, amante și măscărici.

Iar în burta acestui putregai arivist se vor încîlci iarăși mîinile celor opt servicii secrete care fac politică înainte de a face ceva, oricît de neînsemnat, pentru țară.

Milogeala va crește pe măsură ce va trece vara, și va erupe la mijlocul toamnei.

Alegătorii vor primi în față un jet de minciuni, intens ca voma unui bețiv începător, presărat cu bucățele de trădare și dispreț.

Mai des ca oricînd altădată, cerșetoria politică va căpăta forme grotești, va atinge oroarea și desfrîul, va insulta populația și națiunea cu o forță pornografică.

Vin patru valuri de milogeală, iar loazele, corigenții, chiulăii, impostorii se vor jura pe ce au mai scump, așa cum se jură bombardierii cînd fac live-uri pe TikTok.

Și nu se vor sfii să se tăvălească în plînsul și mucii celei mai jegoase prefăcătorii, căci la sfîrșitul anului răsplata va fi nu doar paradisul terestru, ci și lunga lui dăinuire: patru ani pentru unii, zece ani pentru alții.

Ani pe care România poate să-i declare, azi mai mult ca niciodată, definitiv pierduți.”