Best Dental

De ce n-am avut și noi, un Tomislav Nikolici și l-am avut pe Iliescu?

Pavel Roman, 20 octombrie 2015, Ora 19:23

  • print
  • |
de-ce-n-am-avut-si-noi-un-tomislav-nikolici-si-l-am-avut-pe-iliescu-46673-1.jpg

Președintele Serbiei, Tomislav Nikolici, a pus sub un mare semn de întrebare candidatura țării sale la UE, după ce a declarat că ultimile condiții cuprinse în ultimul document primit de la Bruxelles, i se par inacceptabile, informează presa de la Belgrad. Șeful statului sârb se referă la  faptul că Germania a introdus noi condiții pentru aderarea țării la UE, între care și câteva care, practic, ar duce, de facto, la recunoașterea de către Serbia a independenței provinciei Kosovo, iar cele mai grele condiții, la acest capitol, se referă la abolirea structurilor municipale sârbești din Kosovo, precum și la cedarea sectorului energetic, fără nici o despăgubire, către autoritățile kosovare.

Condițiile îmi aduc aminte de ultimatumul pe care Austro-Ungaria ni l-a dat în 1914 și dacă prețul pentru integrarea noastră în UE este recunoașterea independenței Kosovo, atunci sunt împotrivă !", a declarat Tomislav Nikolici.

Acesta a mai spus că refuzul de a accepta o asemenea condiție se înscrie, întru totul, în limitele Constituției Serbiei. "Nu avem nevoie de o metodă specială de a verifica voința cetățenilor, atâta vreme cât acționăm în concordanță cu Constituția. Cetățenii sunt cei care au adoptat-o și e responsabilitatea noastră, a politicienilor, s-o punem în practică. Și conform acestei constituții, nu există nicio independență pentru Kosovo-Metohija", a spus Nikolici.

Aparent, declarația președintelui Nikolici pare una radicală, extremistă și populistă, generată de naționalism, mândrie tipic sârbească și de neacceptarea unei realități, în aparență, logice, de sorginte democratică, vizând dreptul la autoguvernare a așa ziselor minorități etnice, majoritare într-o provincie a unui stat. Analizând, pe fond însă, ceea ce s-a petrecut în Jugoslavia anilor 1990 - 1994, e evident că solicitarea Germaniei n-are nimic cu istoria, cu dreptul la autoguvernare, cu drepturile minoritățile, cu identitatea națională ci, privită dincolo de populism și demagogia ieftină a asigurării drepturilor minoritare, reprezintă politică pură de expansiune a capitalului european și de eliminarea concurenței economiei jugoslave pe piața europeană. Pentru sârbi Kosovo Polje (Câmpia Mierlei, 1389), de care li se cere să se despartă, e sinonim cu a cere moldovenilor să renunțe la Vaslui (Podul Inalt) în favoarea găgăuzilor, sau francezilor la Verdun în favoarea nemților, adică să renunțe la identitatea națională și să dea uitării una dintre paginile semnificative ale istoriei neamului.

Pe de altă parte, istoric, pentru sârbi Kosovo Polje e simbolul rezistenței creștine în fața expansiunii otomane și certificarea existenței statului ortodox sârb și a culturii slave în Câmpia Balcanică. De ce insistă Germania și UE ca Serbia să renunțe la Kosovo, în favoarea unei minorități musulmane, strămutată de imperiul otoman în actuala provincie - unde multe grupări extremiste, non-creștine și-au făcut deja simțită deja prezența, provincie care, după cum se prefigurează, va deveni o bază de desant al invaziei musulmane în Europa -, e o întrebare care încă, pentru mine, n-are nici un răspuns logic, cu excepția unei doze de iresponsabilitate crasă a celor ce privesc cu prea multă lejeritate viitorul Europei, sacrificat de intersul și goana după profit a marilor corporații, corporații care, trebuie s-o spunem, au fost la originea declanșării celor două războaie mondiale.

Suntem uniți de interesul marilor corporații UE, dar ne deosebește mentalitatea.

Lăsând la o parte „condiția" Kosovo, Serbia, nici pe departe, raportând condițiile de aderare la cele impuse și acceptate de România, nu este în dezavantaj, fiindcă, așa cum spune președintele Serbiei, spre deosebire de România, conducătorii Serbiei au și respectă o constituție. Să nu aveți cumva impresia că Serbiei i s-au impus condiții mai drastice decât României sau mai dure sau că a acceptat totul, semnând fără a citi, așa cum a acceptat România, pentru a intra, în orice condiții în UE. Din contra ! Deși condițiile au fost mai soft și mai normale, Sebia nu le-a acceptatfără negociere reală și nu le acceptă în forma dorită de marile corporații europene, dacă sunt în dezavantajul populației. Și, spre deosebire de români, pentru Serbia, condițiile de aderare au fost negociate de sârbi patrioți, în baza Constituției votată de cetățeni, nu de rromi, albanezi sau italieni și nici de șpăgari (ce au urmărit doar cât comision primesc), cărora nu le-a păsat de Costituție, cum s-a întâmplat în cazul României. Sârbii sunt mult mai realiști și mai pragmatici și știu că pentru ei agricultura și resursele minerale naturale, pe care le dețin, înseamnă independență economică, supraviețuire în orice condiții și nu vor renunța niciodată la agricultură, adică nu vor accepta contigentarea producției agricole și nici alocarea unor subvenții de batjocură în raport cu celelalte țări din UE, care să le falimenteze, programat, agricultura și să le înfometeze populația, cum se întâmplă în prezent în România, în urma semnării, de către răspopiți politruci, a tratatului de aderare. Nici nu vor privatiza, le prețuri de nimic, resusele minerale, către unele corporații europene, ca „recompensă" pentru admiterea în UE, cum a făcut Năstase cu PETROM sau alți trădători cu EADS, sfidând Constituția și justificând o astfel de cretinitate prin faptul că altfel n-am fi fost admiși. Sârbii, spre deosebire de români, așa cum au dovedit-o și în cazul negocierii pre-aderării (au părăsit sala de negocieri, atunci când s-a pus problema contingentării producției agricole și acceptarea unor subvenții umilitoare în raport cu restul UE, pentru că știau că astfel pierd independența economică și înfometează populația), nu se lasă prostiți de un occident (UE) ipocrit care vinde iluzii (democrație, spațiul Schengen ce asigură liberă circulație persoanelor și mărfurilor - caz în care, având în vedere tehnologia, acumulările de capital și randamentul producției, în cazul liberei circulației a mârfurilor, cei ce câștigă sunt, exclusiv, doar cei din UE, adică cei din actualul spațiu Schengen). Sârbii, spre deosebire de români, au înțeles că UE și, în special, marile corporații ce conduc UE, în fapt, urmăresc în Serbia, ca și în România, nu dezvoltarea economiei autohtone ci să acapareze (dacă se poate chiar pe gratis) materiile prime naționale; să „privatizeze" toate serviciile publice; să exploateze la maximum forța de muncă ieftină și să transforme Serbia, precum România, exlusiv, într-o piață de desfacere a producției industriale și alimentare a corporațiilor UE, destinată să devină, ca stat, dependentă, în exclusivitate, de corporațiile europene.

Toată stima pentru președintele unei țări care n-a cedat nici în fața NATO și n-a acceptat ca altcineva să-i hotărască soarta, fără a-și apăra, cu înverșunare, independența teritorială și economică chiar și când s-au trezit singuri în fața tuturor. Intr-o Europa în care dictează doar profitul și interesele economice, retrasată teritorial nu de nații sau de minorități (cum ipocrit se spune), ci de de marile corporații și de lăcomia acestora pentru profit, în care nu mai există noțiunea de echitate și drept de proprietate, decât formal, președintele Serbiei, la fel cum au procedat cei din Polonia, Cehia sau Slovenia, arată că realitatea nu e cea afișată și totul se rezumă la o prosteala occidentală, cosmetizată diplomatic, ce lasă doar o falsă impresie de creștere a nivelului de trai în țările atrase în UE. O prosteală generală, ca instrument aflată în portofoliul marilor corporații UE, cu iz de îșelăciune, ambalată elegant, corporații care, când e vorba să obțină ce vor, uită deliberat de democrație, de nivel de trai - adică de echitate, drept de proprietate, suveranitate, independență, stat de drept, morală, etc. și tratează totul precum au tratat marile imperii coloniile. In fond, chiar dacă aparent este zugrăvită pozitiv, negocierea de aderare la UE se desfășoară într-un stil primitiv, de care pe care, fără scupule, etalat în stil mafiot rasat, ultra-perfecționat, de dă impresia că au coborât îngerii pe pământ și nu Lucifer. Or, când scopul (profitul) trebuie realizat, doar formal și ipocrit mai contează democrația și respectul. În fapt, se utilizează orice mijloace posibile (mita, traficul de influență, presiunile politice, vânzarea de iluzii), exact cum s-a întâmplat în cazul privatizării PETROM, DISTRIGAZ, ROMTELECOM, ELECTRICA, APĂ-CANAL, ROMCIM, SIDEX, exploatării resurselor de țiței și gaze ale României, exploatării masei lemnoase, etc., etc., etc., unde, în numele himericei bunăstări servite de piața UE, s-a speculat la maxim prostia și lăcomia guvernanților și a administratorilor averii publice). Astfel, dacă instituțiile europene mimează reguli democratice și corecte, păstrând o etichetă de societate democratică, bazată pe stat de drept, protecția proprietății și concurență loială, corpoprațiile ce susțin aceste instituții n-au pardon ș nici reguli,  apelând la orice e posibil (nu neapărat și permis) pentru a realiza obiectivele urmărite.

Dacă și noi am fi avut președinți, prim-miniștrii, miniștrii, mândrii că sunt români și responsabili privind viitorul țării, precum Nikolici... Dacă...

Dacă și noi am fi avut un Tomislav Nikolici și n-am fi avut un Năstase, un Sârbu, un Tăriceanu, un Văcăroiu, un Dan Ioan Popescu, un Patriciu, un Băsescu, un Boc, un Ponta, un Dragnea și alți gargaragii și patrioți de paradă, care au scos România la tarabă, pentru a acapara puterea, România n-ar fi fost îngenuncheată, jefuită și umilită de marile corporații europene; n-ar fi avut o datorie de peste 100 miliarde de euro - bani ce au dispărut, se pare, mare parte în conturile politicienilor și mafiei ce-i întreține sau pe plata camarilei administrative -, fără a se ști pe ce s-au cheltuit; n-ar fi ajuns azi în postura de a depinde, energetic și alimentar de UE sau federația Rusă și, cu siguranță, dacă n-am fi ales consecvent hoții și mincinoșii să ne conducă și care ne-au mințit că dacă vrem în Europa condiția e să cedăm resursele minerale și mai tot ce este profitabil, ne-am fi putut autogestiona eficient resursele, fără să ajungem să cerșim austriecilor petrolul nostru, nemților și italienilor gazul nostru și energia noastră electrică și unor concerne din SUA, Franța, Germania, Italia, pâinea noastră „cea de toate zilele". N-am fi cedat petrolul, pe gratis (Aiurea, pe gratis ! Pe șpăgi uriașe, încasate de artizanii contractelor de redevență !); n-am fi cedat distribuția de energie electrică și gaz, ce se livrează prin aceeași infrastructură, veche de zeci de ani, nemodernizată, ce a aparținut statului român, dar la prețuri înzecite; n-am fi cedat telefonia națională care are, în continuare, aceeași infrastructură; n-am fi cedat distribuția apei potabile și colectarea celei uzate unor concerne străine, campioni la șmecherie, care, fără să investească (decât pentru mentenanță șau maximizarea profitului) au crescut de zeci de ori prețurile la utilități și produsele furnizate; n-am fi cedat colectarea TVA și a altor taxe mafiei și crimei organizate și n-am fi ajuns ca efectele civilizației, adică accesul la energie și utilități, să devină un lux sau o himeră pentru majoritatea românilor, la fel cum se dovedește a fi și integrarea în UE.

 Privind ce se întâmplă în România, unde numai marile corporații multinaționale, cei care au înstrăinat averea publică și cei ce administrează banul public, au acumulat „profit" și averi colosale, firesc că președintele Serbiei are un „etalon" a ceea ce înseamnă, economic, pre și aderarea la UE și, analizând „experiența" României, mai mult ca sigur nu dorește să transforme poporul sârb într-o populație dezmoștenită forțat de proprii ei conducători și furată, la greu, de clasa politică și corporațiile multinaționale, cum a ajuns România și populația României, deposedată, fără a se opune, de aproape tot ceea ce-i asigura independența și supraviețuirea ca nație. Sârbii sunt oameni mândrii de nația lor, ce știu să-și apere avuția și nu cred că vreun conducător sârb și-ar putea permite, cum si-au permis guvernanții români, să privatizeze resursele cele mai importante ale țării sau să ia decizii în defavoarea cetățenilor, fără ca cetățenii să reacționeze si să-i tragă la răspundere. La noi însă, ignoranța e atât de mare, încât aplaudăm pe cei precum Năstase, Băsescu, Boc, pentru că au reușit „performanța" aderării la UE, „plătind” aderarea cu „PETROM", „TRANSELECTRICA", "DISTRIGAZ", „EADS", redevența la petrol și alte sute de asemenea „plocoane" pe care nu le-ar fi pretins nici Inalta Poartă, în culmea ei de glorie și nu le-ar fi făcut nici fanarioții. Până la urmă și eu, naiv, pun întrebarea: Chiar trebuie să plătim tribut, tot ce avem, ca să fim primiți în UE ? Chiar e așa de importantă libera circulație a cetățenilor încât merită să dăm plocon tot ce avem ? Și dacă, după ce-am cedat totul, pentru o iluzie ce se va confirma, nu vom fi primiți niciodată în UE, cui mama naibii o să-i „mulțumim" ? Unora precum Dan Ioan-Popescu, Relu Fenechiu, Năstase, Dragnea, Ponta, Voiculescu, Vâlcov, Copos și a altora ca ei ? La câtă coștiință patriotică și de neam au, vor fi „spălat de mult putina" la ora decontului...

 

 

 

EDITORIAL

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

Ce se întâmplă azi în România nu sunt accidente și nici întâmplări banale. Este efectul disoluției autorității publice, prin politizarea și, implicit, mediocrizarea profesională a administrației publice. O administrație infestată de sistemul clientelar, servil, controlată politic până la cel mai m ...

ziare

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
13:39